V4.117 Durerea iubirii pe care o suferă Luisa este mai teribilă decât cea a iadului.(10 martie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu


Aflându-mă în starea mea obișnuită, mă simțeam în afara mea. Îl căutam pe adorabilul meu Isus și nu-L găseam; am repetat căutările, plânsetele, dar totul în zadar, nu mai știam ce să fac. Biata mea inimă agoniza și absorbea o durere atât de acută încât nu era în stare să o explice; pot spune doar că nu știu cum am rămas în viață. În timp ce mă aflam în această situație dureroasă, căutându-L mereu fără să mă pot abține o clipă de a face noi căutări, în sfârșit L-am găsit și i-am spus: „De ce, Doamne, ești atât de rău cu mine? Vezi puțin chiar Tu, dacă sunt dureri pe care le pot tolera”. Și complet epuizată, m-am abandonat în brațele Lui.


Iar Isus, îndurându-se de mine și privindu-mă, mi-a spus: „Iubita Mea fiică, ai dreptate, calmează-te, că stau cu tine și nu te voi lăsa. Biată fiică, cât suferi! Durerea iubirii este mai teribilă decât iadul. Ce tiranizează mai mult iadul? O iubire opusă? O iubire plină de ură? Ce poate tiraniza un suflet mai mult decât iadul? O iubire iubită. Dacă ai ști cât de mult sufăr văzându-te tiranizată din cauza Mea, de această iubire! Pentru a nu Mă face să sufăr atât de mult, ar trebui să fii mai liniștită, când te privez de prezența Mea. Imaginează-ți tu însăți: dacă Eu sufăr atât de mult când văd că suferă cei care nu Mă iubesc și Mă ofensează, cât de mult sufăr când văd că suferă cei care Mă iubesc?”

Și El a adăugat: „Nu, nu vreau să ieși din această stare înainte să vină Confesorul; lasă orice frică, Eu Mă așez în interiorul tău ținându-ți mâinile în ale Mele, iar prin contactul mâinilor Mele vei ști că sunt cu tine”.

Așadar, auzind aceasta, complet emoționată, am spus: „Doamne, spune-mi cel puțin dacă vrei să mă sforțez să ies din această stare fără să-l aștept pe Confesor, când nu vii?”

Astfel, atunci când sunt îngrijorată și-L doresc, simt că mâinile îmi sunt strânse de cele ale lui Isus și simțind contactul divin, mă liniștesc și spun: „Este adevărat, este cu mine”. Alteori, pe măsură ce dorința de a-L vedea este mai puternică, îmi simt mâinile mai puternic strânse de ale Lui și îmi spune: „Luisa, fiica Mea, sunt aici, aici sunt; nu Mă căuta în altă parte”, și așa pare că sunt mai liniștită.

    V4.116 Sufletul, în prezența lui Dumnezeu, dobândește și copiază modurile lui Dumnezeu de a acționa. Tot ceea ce face [omul] în interiorul lui, este insuflat de Isus, pentru că face [totul] împreună (7 martie 1902)

    vointadivina3Lasă un comentariu

                Aflându-mă în starea mea obișnuită, de îndată ce L-am văzut pe iubitul meu Isus, mi-a spus: „Fiica Mea, când atrag sufletul înaintea prezenței Mele, [el] obține acest bine în sine și copiază modurile acțiunii divine, că atunci când vorbește cu făpturile, acestea simt în ele însele puterea acțiunii divine pe care acest suflet o posedă”.

                După aceea simțeam o teamă, dacă acele lucruri pe care le fac în interiorul meu ar fi acceptabile sau nu, Domnului și El a adăugat: „De ce te temi, în timp ce viața ta este transplantată în a Mea? Și apoi, tot ce faci în interiorul tău a fost insuflat de Mine și de multe ori Eu am făcut totul împreună cu tine, sugerându-ți cum să faci și cum Îmi este plăcut Mie; alteori i-am chemat pe îngeri și uniți, au făcut ceea ce tu făceai în interiorul tău. Aceasta înseamnă că Îmi place ceea ce faci pentru că este ceea ce Eu însumi te-am învățat; de aceea mergi mai departe și nu te teme”.

