Fiind în starea mea obișnuită, adorabilul meu Isus a venit și mi-a spus: „Fiica Mea, pentru a fi cu adevărat demn de Mine, [omul] trebuie să fie în întregime golit de sine și umplut complet cu Mine, ca să facă din sine un obiectiv total al Iubirii divine, încât Iubirea Mea trebuie să ajungă să-i formeze viața și să Mă iubească, nu cu iubirea lui, ci cu Iubirea Mea”.
Apoi a adăugat: „Ce înseamnă acele cuvinte: «El i-a destituit de pe tron pe cei puternici și i-a înălțat pe cei mici?” [Înseamnă] că sufletul, distrugându-se complet, să se umple în întregime de Dumnezeu și iubindu-L cu același Dumnezeu, El exaltă sufletul către o iubire veșnică și aceasta înseamnă adevărata și cea mai mare exaltare și împreună cu ea, adevărata umilință”.
Apoi a repetat: „Adevăratul semn pentru a cunoaște dacă se deține această iubire este atunci când sufletul nu se îngrijește de nimic altceva decât să-L iubească numai pe Dumnezeu, să-L facă cunoscut și să-i facă pe toți să-L iubească”.
Apoi, retrăgându-se în interiorul meu, L-am auzit rugându-se: „Întotdeauna, sfântă și unică Treime, Vă ador profund, Vă iubesc intens, Vă mulțumesc continuu pentru toți și în inimile tuturor”.
Și s-a încheiat. Îl simțeam că se ruga aproape întotdeauna în interiorul meu și eu împreună cu El.
Title: When a child is given Divine Life at baptism its Guardian Angel is filled with joy
Pare că adorabilul meu Isus continuă să vină puțin. De fapt, în această dimineață, transportându-mă în afara mea, mi-a arătat gravitățile rele ale societății și amărăciunile Sale mari, a turnat din abundență în mine o parte din ceea ce îl amăra și apoi mi-a spus:
„Fiica Mea, vezi puțin unde a ajuns orbirea oamenilor, încât să dorească să formeze legi nedrepte și chiar împotriva bunăstării lor sociale. Fiica Mea, așadar te chem din nou la suferințe, oferindu-te Dreptății divine [împreună] cu Mine; anumite persoane trebuie să lupte să obțină lumină împotriva acestei legi a divorțului, [precum] și harul eficient pentru a fi victorioase. Fiica Mea, Eu tolerez ca ei să provoace războaie, revoluții pentru ca sângele noilor martiri să inunde lumea; aceasta înseamnă onoare pentru Mine și pentru Biserica Mea, dar această lege brutală [a divorțului] este o dezonoare pentru Biserică, iar pentru Mine e abominabilă și de netolerat”.
În timp ce spunea acestea, am văzut un om care lupta împotriva acestei legi, obosit și epuizat de forțe, dorind să se retragă din această inițiativă; așa că împreună cu Domnul, l-am încurajat, și acela a răspuns: „Mă văd aproape singur în luptă și incapabil să obțin scopul”. Și i-am spus: „Curaj, deoarece contrazicerile sunt atât de multe perle pe care Domnul le va folosi pentru ca să vă împodobească în Cer”. Și acela și-a reluat ritmul și a continuat inițiativa. După aceea am văzut un altul abia răsuflând, îngrijorat, neștiind ce decizie să ia, iar alții îi spuneau: „Știi ce trebuie să faci? Ieși, ieși din Roma”. Și acela: „Nu, nu pot, este cuvânt dat tatălui meu; îmi voi da viața, dar nu voi ieși niciodată”.
După aceasta ne-am retras, iar Isus a dispărut și m-am regăsit în mine.
În această dimineață, după ce am primit Sfânta Împărtășanie, L-am văzut pentru puțin timp pe adorabilul Isus și eu, de îndată ce L-am văzut, i-am spus: „Dulcele meu Bine, spune-mi, continui să mă iubești?”
