În această dimineață adorabilul meu Isus nu venea, așa că după o lungă așteptare a venit Regina Mamă, conducându-l aproape cu forța, dar Isus fugea. De aceea Preasfânta Fecioară mi-a spus:
„Fiica Mea, cere fără osteneală, dar fii insistentă, pentru că această fugă este un semn că vrea să trimită vreo pedeapsă; de aceea fuge să nu fie văzut de persoanele iubite, dar tu nu te opri, pentru că sufletul care posedă Har are putere asupra iadului, asupra oamenilor și asupra lui Dumnezeu însuși, pentru că Harul fiind parte din Dumnezeu însuși și sufletul deținându-l, oare nu are puterea asupra a ceea ce el deține?”
Așadar, după multe chinuri, forțat de Regina Mamă și tulburat de mine, a venit, dar cu un aspect impunător, serios, așa că nu îndrăzneam să vorbesc, nu știam cum să-L fac să înlăture acel aspect atât de impunător. M-am gândit că voi reuși să vorbesc prin absurdități, spunându-i: „Dulcele meu Bine, să ne vrem binele; dacă nu ne iubim noi, cine ar trebui să ne iubească? Și dacă nu Te mulțumești cu iubirea mea, cine va putea vreodată să Te mulțumească? Oh, dă-mi un semn sigur că ești mulțumit de iubirea mea, altfel nu mai rezist și mor”.
Dar cine poate spune toate absurditățile pe care le-am spus? Cred că este mai bine să trec mai departe, dar cu toate acestea pare că am reușit să înlătur acel aer impunător pe care îl avea, și mi-a spus: „Atunci voi fi mulțumit de iubirea ta, când iubirea ta va depăși râul nelegiuirii oamenilor. Deci, gândește-te să mărești iubirea ta și voi fi mai mulțumit de tine”.
Spunând acestea, a dispărut.
Title: When we meet Christ in the Blessed Sacrament we are confident that His prayer for us reaches Heaven
Eu aveam multe îndoieli în privința stării mele, iar când a venit adorabilul meu Isus, mi-a spus:„Fiică, nu te teme, ceea ce îți recomand este să te conformezi mereu Voinței Mele; fiindcă, atunci când în suflet este Voința Divină, nu au putere să intre în suflet nici voința diabolică, nici cea umană, să-și bată joc de el”.
Apoi îmi părea că Îl văd răstignit și, după ce Domnul mi-a împărtășit nu numai durerile Sale dar și unele dintre suferințele altei persoane, a adăugat: „Aceasta este adevărata caritate: a se distruge pe sine pentru a da viață celorlalți și a lua asupra ei relele altora și a-și da propriile bunuri”.
Mă găseam în starea mea obișnuită, adorabilul meu Isus nu venea. Așadar, după ce am suferit și aproape că am pierdut speranța de a-L revedea, a venit dintr-o dată și mi-a spus:
„Fiica Mea, vocea ta este pentru Mine la fel de dulce ca vocea mamei pentru puișor, care lăsându-l, a plecat să caute hrană pentru a-l hrăni, iar când se întoarce, ce face puiul de pasăre? Auzindu-i vocea, simte bucurie și sărbătorește. Și după ce mama lui l-a hrănit, se ghemuiește și se ascunde sub aripa maternă pentru a se încălzi, ferindu-se de vremea rea și se odihnește în siguranță. O, micuța păsărică, stând așa sub aripa maternă, se simte iubită și dorită! Tot așa ești tu pentru Mine, ești ca acea aripă care Mă încălzește, Îmi oferă adăpost, Mă apără și mă lasă să Mă odihnesc în siguranță. Oh, ce drag și plăcut îmi este să stau sub această aripă!”
După ce a zis acestea a dispărut și eu am rămas confuză și plină de rușine, știindu-mă atât de rea; dar ascultarea, voind să scriu acestea, mi-a mărit confuzia. Fie ca Preasfânta Voință a lui Dumnezeu să se facă întotdeauna.
Aflându-mă în afara mea, părea că văd când sfinții Magi au ajuns în peștera din Betleem; de îndată ce au ajuns în prezența Copilului, El era încântat să lase razele Divinității Sale să strălucească în afară, făcându-Se cunoscut magilor în trei moduri: cu iubire, cu frumusețe și cu putere, încât au rămas fascinați și cufundați în prezența Pruncului Isus; iar dacă Domnul nu ar fi retras din nou razele Divinității Sale, ar fi rămas acolo pentru totdeauna, incapabili să se miște.