                Astfel am rămas liniștită.

    V4.115 Omul l-a deposedat pe Dumnezeu de drepturile Sale și acest lucru duce la toate relele și la anihilarea omului însuși (6 martie 1902)

    vointadivina3Lasă un comentariu

                În această dimineață, adorabilul meu Isus venind, s-a arătat complet gol, încercând să se acopere în interiorul meu și să-mi spună:

    „Fiica Mea, M-au dezbrăcat de orice principiu, de orice putere, de orice suveranitate; și pentru a recâștiga aceste drepturi ale Mele asupra creaturilor, este necesar să le dezbrac și aproape să le anihilez, și astfel vor ști că acolo unde nu există Dumnezeu ca principiu, ca putere și ca suveranitate, totul duce la anihilarea lor și prin urmare la izvorul tuturor relelor”.

    V4.114 Cine are autoritate trebuie să strălucească pentru spiritul dezinteresului și pentru dreptate (5 martie 1902)

    vointadivina3Lasă un comentariu

                În această dimineață m-am trezit în afara mea și, după ce am plecat în căutarea adorabilului meu Isus, L-am regăsit, dar spre surprinderea mea am văzut că avea înfipți în tălpile picioarelor, atât de mulți spini care îi provocau durere și Îl împiedicau să meargă. Complet îndurerat, s-a aruncat în brațele mele, dorind să găsească odihnă și să-i îndepărtez acei spini. L-am strâns și i-am spus: „Iubirea mea dulce, dacă ai fi venit zilele trecute nu-ți erau înfipți atât de mulți spini, cel mult se înfigeau câțiva și așa Ți i-aș fi scos; iată ce ai făcut dacă n-ai venit”.

                Și în timp ce spuneam aceasta, Îi scoteam toți acei spini, și din picioarele binecuvântatului Isus curgea sânge, iar El gemea din cauza acelei dureri puternice. După aceasta, ca și cum s-ar fi revigorat, a vrut să toarne [amărăciuni] și apoi mi-a spus:

    „Fiica Mea, ce corupție [există] în popoare, pe ce cărări întortocheate umblă! Dar în toate acestea, exemplul liderilor a constituit o influență rea, în timp ce, acela care posedă o autoritate minimă în spiritul dezinteresului trebuie să fie lumină pentru a-l face să se distingă că este lider, iar justiția exercitată de el trebuie să fie ca un fulger, pentru a impresiona ochii trecătorilor, ca să nu se poată îndepărta de exemplele sale”.

                Spunând acestea, a dispărut.

    V4.113 Nevoia pedepselor. Primul lucru este resemnarea față de Voința Divină (3 martie 1902)

    vointadivina3Lasă un comentariu

                Aflându-mă în starea mea obișnuită, adorabilul meu Isus nu venea, iar eu simțeam că mor din cauza absenței Sale. Totuși a venit cu întârziere și mișcat din compasiune față de mine, sărutându-mă, mi-a spus:

    „Fiica Mea, este necesar uneori să nu vin, altfel cum aș revărsa dreptatea Mea? Iar oamenii, văzând că nu îi pedepsesc, nu ar face altceva decât să se încurajeze din ce în ce mai mult; de aceea sunt necesare războaiele și masacrele; începutul și mijlocul vor fi foarte dureroase, dar sfârșitul va fi foarte mulțumitor; și apoi tu știi că primul lucru este resemnarea față de Voința Mea”.

    V4.112 Oricine se hrănește din Credință, redobândește natura perfectă, așa cum a ieșit din mâinile lui Dumnezeu (2 martie 1902)

    vointadivina3Lasă un comentariu

             În această dimineață mă simțeam îngrijorată, de parcă Domnul ar fi vrut din nou să nu Îi mai simt prezența și prin urmare, să-mi înlăture suferințele și chiar o mică neîncredere. Așadar, după o lungă așteptare, când tocmai a venit, mi-a spus:

    „Fiica Mea, cine se hrănește din credință, obține viață divină, și prin dobândirea vieții divine, o distruge pe cea umană, adică distruge în sine acei germeni care au produs vinovăția originară, redobândind natura desăvârșită, așa cum a ieșit din mâinile Mele, asemănătoare cu Mine, și cu aceasta ajunge să depășească însăși natura îngerească în noblețe”.[1]

                Spunând acestea, a dispărut.