Și El: Da, dar eu sunt iubitor și gelos, gelos și iubitor; într-adevăr, îți spun că iubirea, pentru a fi desăvârșită, trebuie să fie triplă, iar în Mine sunt aceste triple condiții ale iubirii:
În primul rând, te iubesc ca și Creator, ca Răscumpărător și ca Iubitor. În al doilea rând, te iubesc în atotputernicia Mea, deoarece, creând totul din iubire pentru tine, am vrut să te creez, astfel, aerul, apa, focul și toate câte sunt îți spun că te iubesc și că din iubire pentru tine le-am creat; te iubesc ca pe imaginea Mea și te iubesc spre binele tău în mod deosebit. În al treilea rând, te iubesc din eternitate, te iubesc de-a lungul timpului și te iubesc pentru toată eternitatea. Și aceasta nu este altceva decât o suflare a Iubirii Mele, care s-a revărsat; imaginează-ți cum va fi acea Iubire pe care o conțin în Mine.
Deci, ai misiunea să-mi restitui această triplă iubire, iubindu-Mă, Eu fiind Dumnezeul tău, în care trebuie să te fixezi cu totul și să nu lași să iasă nimic altceva din tine decât ceea ce este iubire pentru Mine, iubindu-Mă cu totul pentru binele pe care îl primești, și să Mă iubești pentru toți și în toți”.
După aceea m-a purtat cu duhul și m-am trezit în mijlocul multor oameni care spuneau: „Biată femeie, totul îi va merge rău, dacă această lege este confirmată!”. Și toată lumea aștepta cu nerăbdare să audă argumentele pro și contra și se vedea că, într-un alt loc retras, erau mulți oameni care se certau între ei; unul dintre aceștia a luat cuvântul și atunci toți au tăcut, iar după aceea a ieșit la ușă și cu multă dificultate a spus: „Sigur, da, în favoarea femeii”. Auzind acest lucru, toți cei de afară au sărbătorit și cei din interior au rămas cu toții confuzi, încât nu au avut nici măcar curajul să iasă. Cred că era vorba despre legea divorțului și am înțeles că nu o vor confirma.
Stând în starea mea obișnuită, după o lungă așteptare, Isus al meu a venit pentru puțin timp și așezându-se aproape de mine, mi-a spus: „Fiica Mea, cine încearcă să se conformeze în toate cu viața Mea, nu face altceva decât să adauge și mai mult un parfum distinct la tot ce am făcut în viața Mea, încât parfumează Cerul și întreaga Biserică; încât chiar și cei răi simt respirația acestui parfum ceresc, deoarece toți sfinții nu sunt altceva decât multe parfumuri care bucură cel mai mult Biserica și Cerul, pentru că sunt distincte unele de altele. Și nu doar atât, dar cei care încearcă să-Mi continue viața, lucrează acolo unde pot, însușindu-și tot ce Eu am făcut, dar dacă nu pot să o pună în practică, cel puțin cu dorința și cuintenția [să o împlinească], [iar] Eu îi țin în mâinile Mele de parcă aș continua întreaga Mea viață în aceste suflete, nu ca pe un lucru din trecut, ci ca și cum aș trăi în prezent, și acest lucru este o comoară în mâinile Mele, încât, dublând comoara a tot ce am operat, o răspândesc pentru binele întregii omeniri. Deci, nu ai vrea să fii una dintre aceste [suflete]?”
M-am văzut total confuză și nu am știut ce să răspund, iar Isus a dispărut; dar după puțin timp s-a reîntors și împreună vedeam diverși oameni care se temeau foarte mult de moarte. Prin urmare, văzând acest lucru, am spus: „Amabilul meu Isus, să nu mă tem de moarte este un defect? În timp ce văd că alții se tem atât de mult, iar eu, în schimb, gândind doar că moartea mă va uni pentru totdeauna cu Tine și martiriul despărțirii mele grele se va sfârși, gândul la moarte nu numai că nu-mi dă nicio teamă, dar este o ușurare pentru mine, îmi dă pace și sărbătoresc, lăsând deoparte toate celelalte consecințe pe care moartea le aduce cu sine”.
