Continuând să mă simt rău, simțeam în același timp[1] o neliniște pentru această ascultare ciudată, cum că nu mi-aș putea lua zborul spre supremul și unicul meu Bine, cu adăugarea că trebuind să celebreze Sfânta Liturghie, Confesorul nu voia să-mi dea Împărtășania din cauza vărsăturilor neîncetate care mă deranjau. Confesorul mi-a spus că din ascultare trebuia să-i spun binecuvântatului Isus Cristos să-mi atingă stomacul, și de îndată ce a venit, El mi-a atins stomacul și vărsăturile continue s-au oprit, dar răul nu înceta, iar Isus, văzându-mă atât de neliniștită, mi-a spus:
„Fiica Mea, ce faci? Nu știi că dacă moartea te surprinde găsindu-te neliniștită, va trebui să mergi în purgator? Pentru că dacă mintea nu se află unită cu a Mea, ca și voința [să fie] una cu a Mea, dorințele, dacă nu sunt aceleași cu dorințele Mele, din necesitate, purificarea este convenabilă pentru a te transforma complet în Mine; de aceea fii atentă, gândește-te doar să fii unită cu Mine și Eu Mă voi gândi la tot restul”.
În timp ce spunea acestea, îi vedeam pe Papa și Biserica, din care o parte se sprijinea pe umerii mei, și totodată l-am văzut pe Confesor care l-a forțat pe Isus să nu mă ducă deocamdată, iar binecuvântatul Domn a spus:
Relele sunt foarte grave și păcatele se află în stadiul de a nu mai merita sufletele victime, adică, pe cele care susțin și protejează lumea dinaintea Mea; iar dacă acest stadiu atinge dreptatea, cu siguranță o voi duce.
Așa că am înțeles că lucrurile sunt condiționate.
[1] Luisa spune: „simțeam unită”.