Așadar, imediat ce Copilul și-a retras Divinitatea, sfinții Magi și-au revenit [din extaz], s-au cutremurat uimiți să vadă un exces atât de mare de iubire, pentru că în acea lumină Domnul îi făcuse să înțeleagă misterul Întrupării. Apoi s-au ridicat și-au oferit darurile Reginei Mame și Ea a vorbit mult timp cu ei; dar nu știu să spun tot ce zisese, îmi amintesc doar că a întipărit puternic în mintea lor, nu doar mântuirea lor, dar să aibă în inimă și mântuirea popoarelor lor, neavând frică să-și expună viața lor pentru a-și atinge scopul.
După aceea m-am retras în mine și m-am regăsit împreună cu Isus, iar El a vrut să-i spun ceva, dar mă vedeam atât de rea și confuză, încât nu am îndrăznit să-i spun nimic; deci, văzând că nu spun nimic, El însuși a reluat să spună despre sfinții Magi, zicându-mi:
„Făcându-mă cunoscut Magilor în trei moduri, am obținut pentru ei trei efecte, pentru că nu Mă las cunoscut niciodată sufletelor în mod inutil, dar ei primesc întotdeauna ceva în avantajul lor. Prin urmare, făcându-Mă cunoscut prin iubire, [Magii] au obținut detașare de ei înșiși, făcându-Mă cunoscut prin frumusețe [Magii] au obținut dispreț pentru lucrurile pământești și făcându-Mă cunoscut prin putere, inimile [Magilor] au rămas legate total de Mine și au obținut priceperea de a-și da sângele și viața pentru Mine”.
Apoi, a adăugat: „Și tu, ce vrei? Spune-mi, Mă iubești? Cum ai dori să Mă iubești?” Și eu, neștiind ce să spun, sporindu-mi confuzia, am spus: „Doamne, nu aș vrea nimic în afară de Tine și dacă îmi spui: „Mă iubești?”, nu am cuvinte să mă exprim; pot spune doar că simt această pasiune, că nimeni nu mă poate întrece în a Te iubi și că eu sunt prima care să Te iubesc mai presus de toate și nimeni să nu mă poată depăși.
Dar încă nu sunt mulțumită pe deplin; aș vrea să Te iubesc cu aceeași iubire a Ta și astfel să Te pot iubi cum Tu te iubești pe Tine însuți. Ah, da, abia atunci ar înceta temerile mele asupra iubirii pentru Tine”. Și se poate spune că Isus, mulțumit de absurditățile mele, m-a strâns foarte tare la Sine, încât mă vedeam transformată în El în interior și în exterior, iar El mi-a transmis o parte din Iubirea Sa. După aceea m-am reîntors în mine și îmi părea că, dacă Îl iubesc mai mult pe Binele meu, la fel de mult Îl dețin, iar dacă puțin îl iubesc, puțin Îl dețin.
În această dimineață aveam o teamă asupra stării mele, că nu ar fi Domnul care ar lucra în mine, cu adăugarea că nu binevoia să vină, așadar după multă așteptare, de îndată ce L-am văzut, i-am expus teama și El mi-a spus:
„Fiica Mea, mai întâi de toate, pentru a te așeza în această stare, cooperez și Eu cu puterea Mea și apoi, cine ți-ar fi dat puterea, răbdarea să stai atât de mult în această stare, într-un pat? Numai perseverența este un semn sigur că lucrarea este a Mea, pentru că numai Dumnezeu nu este supus schimbării, dar diavolul și natura umană se schimbă deseori; ceea ce astăzi iubesc, mâine urăsc, iar ceea ce urăsc astăzi, mâine iubesc și așa își găsesc satisfacția lor”.
După zile lungi de tăcere între mine și binecuvântatul Isus, simțeam un gol în interiorul meu; în această dimineață când a venit, mi-a spus: „Iubita Mea, ce vrei să-Mi spui, că tânjești atât de mult să vorbești cu Mine?”
Și eu, rușinându-mă toată, am spus: „Dulcele meu Isus, vreau să-ți spun că tânjesc cu înflăcărare să Te am pe Tine și Sfânta Ta Vrere și dacă îmi acorzi acestea, mă vei face pe deplin mulțumită și fericită”.