Și Isus: „Fiică, adevărul este că frica exagerată de a muri este o absurditate, în timp ce fiecare are toate meritele Mele, virtuțile și operele Mele ca pașaport pentru a intra în Cer, dăruindu-l tuturor, chiar mult mai mult dacă ar profita de această dăruire a Mea, adăugând pe ale sale; și cu toate aceste lucruri, ce teamă poate avea de moarte? Iar cu acest pașaport foarte sigur, sufletul poate intra unde dorește și astfel, toți îl respectă și îl lasă să treacă. Apoi această lipsă de teamă de moarte pe care o ai tu, vine din faptul că ai avut experiența de a sta cu Mine și ai experimentat cât de dulce și dragă este unirea cu Binele suprem; dar să știi totuși că cel mai plăcut omagiu care Mi se poate oferi este dorința de a muri pentru a se uni cu Mine și este cea mai frumoasă dispoziție a sufletului, să se purifice și să meargă de-a dreptul pe calea spre Cer, fără niciun obstacol”.
Stăteam cu totul deprimată și, de îndată ce L-am văzut pe adorabilul meu Isus, mi-a spus privindu-mă: „Fiica Mea, pentru cei care trăiesc în umbra Mea este necesar să sufle vânturile nenorocirilor, încât aerul infectat din jur să nu poată pătrunde nici măcar sub umbra Mea; așadar, vântul constant, agitând mereu acest aer nesănătos, îl ține mereu departe și astfel ei respiră un aer foarte pur și sănătos”.
Spunând acestea, a dispărut și eu înțelegeam multe lucruri despre aceasta, dar nu este necesar să explic, deoarece cred că semnificația este ușor de înțeles.
Este inutil să vorbesc despre starea mea săracă, în ce stare am ajuns; ar însemna să vreau să împietresc și să fac mai adânci rănile sufletului meu, de aceea trec totul sub tăcere oferindu-le Domnului.
Așa că, în această dimineață, în timp ce plângeam pentru pierderea adorabilului meu Isus, a venit Confesorul și mi-a dat ascultarea de a mă ruga Domnului, ca să binevoiască să vină. Pare că [Domnul] a venit și Confesorul a avut intenția de a mă răstigni, m-a făcut părtașă la durerile crucii și în timp ce făcea acest lucru, i-a spus Confesorului:
„Am fost administratorul Preasfintei Treimi, adică, am administrat oamenilor Puterea, Înțelepciunea, Caritatea Persoanelor Divine. Voi, fiind reprezentanții Mei, ceea ce trebuie să faceți este să continuați propria Mea lucrare cu sufletele; iar dacă nu sunteți interesați, veți distruge munca pe care am început-o, iar Eu Mă simt înșelat în împlinirea planurilor Mele și sunt forțat să retrag puterea, înțelepciunea, caritatea pe care vi le-aș fi dat dacă ați fi îndeplinit munca pe care Eu v-am încredințat-o”.
După aceea, părea că m-a purtat cu duhul și de la distanță se putea vedea o mulțime de oameni, din care venea o duhoare de nesuportat și Isus a spus: „Fiica Mea, ce schismă vor face preoții între ei și aceasta va fi ultima lovitură care va stârni partidele și revoluția între popoare”.
Și a spus-o cu atâta amărăciune, încât provoca milă.
Așadar, după aceea, amintindu-mi de starea mea, i-am zis: „Spune-mi, Domnul meu, vrei să-mi dea [Confesorul] ascultarea, ca să termin să mai stau în această stare, și chiar mai mult de atât, fiind fără suferințe ca înainte, mă văd inutilă?” Și El mi-a răspuns:„Corect!”,dar foarte trist și eu, simțind inima mea neliniștită de parcă nu aș fi vrut să-mi spună asta, i-am răspuns: „Dar Doamne, nu este pentru că vreau să ies, dar vreau să-ți cunosc Sfânta Vrere, fiindcă am avut acea stare pentru că Tu ai venit la mine și mi-ai împărtășit suferințele Tale, iar această [stare] încetând, mă tem că nu vrei să continui să rămân la pat”. Și Isus a spus: „Ai dreptate, ai dreptate”. Dar ce! Mi-am simțit inima frântă pentru răspunsurile pe care mi le-a dat binecuvântatul Isus și am adăugat: „Dar, Domnul meu, spune-mi cel puțin care este cea mai mare glorie a Ta, încât să continui să stau chiar dacă ar fi să crăp, sau să-mi dai ascultarea de a termina [această stare]?”