    [1] Așadar, opusul „vieții umane” nu este „Viața Divină”, ci dezordinea pe care a produs-o vinovăția naturii umane.

    Romani 8,11-13:  Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuieşte în voi. Aşadar, fraţilor, noi nu suntem datori trupului ca să trăim după trup. Dacă trăiţi după trup, aveţi să muriţi. Dar dacă, prin Duh, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi!

    V4.111 Durerile Mariei au adus la fel de multe comori ale Harului. Prețiozitatea dorinței de a suferi în locul lui Isus. Prin împiedicarea legii divorțului în acel moment, Isus a făcut minunea de a le lega voința și de a-i încurca (24 februarie 1902)

    vointadivina3Lasă un comentariu

                Stând în starea mea obișnuită, a venit Regina Mamă și mi-a spus: „Fiica mea, așa cum spun profeții, am avut o mare de dureri, iar în Cer s-au transformat într-o mare de glorie; fiecare durere a mea a produs la fel de multe comori de haruri; și întrucât pe pământ mă numesc Steaua mării, care ghidează în siguranță spre port, tot așa în Cer mă numesc Steaua luminii pentru toți cei binecuvântați, ca să fie recreați de această lumină care mi-a cauzat durerile”.

                În acest timp, adorabilul meu Isus a venit spunându-mi: „Iubita Mea, nu este nimic mai drag și mai plăcut Mie decât o inimă dreaptă care Mă iubește și care, văzându-Mă suferind, Mă roagă să sufere ceea ce sufăr Eu. Acest lucru Mă leagă atât de mult și are atât de multă putere asupra Inimii Mele, încât ca răsplată, Mă ofer pe Mine însumi și îi acord cele mai mari haruri și tot ce vrea; și dacă nu-i ofer acestea, fiindcă M-am dăruit ei, simt că lucrurile pe care nu i le ofer, sunt tot atâtea furturi pe care i le fac și tot atâtea datorii pe care le voi avea față de ea”.

                După aceea m-a purtat cu duhul și Isus a adăugat: „Fiica Mea, există anumite ofense care depășesc cu mult durerile pe care le-am suferit în Patima Mea; după cum vezi, în această zi, am primit diferite [suferințe], și dacă nu aș revărsa o parte din ele, Justiția Mea M-ar obliga să trimit flageluri înverșunate pe pământ; de aceea lasă-Mă să torn în tine”.

                După ce a turnat, auzindu-L vorbind despre ofense, nu știu cum, i-am spus: „Doamne, această lege a divorțului, este adevărat că nu o vor confirma, așa cum spun ei?” Și El: „Deocamdată este sigur, dar apoi, peste cinci, zece, douăzeci de ani, fie că te voi suspenda ca victimă, fie că te pot chema în Cer, vor putea face acest lucru, dar momentan am făcut miracolul de a le înlănțui voința lor[1] și de a-i încurca. Dar dacă ai ști furia pe care o au demonii și cei care doreau această lege, pentru că erau siguri că o vor obține! Este așa mare [furia lor] încât, dacă ar putea, ar distruge orice autoritate și ar face masacre peste tot. Deci pentru a atenua această furie și pentru a preveni parțial aceste masacre, vrei să te expui puțin furiei lor?”

                Și eu: „Da, atâta timp cât vei veni cu mine”.

                Și astfel ne-am dus într-un loc unde erau demoni și oameni care păreau furioși, supărați și înnebuniți; de îndată ce m-au văzut, au venit asupra mea ca niște lupi, unii mă băteau, alții îmi sfâșiau carnea; ar fi vrut să mă distrugă, însă nu aveau putere. Iar eu, deși am suferit mult, nu mă temeam de ei, pentru că Îl aveam pe Isus cu mine. După aceea m-am trezit în mine însămi, plină de diferite dureri. Binecuvântat să fie mereu Domnul.