Și El a adăugat: „Într-un cuvânt ai luat totul, cerându-Mi ceea ce este mai mare în Cer și pe pământ; și Eu tânjesc și vreau să te conformez mai mult în această Sfântă Vrere. Și ca să-ți fie mai dulce și mai plăcută Vrerea Mea, așază-te în cercul Voinței Mele și privește diferitele merite, oprindu-te fie în sfințenia Vrerii Mele, fie în bunătate, în smerenie, în frumusețe, fie în șederea pașnică pe care o produce Vrerea Mea, și în aceste opriri pe care le vei face, vei dobândi din ce în ce mai multe și nemaiauzite noutăți despre Sfânta Mea Vrere și vei rămâne atât de legată și îndrăgostită, încât nu vei mai ieși niciodată.
Acest lucru îți va aduce un mare avantaj, fiindcă stând în Voința Mea, nu vei avea nevoie să lupți cu viciile tale și să fii mereu în alertă cu ele, pentru că în timp ce pare că ele mor, renasc de fapt mai puternice și mai vii; dar fără luptă, fără zgomot, ele mor în mod dulce, pentru că înaintea Sfintei Mele Voințe, viciile nu îndrăznesc să se prezinte și singure își pierd viața.
Și dacă sufletul simte mișcările viciilor lui, este un semn că nu locuiește continuu în limitele Vrerii Mele; are ieșiri, evadări în propria lui vrere și este obligat să simtă mirosul naturii corupte. În timp ce, dacă rămâi fixată în Voința Mea, vei face tot ce poți, iar singura ta ocupație va fi să Mă iubești și să fii iubită de Mine”.
După aceea, privindu-L pe binecuvântatul Isus, care avea coroana de spini, mi-am pus-o pe cap încet-încetișor. El mi-a așezat-o [coroana] și a dispărut, iar eu m-am regăsit în mine, cu o dorință arzătoare de a rămâne în Preasfânta Sa Voință.
În această dimineață, după ce am primit Împărtășania, adorabilul meu Isus mi-a arătat interiorul meu, presărat cu flori, în formă de cabană, și El stătea înăuntru, recreându-se și încântându-se în totalitate. Văzându-L în acea atitudine, i-am spus: „Preadulcele meu Isus, când vei lua această inimă a mea pentru a o conforma complet cu a Ta, încât să pot trăi doar din viața Inimii Tale?”
În timp ce spuneam acest lucru, supremul și singurul meu Bine a luat o suliță și m-a deschis pe latura care corespunde inimii, a scos-o afară cu mâinile pentru a vedea dacă ar fi complet dezgolită și dacă ar avea acele calități pentru a putea rămâne în Inima Sa Preasfântă. Și eu m-am uitat la ea, dar spre surprinderea mea, am văzut crucea, buretele și coroana de spini imprimate într-o parte; dar doream s-o văd și din cealaltă parte și din interior, unde părea umflată, ca și cum s-ar fi putut deschide. Iubitul meu Isus m-a împiedicat, spunându-mi: „Vreau să te mortific fără a te lăsa să vezi tot ce am revărsat în această inimă. Ah, da, aici, în interiorul acestei inimi există toate comorile harurilor Mele, pe care natura umană le poate conține”.
În acest timp, a închis inima mea în inima Sa Preasfântă, adăugând: „Inima ta a pus stăpânire pe Inima Mea, iar Eu, îți dau iubirea Mea, ca inimă, care îți va da viață”. Și apropiindu-se de acea parte, a trimis trei respirații care conțineau lumină și care au luat locul inimii, apoi a închis rana spunându-mi:
„Acum mai mult ca oricând, este mai bine pentru tine să te fixezi în centrul Vrerii Mele, având ca inimă numai Iubirea Mea. Nici măcar pentru o singură clipă nu trebuie să ieși din Ea, și numai Iubirea Mea își va găsi adevărata hrană în tine și dacă își găsește Voința Mea în tine în toate și pentru toate, în aceea își va găsi mulțumirea Sa și adevărata corespondență”.
Apoi, apropiindu-se de gura mea, mi-a mai trimis încă trei respirații și în același timp a turnat o licoare foarte dulce, care mă îmbăta complet. Deci, plin de entuziasm, El a spus: „Vezi, inima ta este într-a Mea, de aceea nu mai este a ta”. Și m-a tot sărutat continuu, arătându-mi iubirea cu toată finețea Lui; dar cine le poate spune toate? Îmi pare imposibil să le manifest. Cine poate spune ce simțeam când am revenit în mine?
