V4.123 În ce constă datoria de a fi drepți, pe care o avem față de Domnul (27 martie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Aflându-mă în afara mea, m-am dus să-L caut pe dulcele meu Isus și, în timp ce mă plimbam, L-am văzut în brațele Reginei Mame. Era obosită, dar cu toată îndrăzneala, aproape că L-am smuls și L-am luat în brațele mele, spunându-i: „Iubirea mea, aceasta este promisiunea de a nu mă lăsa, în timp ce în zilele trecute nu ai venit nici măcar puțin sau deloc?”

            Și El: „Fiica Mea, am fost cu tine, doar că tu nu m-ai văzut cu claritate și apoi, dacă dorințele tale ar fi fost atât de înflăcărate încât să ardă vălul care te-a împiedicat să Mă vezi, cu siguranță M-ai fi văzut”.

            Apoi, de parcă ar fi vrut să mă îndemne, a adăugat: „Nu trebuie să fii doar dreaptă, dar și corectă; și în această dreptate intră [datoria] de a Mă iubi, de a Mă lăuda, de a Mă glorifica, de a-Mi mulțumi, de a Mă binecuvânta, de a-Mi oferi reparare, de a Mă adora, nu numai pentru tine, ci și pentru toate celelalte creaturi. Acestea sunt drepturi ale Justiției [Divine] pe care le cer de la orice creatură și care, în calitate de Creator, îmi aparțin, și oricine îmi refuză doar unul dintre aceste drepturi nu se poate spune niciodată că este drept. De aceea, gândește-te la îndeplinirea datoriei tale de dreptate, pentru că în dreptate vei găsi începutul, mijlocul și sfârșitul sfințeniei”.

Volumul 4:

https://vointadivina.com/?s=v4&orderby=date&order=ASC&category_name=volumul-4

V4.122 Adevărata sfințenie începe prin cunoașterea de sine și prin urmare, din cunoașterea lui Dumnezeu (23 martie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu

            După multă frământare, a venit dulcele meu Isus și mi-a spus: Fiica Mea, sprijinul adevăratei sfințenii stă în cunoașterea de sine.

            Și eu: „Într-adevăr?”

            Și El: Bineînțeles, deoarece cunoașterea de sine se descompune singură și se bazează în întregime pe cunoașterile pe care le dobândește de la Dumnezeu, în modul în care lucrarea lui are aceeași manieră de a lucra în mod divin, ne mai rămânând nimic din propria ființă.

            Apoi a adăugat: Când interiorul se îmbibă și se ocupă în totalitate de Dumnezeu și de tot ce Îi aparține, Dumnezeu se dezvăluie sufletului în totalitate; dar când interiorul este ocupat când cu Dumnezeu, când cu alte lucruri, Dumnezeu se dezvăluie doar în parte sufletului.

V4.121 Când oamenii au fost pedepsiți, Luisa, neputând face altceva, merge printre ei pentru a-i ajuta (19 martie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Persistam [să am] părere de rău, dar Domnul a continuat totuși să vină și, dorind să repar ceea ce făcusem cu o zi înainte, i-am spus: „Doamne, hai să mergem să vedem ce fac creaturile, sunt imaginile Tale, nu vrei să ai milă de ele?”

Și El: „Nu, nu vreau să merg; ele s-au degradat din propria lor voință și Eu voi permite să fie infectate cu ceea ce le servește lor ca hrană. Vrei să mergi tu să le ajuți, să le oferi confort și să faci ceva [pentru ele]? Du-te; dar Eu nu”.

Așadar, L-am lăsat pe iubitul meu Isus și m-am dus printre creaturi, am ajutat chiar pe cineva să aibă o moarte bună. Apoi am văzut de unde venea aerul infectat și am făcut diverse penitențe pentru a-l îndepărta; apoi m-am întors, iar binecuvântatul Isus a continuat să se arate, dar în tăcere.

V4.120 Lamentarea Luisei pentru lipsa lui Isus, din cauza pedepselor (18 martie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață mă simțeam neliniștită din cauza absenței adorabilului meu Isus, așa că, după ce am primit Împărtășania, imediat ce a intrat în inima mea, am început să spun multe absurdități: „Dulcele meu Bine, nu este atât de ușor să fiu liniștit când nu vii. Tu, văzându-mă calmă, profiți și nu te gândești să vii; deci este necesar să fac pe naiva, altfel, nu se poate”.

            El, auzindu-mă, s-a mișcat în interiorul meu, s-a arătat zâmbind și ascultând absurditățile mele, mi-a spus: „Atunci tu vrei să sufăr, pentru că, dacă ești neliniștită, Eu voi suferi mai mult; dacă nu încerci să rămâi calmă, înseamnă că vrei să Mă faci să sufăr mai mult”.

            Și eu, naivă cum eram, am spus: „Mai bine să suferi, pentru că din propria Ta suferință poți avea mai multă compasiune pentru suferința mea; și apoi, suferința care Îți parvine din cauza păcatului, este urâtă, important este să nu fie aceea”.

