Voința Divină

P.: Vino, Duhule Sfânt, umple inimile credincioșilor tăi.

C.: Şi aprinde în ele focul iubirii tale!

P.: Trimite Duhul Tău și ele vor fi create.

C.: Și vei reînnoi fața pământului. Amin.

V24, 29.07.1928 – Trebuie să știți că de-a lungul vieții mele muritoare, în tot ceea ce am făcut am binecuvântat întotdeauna. A fost primul act al Creaţiei pe care l-am chemat asupra creaturilor, şi pentru a-l confirma prin binecuvântare invocam pe Tatăl, Cuvântul şi pe Duhul Sfânt.

Sacramentele înseși sunt animate de aceste binecuvântări și invocații.

Așadar, în timp ce binecuvântarea cheamă în suflete asemănarea Creatorului, ea cheamă și viața Voinței mele Divine, astfel încât să se întoarcă să domnească în suflete ca la începutul Creației, pentru că numai Ea are virtutea să picteze în ele pe viu asemănarea Celui care le-a creat, să le facă să crească și să le păstreze în culorile vii divine.

Vedeți așadar ce semnifică binecuvântare: confirmarea lucrării noastre creatoare, pentru că lucrarea pe care o facem odată este atât de plină de înțelepciune, sublimitate și frumusețe, încât ne place să o repetăm mereu.

Și dacă binecuvântarea noastră nu este altceva decât suspinul Inimii noastre de a vedea imaginea noastră restabilită în creaturi, repetarea confirmării noastre a ceea ce vrem să facem, semnul crucii pe care Biserica îl învață credincioșilor nu este altceva decât implorarea din partea făpturilor, asemănarea noastră, și prin urmare, reluând binecuvântarea noastră, ei repetă: în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.

Deci, fără să știe, Biserica și toți credincioșii se armonizează cu Creatorul Etern și doresc același lucru. Dumnezeu, cu binecuvântarea și pronunțarea acestor cuvinte „Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”, vrea să-și dea asemănarea, iar făpturile îl imploră făcând semnul crucii, rostind aceleași cuvinte”.

Rugăciuni:

1. Șapte Slavă Tatălui să fie recitate în cinstea Duhului Sfânt, rugându-ne ca minunile Sale să fie reînnoite peste toată Biserica;

2. Rozariul Voinței Divine;

3. și următoarele rugăciuni din Vol. 17, 17.05.1925:

„Maiestate Supremă, vin să Te răsplătesc în dragoste pentru tot ceea ce face Duhul Sfânt pentru cei care urmează să fie sfințiți. Vin să intru în rânduiala harului, ca să vă pot da slava și răsplătirea iubirii de parcă toți ar fi devenit sfinți și să vă repar toate împotrivirile și lipsa de corespondență la har.”

„Duhule Sfinte, grăbește-te, Te implor, Te rog din nou – fă cunoscută tuturor Voința Ta, pentru ca, cunoscând-o, să o iubească și să primească primul Tău act al sfințirii lor complete – care este Sfânta Ta Voință.”