    [1] Dumnezeu poate refuza creaturii harul luminii sau, oricum, necesitatea de a acționa (așa cum „a împietrit inima” lui Faraon, Exod 4,21) niciodată nu-i va lua liberul arbitru pe care i l-a dat: „Tu te afli aproape ca în starea în care se găsesc binecuvântații în Cer; ei nu au pierdut liberul arbitru. Acesta este un dar pe care i L-am dat omului, iar ceea ce Eu am dat o dată, nu-L mai iau niciodată. În Cer nu a intrat niciodată sclavia; sunt Dumnezeul fiilor nu al sclavilor; sunt Rege care îi fac pe toți să domnească nu există despărțiri între Mine și ei. Dar este atât de multă și mare cunoașterea bunurilor Mele, a Voinței și fericirii Mele încât sunt preaplini, încât să se reverse, astfel că voința lor nu găsește loc pentru a acționa și în timp ce sunt liberi, cunoașterea unei Voințe infinite și a bunurilor în care sunt cufundați le duce cu o forță irezistibilă să folosească voința lor de parcă nu o au, recunoscând că aceasta este pentru ei cel mai mare noroc și fericire, dar în mod spontan fiind liberi cu toată voința lor”. (Volumul 27, 30.05.1925).

    V4.110 Când Isus tace, înseamnă că vrea odihnă; când vorbește, înseamnă că vrea ajutor în lucrarea Sa de mântuire. Vorbirea lui Isus reprezintă vorbirea preoților (21 februarie 1902)

    vointadivina3Lasă un comentariu

                Aflându-mă în starea mea obișnuită, adorabilul meu Isus s-a arătat în interiorul meu de parcă se odihnea; dar în timp ce părea că se odihnește, simțea că primește o ofensă pe care nu o putea suporta și trezindu-se, mi-a spus:

    „Fiica Mea, ai răbdare, lasă-Mă să revărs în tine această amărăciune care nu-Mi dă odihnă”. Și spunând astfel, a turnat în mine ceea ce Îl amăra și a luat aspectul său dulce, pentru a se putea odihni. Apoi continua să rămână în interiorul meu, răspândind atâtea raze de lumină, încât să formeze o plasă de lumină care să-i ia pe toți oamenii înăuntrul ei; numai că, din acea lumină, unii primeau mai mult, alții mai puțin.

    În timp ce vedeam aceasta, Domnul nostru mi-a spus: „Preaiubita Mea, când tac este un semn că vreau odihnă, adică tu să te odihnești în Mine și Eu în tine. Când vorbesc este un semn că vreau o viață activă, adică să Mă ajuți în lucrarea mântuirii sufletelor; pentru că fiind imaginile Mele, ceea ce li se face lor, consider că Mi s-a făcut Mie”.

                Spunând acestea, vedeam mulți preoți, iar Isus, parcă plângându-se de ei, a adăugat: „Vorbirea Mea a fost simplă, încât a fost înțeleasă de cei învățați și de cei mai ignoranți, așa cum se poate vedea clar în Sfânta Evanghelie, iar predicatorii acestor vremuri amestecă atât de multe vorbe răsucite, încât popoarele rămân plictisite și fără hrană; se vede că nu se îndestulează din sursa izvorului Meu”.

    Geneza 1,26-27:  Și a zis Dumnezeu: „Să-l facem pe om după chipul și asemănarea noastră și să stăpânească peste peștii mării și peste păsările cerului, peste animale, peste tot pământul și peste toate reptilele care se târăsc pe pământ!”.
    Și l-a creat Dumnezeu pe om după chipul său. După chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat și femeie i-a creat.