            Și Isus: „Dacă Eu vin, Mă obligi să nu revărs pedepse, în timp ce acestea sunt atât de necesare. Atunci ar trebui să te conformezi Mie pentru a dori ceea ce vreau Eu”. Și eu, amintindu-mi de ceea ce văzusem zilele trecute, am spus: „Ce pedepse? Ce, vrei să-i faci pe oameni să moară? Lasă-i să moară, odată și odată tot trebuie să vină la Tine în propria lor patrie, cu condiția să-i salvezi; ceea ce vreau este să-i eliberezi de relele molipsitoare”.

            Domnul nu m-a ascultat și a dispărut. Revenind, s-a arătat cu spatele întors spre lume și, am făcut tot ce mi-a stat în putință, dar a fost imposibil să-L conving să privească [lumea], iar când am vrut să-l oblig, mi-a spus: „Nu Mă forța, altfel Mă constrângi să te privez de prezența Mea”.

            Așa că am rămas cu părere de rău și simt că am făcut multe greșeli.

V4.119 Alte pedepse. Dacă Luisa suferă atât de mult din cauza lipsei lui Isus, este pentru că a fost mult timp în contact cu El. Trebuie să încercăm să-i facem pe plac doar lui Dumnezeu (16 martie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Oh, cât este de greu să-L convingi să vină puțin, este o durere a inimii și o teamă continuă că nu va mai veni. O, Dumnezeule, ce durere, nu știu cum se mai poate trăi, deși se trăiește murind. Așadar, s-a arătat pentru puțin timp într-o stare de compasiune, cu un braț rupt, și suferind în totalitate mi-a spus: „Fiica Mea, vezi ce îmi fac creaturile? Cum vrei tu să nu le pedepsesc?”

            Și în timp ce spunea acestea, părea să ia o cruce înaltă, ale cărei brațe cuprindeau șase până la șapte orașe, și au avut loc diverse pedepse. Văzând acestea, am suferit mult și El, dorind să mă distragă de la acea durere, a adăugat: „Fiica Mea, tu suferi mult atunci când te privez de prezența Mea. Acest fapt, trebuie să ți se întâmple din necesitate, pentru că, după ce ai fost mult timp unită, prin contact cu Divinitatea, prin urmare, te-ai bucurat, cum ai vrut[1] de toată plăcerea luminii divine și cu cât mai mult cineva s-a bucurat de lumină, cu atât mai mult simte lipsa acestei lumini [atunci] când întunericul aduce cu sine, plictiseala, supărările și durerile”.

            Apoi a repetat: „Dar lucrul principal pentru fiecare este ca, în fiecare gând al său, cuvânt și lucrare, să nu caute propria comoditate, nici stima și plăcerea altora, ci singura și unica plăcere a lui Dumnezeu”.

[1] Adică: după plăcerea ta.

V4.118 Amenințări de pedepse (12 martie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Continuând să-L văd pe adorabilul meu Isus, în același mod, în interiorul meu, cu spatele la lume, cu un flagel în mână pe care să-l trimită peste creaturi, părea că s-ar întâmpla pedepse pentru culturi și moartea oamenilor; iar în acțiunea de a trimite acel flagel, a spus cuvinte de amenințări, de care îmi amintesc doar [acestea]:

„Eu nu voiam, dar voi înșivă ați căutat să vă extermin. Ei bine, vă voi extermina”.

Spunând acestea, a dispărut.        

V4.117 Durerea iubirii pe care o suferă Luisa este mai teribilă decât cea a iadului (10 martie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu


Aflându-mă în starea mea obișnuită, mă simțeam în afara mea. Îl căutam pe adorabilul meu Isus și nu-L găseam; am repetat căutările, plânsetele, dar totul în zadar, nu mai știam ce să fac. Biata mea inimă agoniza și absorbea o durere atât de acută încât nu era în stare să o explice; pot spune doar că nu știu cum am rămas în viață. În timp ce mă aflam în această situație dureroasă, căutându-L mereu fără să mă pot abține o clipă de a face noi căutări, în sfârșit L-am găsit și i-am spus: „De ce, Doamne, ești atât de rău cu mine? Vezi puțin chiar Tu, dacă sunt dureri pe care le pot tolera”. Și complet epuizată, m-am abandonat în brațele Lui.


Iar Isus, îndurându-se de mine și privindu-mă, mi-a spus: „Iubita Mea fiică, ai dreptate, calmează-te, că stau cu tine și nu te voi lăsa. Biată fiică, cât suferi! Durerea iubirii este mai teribilă decât iadul. Ce tiranizează mai mult iadul? O iubire opusă? O iubire plină de ură? Ce poate tiraniza un suflet mai mult decât iadul? O iubire iubită. Dacă ai ști cât de mult sufăr văzându-te tiranizată din cauza Mea, de această iubire! Pentru a nu Mă face să sufăr atât de mult, ar trebui să fii mai liniștită, când te privez de prezența Mea. Imaginează-ți tu însăți: dacă Eu sufăr atât de mult când văd că suferă cei care nu Mă iubesc și Mă ofensează, cât de mult sufăr când văd că suferă cei care Mă iubesc?”