Și văzând că nu terminam cu acestea, Isus însuși a schimbat subiectul spunându-mi:„Fiica Mea, Mă simt ofensat de toți. Vezi, chiar și sufletele devotate au privirea atentă să cerceteze dacă este sau nu vinovăție, dar, nici nu se gândesc să se corecteze în comportament și să extirpe vinovăția: [acesta este] un semn că nu există durere sau iubire, pentru că durerea și iubirea sunt două unguente foarte eficiente, care se aplică sufletului, îl vindecă perfect; iar una o sprijină și o întărește mai mult pe cealaltă”.
Dar eu mă gândeam la sărmana mea situație și voiam să-i spun din nou că [vreau] să cunosc Voința Domnului cu claritate; dar Isus a dispărut, și eu, reîntorcându-mă în mine, mă vedeam complet confuză în ceea ce trebuia să fac, deci, pentru a fi sigură, am expus totul ascultării, care vrea să continui starea mea. Să se facă întotdeauna Voința Domnului.
După ce am petrecut zile foarte amare de lacrimi, lipsuri și tăcere, biata mea inimă nu mai putea. Atât de mare este chinul în afara centrului meu, Dumnezeu, încât sunt zbătută continuu de valuri uriașe de furtună aprigă și într-o stare de puternică violență, de a fi supusă morții în fiecare moment și ceea ce este mai grav, de a nu putea muri. Așadar, aflându-mă în această situație, s-a arătat pentru puțin timp și mi-a spus:
„Fiica Mea, când un suflet face în totalitate voința altuia, se spune că are încredere în acela, prin urmare, trăiește din voința celuilalt și nu [după voința] lui. Tot așa, atunci când sufletul face în toate Voința Mea, Eu spun că are credință, încât Vrerea Divină și credința sunt ramuri produse de un singur trunchi și din moment ce credința este simplă, credința și Vrerea Divină produc a treia ramură, simplitatea, și iată că sufletul ajunge să recâștige în totalitate caracteristicile de porumbel. Deci, nu vrei să fii porumbița Mea?”
Cu altă ocazie, într-o altă zi mi-a spus: „Fiica Mea, perlele, aurul, bijuteriile, cele mai prețioase lucruri, sunt păstrate în bună pază în interiorul unor seifuri și cu o cheie dublă. De ce te temi, dacă te țin bine păzită în seiful ascultării sfinte, custodie foarte sigură, unde nu cu una, ci cu două chei țin ușa bine încuiată pentru a interzice intrarea oricărui hoț și chiar și umbra vreunui defect? Numai egoul poartă amprenta tuturor nenorocirilor, dar fără ego, totul este siguranță”.
Matei 10,16:Iată, eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi, aşadar, înţelepţi ca şerpii şi simpli ca porumbeii!
Luca 18,15-17: Îi aduceau şi copilaşi ca să-i atingă; dar discipolii, când îi vedeau, îi mustrau. Atunci, Isus i-a chemat şi le-a spus: „Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu le interziceţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu! Adevăr vă spun, cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş nu va intra în ea”.
Cântarea Cântărilor 6,8-9:Sunt şaizeci de regine, optzeci de concubine, iar tinerele sunt fără număr, dar numai una este ea, porumbiţa mea, perfecta mea; una este ea la mama ei, desăvârşita celei care a născut-o. Fetele o văd şi o numesc fericită, reginele şi concubinele o laudă.
După ce am petrecut câteva zile de frică și îndoieli cu privire la starea mea, crezând că totul este o lucrare a imaginației mele, uneori mintea mea se fixa atât de mult în aceasta, că ajungeam să fiu nemulțumită că nu-L vedeam pe Domnul nostru și spuneam: „Ce durere, ce nenorocire a fost [starea] mea, să fiu victima fanteziei mele! Credeam că Te văd, dar în schimb totul a fost o halucinație a fanteziei; credeam că îndeplinesc Vrerea Ta rămânând pentru mult timp în acest pat și cine știe dacă nu a fost și acesta un rod al imaginației. Doamne, este o durere, este înspăimântător doar să te gândești la acest lucru; Vrerea Ta îndulcea totul, dar aceasta mă mâhnește chiar și până în măduva oaselor. Oh, dă-mi puterea să ies din această stare de fantezie”. Mă fixam atât de mult asupra acestui fapt, încât nu puteam să mă distrag, încât ajungeam să cred că fantezia mi-ar fi pregătit un loc în iad; deși încercam să mă grăbesc spunând: „Ei bine, îmi voi folosi imaginația pentru a-L putea iubi în iad”.