Pot să spun doar că mă simțeam de parcă nu aș mai fi fost eu: fără vicii, fără înclinații, fără dorințe[1] și total cufundată în Dumnezeu; dinspre partea inimii simțeam o înfrigurare sensibilă, în comparație cu celelalte părți.
[1]Chiar și pe tine alegându-te pentru doritul „Fiat” (…), trebuia să-ți dau multe haruri pentru a nu așeza într-un suflet și trup corupt, atât doar cunoașterile care aparțin Voinței Mele, cât și propria Sa Viață pe care trebuia să o formeze și să o îndeplinească în tine. Așadar, folosind puterea Sa, chiar dacă nu te-a scutit de pata originară, totuși a înăbușit și a ținut cu fermitate înclinațiile spre vicii, ca să nu producă efectele ei corupte. Era corect și necesar acest fapt pentru noblețea, distincția și sfințenia Voinței Supreme. Dacă în tine nu ar fi fost efecte bune, Voința Mea ar fi găsit umbre, ceață și nu ar fi putut răspândi razele Sale de adevăr.” (Vol. 19, 19.03.1926) (cfr. 16.04.1926).
Cântarea Cântărilor 1,1-4:Cântarea Cântărilor, care este a lui Solomón. Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul, miresmele tale sunt plăcute pentru miros, mireasmă revărsată, numele tău: de aceea te iubesc tinerele. Trage-mă după tine şi să fugim! Să mă ducă regele în camerele sale! Ne vom bucura şi ne vom veseli cu tine, ne vom aminti de dezmierdările tale mai mult decât de vin! Pe bună dreptate ele te iubesc! (Sufletul se simte foarte atras de Dumnezeu, mireasa trebuie sa fie sufletul in timp ce Mirele este Cristos. Domnul vrea ca fiecare suflet sa il iubeasca asa cum mireasa isi iubeste mirele)
Temându-mă că starea mea nu mai era Voința lui Dumnezeu, când a venit binecuvântatul Isus, am spus: „Cât mă tem că starea mea nu mai este Voința Ta, pentru că văd că îmi lipsesc cele două lucruri principale care mă țineau legată, adică, suferința și lipsa prezenței Tale”.
Și El: „Fiica Mea, asta nu înseamnă că nu vreau să te mai țin în această stare [de victimă], dar motivul este că, din moment ce vreau să pedepsesc lumea, nu vin, și de aceea îți lipsește suferința”.
Și eu: „La ce bun să rămân în această stare?”
Și El: „Atât starea ta de victimă cât și așteptarea constantă pentru Mine, Îmi frâng deja brațele, pentru că, deși tu nu Mă vezi, în schimb Eu te văd foarte bine și îți număr toate suspinele, durerile tale, dorințele tale de a Mă avea, iar această intenție a ta de a sta cu totul în Mine este întotdeauna un act de reparare pentru mulți, care nu se gândesc la Mine, nici nu Mă doresc, ba chiar Mă disprețuiesc și sunt cu toții interesați de lucrurile pământești, înnoroiați în duhoarea viciilor. Așadar, starea ta, fiind complet opusă acelora, vine întotdeauna să înfrângă dreptatea, atât de mult, încât tu fiind în această stare Mie îmi este imposibil să încep războaiele sângeroase în Italia”.
Și eu: „Ah, Doamne, a fi în această stare fără suferință este aproape imposibil pentru mine, mă simt fără putere, pentru că puterea de a rămâne în această stare îmi vine din suferințe. Prin urmare, lipsindu-mi acestea, când Tu nu vei veni, voi încerca să ies pentru câteva zile; Îți spun dinainte, ca să nu Te superi”.
Și El: „Ah, da, da, vei ieși din această stare când voi începe masacrele în Italia; atunci ți le voi suspenda complet”.
În timp ce spunea acest lucru, mi-a arătat cele mai aprige războaie care se vor întâmpla atât în rândul laicilor, cât și împotriva Bisericii; sângele inunda țările, ca și cum ar fi fost o ploaie neîntreruptă. Sărmana mea inimă se zdrobea din cauza durerii, văzând acest lucru și, amintindu-mi de satul meu, am spus: „Ah, Doamne, când spui că mă vei suspenda complet, îmi dai de înțeles că nici măcar de săracul Corato nu vei avea compasiune, nici pe el nu îl vei cruța?” Și El: „Dacă păcatele ajung la un anumit număr, în modul în care să nu merite să aibă suflete victime, iar cei care te țin victimă nu sunt interesați, Eu nu voi avea nicio grijă, de Corato”.