Și El a adăugat: „Nu, nu vreau să ieși din această stare înainte să vină Confesorul; lasă orice frică, Eu Mă așez în interiorul tău ținându-ți mâinile în ale Mele, iar prin contactul mâinilor Mele vei ști că sunt cu tine”.

Așadar, auzind aceasta, complet emoționată, am spus: „Doamne, spune-mi cel puțin dacă vrei să mă sforțez să ies din această stare fără să-l aștept pe Confesor, când nu vii?”

Astfel, atunci când sunt îngrijorată și-L doresc, simt că mâinile îmi sunt strânse de cele ale lui Isus și simțind contactul divin, mă liniștesc și spun: „Este adevărat, este cu mine”. Alteori, pe măsură ce dorința de a-L vedea este mai puternică, îmi simt mâinile mai puternic strânse de ale Lui și îmi spune: „Luisa, fiica Mea, sunt aici, aici sunt; nu Mă căuta în altă parte”, și așa pare că sunt mai liniștită.

V4.116 Sufletul, în prezența lui Dumnezeu, dobândește și copiază modurile lui Dumnezeu de a acționa. Tot ceea ce face [omul] în interiorul lui, este insuflat de Isus, pentru că face [totul] împreună (7 martie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Aflându-mă în starea mea obișnuită, de îndată ce L-am văzut pe iubitul meu Isus, mi-a spus: „Fiica Mea, când atrag sufletul înaintea prezenței Mele, [el] obține acest bine în sine și copiază modurile acțiunii divine, că atunci când vorbește cu făpturile, acestea simt în ele însele puterea acțiunii divine pe care acest suflet o posedă”.

            După aceea simțeam o teamă, dacă acele lucruri pe care le fac în interiorul meu ar fi acceptabile sau nu, Domnului și El a adăugat: „De ce te temi, în timp ce viața ta este transplantată în a Mea? Și apoi, tot ce faci în interiorul tău a fost insuflat de Mine și de multe ori Eu am făcut totul împreună cu tine, sugerându-ți cum să faci și cum Îmi este plăcut Mie; alteori i-am chemat pe îngeri și uniți, au făcut ceea ce tu făceai în interiorul tău. Aceasta înseamnă că Îmi place ceea ce faci pentru că este ceea ce Eu însumi te-am învățat; de aceea mergi mai departe și nu te teme”.

            Astfel am rămas liniștită.

V4.115 Omul l-a deposedat pe Dumnezeu de drepturile Sale și acest lucru duce la toate relele și la anihilarea omului însuși (6 martie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață, adorabilul meu Isus venind, s-a arătat complet gol, încercând să se acopere în interiorul meu și să-mi spună:

„Fiica Mea, M-au dezbrăcat de orice principiu, de orice putere, de orice suveranitate; și pentru a recâștiga aceste drepturi ale Mele asupra creaturilor, este necesar să le dezbrac și aproape să le anihilez, și astfel vor ști că acolo unde nu există Dumnezeu ca principiu, ca putere și ca suveranitate, totul duce la anihilarea lor și prin urmare la izvorul tuturor relelor”.

V4.114 Cine are autoritate trebuie să strălucească pentru spiritul dezinteresului și pentru dreptate (5 martie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață m-am trezit în afara mea și, după ce am plecat în căutarea adorabilului meu Isus, L-am regăsit, dar spre surprinderea mea am văzut că avea înfipți în tălpile picioarelor, atât de mulți spini care îi provocau durere și Îl împiedicau să meargă. Complet îndurerat, s-a aruncat în brațele mele, dorind să găsească odihnă și să-i îndepărtez acei spini. L-am strâns și i-am spus: „Iubirea mea dulce, dacă ai fi venit zilele trecute nu-ți erau înfipți atât de mulți spini, cel mult se înfigeau câțiva și așa Ți i-aș fi scos; iată ce ai făcut dacă n-ai venit”.

            Și în timp ce spuneam aceasta, Îi scoteam toți acei spini, și din picioarele binecuvântatului Isus curgea sânge, iar El gemea din cauza acelei dureri puternice. După aceasta, ca și cum s-ar fi revigorat, a vrut să toarne [amărăciuni] și apoi mi-a spus:

„Fiica Mea, ce corupție [există] în popoare, pe ce cărări întortocheate umblă! Dar în toate acestea, exemplul liderilor a constituit o influență rea, în timp ce, acela care posedă o autoritate minimă în spiritul dezinteresului trebuie să fie lumină pentru a-l face să se distingă că este lider, iar justiția exercitată de el trebuie să fie ca un fulger, pentru a impresiona ochii trecătorilor, ca să nu se poată îndepărta de exemplele sale”.

            Spunând acestea, a dispărut.