    V4.109 Sufletul, în prezența lui Isus, trebuie să se conformeze complet operațiunilor interne ale Cuvântului și să se așeze în nimicul lui, pentru a putea primi portretul imaginii divine (19 februarie 1902)

    vointadivina3Lasă un comentariu

                Aflându-mă în starea mea obișnuită, adorabilul meu Isus se arăta dormind în interiorul meu, răspândind din Sine multe raze aurii de lumină. Eram mulțumită să-L văd, dar totodată nemulțumită, pentru că nu puteam auzi dulceața și suavitatea vocii Sale creatoare. Deci, după o lungă așteptare, s-a reîntors arătându-se și, văzând nemulțumirea mea, mi-a spus:

    „Fiica Mea, în ministerul public este necesară folosirea vocii pentru a Mă face înțeles, dar în ministerul privat doar prezența Mea este suficientă pentru orice, pentru că [sufletul], văzându-Mă și înțelegând armonia virtuților Mele pentru a le copia în el, reprezintă același lucru; așadar, atenția sufletului în a Mă vedea, trebuie să fie în așa fel încât să se conformeze în toate, operațiunilor interne ale Cuvântului. Când Eu atrag sufletul către Mine, se poate spune că dobândește viață divină, cel puțin pentru acel timp în care se află în prezența Mea.

    Întrucât lumina Mea este ca o pensulă pentru a picta, virtuțile Mele administrează diferite culori, iar sufletul este ca o pânză care primește în el portretul imaginii divine. Se întâmplă ca în acele locuri înalte, cu cât sunt mai la înălțime, cu atât mai mult precipită o ploaie abundentă: tot astfel sufletul, în fața prezenței Mele, se așează în starea care i se potrivește, adică în jos, în neant, încât să se simtă anihilat, iar Divinitatea face să plouă în torente de haruri și ajunge să-l cufunde în Sinea Sa. De aceea, trebuie să fii mulțumită cu orice, și dacă vorbesc și dacă nu vorbesc”.

                În timp ce spunea aceasta, m-am simțit ca și cum aș fi cufundată în Dumnezeu și apoi m-am regăsit în mine.

    V4.108 A-L căuta pe Isus înseamnă a te pregăti pentru o moarte bună, care este uniunea definitivă cu El. Trăirea în Umanitatea Sa, iar din operele Sale se produc multe flori și multe roade pentru Dumnezeu și pentru suflet (17 februarie 1902)

    vointadivina3Lasă un comentariu

                În această dimineață, după ce am așteptat mult, în sfârșit L-am găsit pe dulcele meu Isus și, plângându-mă Lui, i-am spus: „Preaiubitul meu Bine, de ce mă faci să aștept atât de mult? Oare nu știi că fără Tine nu pot trăi și sufletul meu simte o moarte continuă?”

                Și El: „Iubita Mea, de fiecare dată când Mă cauți, te pregătești să mori, pentru că, în realitate, ce este moartea dacă nu uniunea stabilă permanentă cu Mine? Așa a fost viața Mea, o moarte continuă din iubire pentru tine, iar această moarte continuă a fost pregătirea pentru marele sacrificiu al morții [Mele] pe cruce pentru tine. Să știi că cine trăiește în Umanitatea Mea și se hrănește din lucrările Umanității Mele, face din sine un copac mare, plin cu flori și fructe abundente, iar acestea formează hrana lui Dumnezeu și a sufletului; în schimb, lucrările celor care trăiesc în afara Umanității Mele sunt respinse de Dumnezeu și neroditoare pentru ele”.

                După aceea, Domnul a turnat în mine amărăciuni abundente amestecate cu dulcețuri. Apoi ne-am plimbat puțin printre oameni, iar eu nu am putut să-mi desprind privirile de la fața iubitului meu Isus, și El văzând aceasta, mi-a spus: „Fiica Mea, cine se lasă atras de lucrările Creatorului, le lasă suspendate pe cele ale creaturilor”.

                El a dispărut și m-am regăsit in mine.

    Matei 13,31-32: Împărăţia cerurilor este asemenea cu un grăunte de muştar pe care un om îl ia şi îl seamănă în ogorul său. Acesta este mai mic decât toate seminţele, însă, crescând, este mai mare decât toate legumele şi devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi locuiesc între ramurile lui.

    Luca 13,18-19: Cu ce este asemănătoare împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi compara? Este asemănătoare cu un grăunte de muştar pe care un om, luându-l, îl seamănă în grădina lui; acesta creşte şi devine copac, iar păsările cerului îşi fac cuiburi între ramurile lui.