Spunând acestea, a dispărut și am rămas complet deprimată și îndurerată.
În această dimineață, adorabilul meu Isus a venit și mi-a arătat o mașină unde părea că se zdrobeau foarte multe membre umane și [am văzut] ca două semne în aer cu pedepse care îngrozeau. Cine poate spune întristarea inimii mele văzând toate acestea? Dar binecuvântatul Isus, văzându-mă atât de mâhnită, mi-a spus: „Fiica Mea, să ne îndepărtăm puțin de ceea ce ne mâhnește atât de mult și să ne alinăm jucându-ne puțin împreună”.
Cine poate spune ce s-a petrecut între mine și Isus în acest joc, subtilitățile iubirii, stratagemele, sărutările, mângâierile pe care le-am dat unul altuia? Cu toate că iubitul meu Isus m-a întrecut, pentru că fiind slăbită cedam, este foarte adevărat că, neputând să conţin în mine ceea ce El îmi dădea, am spus: „Iubitul meu, destul, destul, că nu mai pot, leșin, sărmana mea inimă nu e suficient de largă pentru a putea primi atât de mult, așadar, este suficient deocamdată”.
Apoi, vrând să-mi reproșeze despre ce am vorbit zilele trecute, mi-a spus în mod dulce: „Vreau să-ți aud plângerile, spune-Mi, spune-Mi, sunt Eu crud? Iubirea Mea s-a schimbat în cruzime pentru tine?”
Și eu, roșind toată, am spus: „Nu, Doamne, nu ești crud când vii, dar voi spune că ești crud atunci când nu vii”.
Zâmbind la cuvintele mele, a adăugat: „Totuși continui să spui că atunci când nu vin, sunt crud? Nu, nu, nu poate exista nicio cruzime în Mine, ci totul este iubire; și să știi că, dacă este așa cum spui tu, acea cruzime reprezintă cea mai mare iubire”.
După ce am primit Împărtășania, nu-L vedeam pe binecuvântatul Isus ca de obicei și, după ce am așteptat mult, am simțit că ies din mine și L-am găsit. De îndată ce l-am văzut, mi-a spus: „Fiică, te așteptam să Mă pot odihni puțin în tine, pentru că nu mai pot. Oh, dă-mi alinare!”
L-am luat imediat în brațele mele pentru a-L mulțumi și am văzut că avea o rană adâncă la umăr, încât privind-o, provoca compasiune și repulsie. Deci, s-a odihnit pentru câteva minute, iar după acea scurtă odihnă, m-am uitat iar și rana era aproape vindecată; prin urmare, între mirare și uimire, am prins curaj văzându-L mai ușurat, şi i-am zis: „Binecuvântatule Domn, sărmana mea inimă mi-e sfâșiată de teama că nu mă mai iubești. Mă tem că am provocat indignarea Ta, de aceea nu mai vii ca înainte, nu mai reverși în mine amărăciunile Tale și nu-mi mai dai binele meu, care este suferința și, refuzându-mi aceasta, îmi refuzi prezența Ta.
Oh, dă pace unei inimi sărmane! Spune-mi, asigură-mă, jură-mi, mă iubești? Continui să mă mai iubești?” Iar El: „Da, da, da, Te iubesc”. Iar eu: „Cum pot fi sigură de aceasta, fiindcă atunci când se iubește cu adevărat o persoană, i se dă tot ce își dorește? Eu Îți spun „nu pedepsi oamenii”, și Tu îi pedepsești; „Toarnă amărăciunile”, și nu le torni, dimpotrivă, pare că de data asta mergi prea departe. Prin urmare, pe ce mă bazez să înțeleg că mă iubești?”
Iar El: „Fiica Mea, iei în seamă pedepsele pe care le trimit și nu iei în seamă pe cei pe care îi cruț. Câte alte pedepse aș fi trimis, câte alte masacre și sânge aș fi vărsat, dacă n-aș fi avut grijă de cei puțini care Mă iubesc și pe care îi iubesc cu o iubire specială?”
Așadar, după aceea, părea că Isus a luat calea spre a merge acolo unde se întâmplau masacre și, dorind să-L urmez, nu am avut voie să fac aceasta și cu cel mai mare regret al meu m-am regăsit în mine.