Deci, în timp ce mă aflam în această obsesie, binecuvântatul Isus a vrut să-mi mărească starea dureroasă, mișcându-se în mine și spunând:„Nu da atenție la asta, altfel Eu te las și îți arăt dacă sunt Eu cel care vin sau este fantezia ta cea care intuiește”.
Cu toate acestea, în acel moment nu m-am îngrijorat, spunând: „Ah, da, nu va avea curaj să o facă, e atât de bun”. De fapt cu toate acestea, a făcut-o.
Este inutil să spun prin ce am trecut în acele multe zile fără Isus, m-aș lungi prea mult; doar amintindu-mi mi se răcește sângele în vene, așa că merg mai departe.
Deci, după ce i-am spus toate acestea Confesorului, pare că el a fost mediatorul meu. După ce am început să ne rugăm împreună, ca El să binevoiască să vină, simțeam că-mi pierd simțurile și s-a arătat de foarte departe cu o ostilitate accentuată pentru că nu voia să vină. Nu am îndrăznit, dar Confesorul insista, unindu-ne în intenția de a-mi împărtăși răstignirea. Așadar, pentru a-l mulțumi pe Confesor, El s-a apropiat de mine și m-a făcut părtașă la durerile crucii și apoi, ca și cum ar fi făcut pace, mi-a spus:
„Era necesară lipsa Mea, altfel nu te-ai fi convins dacă sunt Eu sau e fantezia. Lipsa, ajută în a cunoaște de unde vin lucrurile și prețiozitatea obiectului pierdut și de a-l aprecia mai mult atunci când se redobândește”.
În această dimineață, binecuvântatul Isus venind, părea să facă cerc cu brațele Sale, pentru a mă închide înăuntru și, în timp ce mă strângea, a spus:
„Fiica Mea, când sufletul face totul pentru Mine, totul rămâne închis înăuntrul acestui cerc, nimic nu iese în afară, nici măcar un oftat, o bătaie a inimii, orice mișcare; totul intră în Mine și totul rămâne numărat în Mine, iar Eu ca recompensă le revărs în suflet, dar toate se dublează în har, așadar, revărsându-le din nou în Mine și Eu în el, sufletul ajunge să dobândească un capital surprinzător al harului și toate acestea sunt încântarea Mea, adică, să dau făpturii ceea ce mi-a dat de parcă ar fi fost lucrul lui, adăugând mereu dintr-al Meu. Și cine împiedică cu nerecunoștința lui să-i dau ceea ce vreau, împiedică încântările Mele inocente. Cine nu lucrează pentru Mine, iese complet din cercul Meu, pierdut precum praful unui vânt impetuos”.
Binecuvântatul Isus vine în fugă, aproape ca fulgerul, și în acel fulger face să iasă din interiorul Său când o caracteristică specială a unuia dintre atributele Sale, când o alta. Câte lucruri face să se înțeleagă în acel fulger! Așadar, acel fulger retrăgându-se, mintea rămâne în întuneric și nu știe să se adapteze și să repete ceea ce a înțeles din acel fulger de lumină, pentru că fiind lucruri care ating Divinitatea, limba umană nu știe cum să le exprime din nou1 și cu cât se forțează mai mult, cu atât rămâne mai mută; într-adevăr, în aceste lucruri este întotdeauna o fetiță nou-născută2. Prin urmare, ascultarea vrea să mă forțeze să spun acel puțin, cât pot:
Îmi părea că Dumnezeu conține toate bunurile în Sine; încât, găsind în Dumnezeu toate bunurile pe care le conține, nu este necesar să meargă în altă parte pentru a vedea hotarele Sale nemărginite; nu, dar El este suficient să regăsească tot ce este al Său. Deci, într-un fulger arăta o caracteristică specială a Frumuseții Sale; dar cine poate spune cât este de frumos? Știu doar să spun, comparând toate frumusețile angelice și umane, frumusețile varietăților de flori și fructe, albastrul splendid al cerului înstelat, pe care privindu-l pare că privirea se încântă și ne vorbește despre o frumusețe supremă, [acestea] sunt umbre sau suflări pe care Dumnezeu le-a trimis din Frumusețea Sa care este conținută în ele; sau, sunt acele mici picături de rouă comparate cu apele imense ale mării… Trec înainte, pentru că mintea mea începe să se piardă.3
Într-un alt fulger și-a arătat o caracteristică specială a atributului Carității, de trei ori sfânt4. Cum voi putea eu sărmana, să deschid gura asupra acestui atribut, care este izvorul din care derivă toate celelalte atribute? Voi spune doar ceea ce am înțeles cu privire la natura umană. Așadar, am înțeles că Dumnezeu ne-a creat din acest atribut al Carității care se revarsă în noi și ne umple în totalitate cu Sine; dacă sufletul ar corespunde, fiind umplut de suflarea Carității lui Dumnezeu, însăși natura umană ar trebui să se transforme în caritate față de Dumnezeu; și cum sufletul se răspândește în iubirea creaturilor, sau a plăcerilor, sau a interesului sau a oricărui altceva, tot astfel acea Suflare divină iese din suflet; și dacă ajunge să se răspândească în toate, sufletul rămâne gol de Caritatea divină.
Prin urmare, în Cer nu se intră dacă nu suntem un complex de Caritate foarte pură, total divină, ci doar dacă sufletul se mântuiește, iar această Respirație primită când [ființa] a fost creată, va merge să o redobândească prin puterea focului, în flăcările purificatoare, și doar atunci va ieși, când va ajunge să se reverse pe deplin. Deci, cine știe ce etapă foarte lungă ar trebui să ispășească în acel loc?5
Deci, dacă așa ar trebui să fie creatura, ce va fi Creatorul? Cred că spun atât de multe absurdități, dar nu mă mir, pentru că nu sunt nici pe departe o învățată, sunt mereu o ignorantă și dacă există ceva adevăr în aceste scrieri, nu sunt ale mele, ci ale lui Dumnezeu, și eu rămân întotdeauna ignoranta care sunt.
Romani 8,26-27:De asemenea, şi Duhul vine în ajutorul slăbiciunii noastre, pentru că nu ştim ce să cerem în rugăciune aşa cum se cuvine, dar Duhul însuşi intervine pentru noi cu suspine negrăite. Însă cel care cercetează inimile ştie care este dorinţa Duhului; adică intervine în favoarea sfinţilor după voinţa lui Dumnezeu.↩︎
1 Corinteni 2,6-10: Totuşi, noi vorbim de înţelepciune printre cei desăvârşiţi, dar nu de înţelepciunea lumii acesteia, nici a conducătorilor acestei lumi care sunt pieritori. Însă noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu, care a fost tăinuită, şi pe care Dumnezeu o hotărâse înaintea veacurilor spre gloria noastră, pe care niciunul dintre conducătorii lumii acesteia n-a cunoscut-o, căci dacă ar fi cunoscut-o, nu l-ar fi răstignit pe Domnul gloriei. Însă, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzitşi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el”. Dar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul, căci Duhul cercetează toate, chiar şi profunzimile lui Dumnezeu.↩︎
Psalm 19,2.9.12:Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale. Orânduirile Domnului sunt drepte, înveselesc inima, poruncile Domnului sunt strălucitoare, luminează ochii. Slujitorul tău este instruit prin ele; pentru cel care le păzeşte, răsplata este mare. ↩︎
Isaia 6,2-3: Serafimi stăteau deasupra lui; fiecare avea câte şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. Strigau unul către altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Sabaót! Plin este tot pământul de mărirea lui!”. ↩︎
Apocalips 21,22-27:Nu am văzut în ea niciun templu, pentru că Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic este templul ei şi Mielul. Cetatea nu are nevoie de soare şi nici de lună ca s-o lumineze, căci gloria lui Dumnezeu o luminează, iar făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei, iar regii pământului îi vor aduce gloria lor. Porţile ei nu se vor închide ziua, pentru că acolo nu va mai fi noapte. Şi vor aduce în ea gloria şi cinstea neamurilor. Nu va intra în ea nimic impur, nici cel care săvârşeşte lucruri abominabile şi nici cel mincinos, ci numai cei care sunt scrişi în cartea vieţii Mielului.
