V4.142 Luisei i se interzice să moară, din ascultare. Isus a cedat tuturor creaturilor, în special celor care sunt victime, tot ce a făcut și a meritat (3 septembrie 1902)

Divine WillLasă un comentariu

În această dimineață, aflându-mă în starea mea obișnuită, am simțit venind asupra mea o suferință trupească atât de puternică, încât am simțit că mor. Temându-mă, așadar, că aș putea trece din timp în veșnicie (și mai ales mă temeam că binecuvântatul Isus ar putea veni doar ca o umbră, pentru că, dacă venea după obicei, nu mă temeam nicidecum, ca să mă găsesc pregătită în ceasul acela) îl rugam pe Domnul să-mi cedeze folosirea minții Sale sfinte, pentru a ispăși pentru toate relele pe care le-aș fi putut săvârși prin gândurile mele; a ochilor Săi, a gurii Sale, a mâinilor Sale, a picioarelor Sale, a Inimii Sale și a întregului Său trup preasfânt, pentru a ispăși pentru toate relele pe care le-aș fi putut săvârși și pentru tot binele pe care trebuia să-l fac și nu l-am făcut.

În timp ce făceam aceasta, binecuvântatul Isus a venit îmbrăcat de sărbătoare, cu intenția de a mă primi în brațele Sale, și mi-a spus: Fiica Mea, tot ceea ce ai meritat am cedat tuturor creaturilor, în mod deosebit și din belșug celui care este victimă din iubire pentru Mine. Iată că tot ceea ce vrei tu îți cedez, nu doar ție, ci și celui pe care îl vrei tu.

Eu, aducându-mi aminte de Confesor, i-am spus: „Doamne, dacă mă vei lua, Te rog să-l mulțumești pe părinte”. Și El: Este sigur că a primit o răsplată pentru iubirea pe care ți-a arătat-o; și, pentru că a conlucrat, atunci când tu vei veni la Mine în împărăția veșniciei, îi voi da o altă răsplată.

Răul devenea din ce în ce mai puternic, dar mă simțeam fericită, aflându-mă în portul Veșniciei. Între timp, a venit Confesorul și m-a chemat la ascultare. Eu aș fi vrut să tac și să nu spun nimic, dar el m-a obligat să spun totul și a început din nou cu obișnuita lui repetare: că nu trebuia să mor din ascultare; cu toate acestea, răul nu înceta.”

V4.141 Luisa este lipsită de Isus din cauza lumii care are nevoie de pedepse, pentru a preveni creșterea întunericului (10 august 1902)

Divine WillLasă un comentariu

Fiind nespus de îndurerată din pricina pierderii Binelui meu suprem, sărmana mea inimă este necontenit sfâșiată și îndură o moarte continuă. Între timp, a venit Confesorul și, în timp ce îi spuneam starea mea jalnică, a început să-L cheme și să pună intenție. Dar în zadar: mintea mea rămânea ca desprinsă de cele pământești. Pentru câteva clipe îl vedeam ca pe o fulgerare, apoi se ascundea din nou, iar eu reveneam în mine însămi fără să-L mai văd. Oh, Dumnezeule, ce suferință! Sunt însă suferințe care nici nu pot fi rostite. Așadar, după ce m-am străduit mult, în cele din urmă a venit și, în timp ce mă plângeam Lui, mi-a spus:

Fiica Mea, dacă nu ai ști cauza absenței Mele, ai avea poate vreun motiv să te plângi de ea; dar, știind că nu vin pentru că vreau să pedepsesc lumea, te plângi pe nedrept.”

Iar eu: „Ce legătură are lumea cu mine?”

Și El: Ba da, are legătură, pentru că atunci când vin îmi spui: „Doamne, vreau să Te mulțumesc eu pentru ei, vreau să sufăr pentru ei”; iar Eu, fiind preadrept, nu pot primi de la unul și de la celălalt mulțumirea aceleiași datorii. Și, voind să primesc de la tine această mulțumire, lumea nu ar face decât să prindă și mai mult curaj, în timp ce, în aceste vremuri de răzvrătire, pedepsele sunt atât de necesare, încât, dacă nu le-aș da, întunericul s-ar îndesi atât de mult, încât toți ar rămâne orbi.

În timp ce spunea acestea, m-am găsit în afara mea însămi și vedeam pământul cuprins în întregime de întuneric, abia ici și colo câte o licărire de lumină. Ce se va alege de sărmana lume? Dă mult de gândit cu privire la lucrurile foarte triste care se vor întâmpla.

V4.140 Divinitatea acționa și călăuzea întreaga Preasfântă Umanitate a lui Isus, deci făcea într-un mod perfect și divin ceea ce toți și fiecare trebuie să facem (2 august 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu

În această dimineață, după ce m-a făcut să mă frământ atât de mult, adorabilul meu Isus a venit dintr-o dată, revărsând raze de lumină, iar eu am fost învăluită de acea lumină și nu știu cum, m-am găsit înăuntrul lui Isus Cristos. Cine poate spune câte lucruri înțelegeam înăuntrul acelei Preasfinte Umanități?


Pot spune doar că Divinitatea călăuzea întreaga Sa Umanitate și Ea putea face foarte multe acte într-o clipă, cât poate face fiecare dintre noi în întreaga noastră viață și câte acte mai vrea să facă încă.

Deoarece Divinitatea lucra în Umanitatea lui Isus Cristos, înțelegeam în mod clar că binecuvântatul Isus, de-a lungul vieții, refăcea pentru toți în general și pentru fiecare în mod distinct, tot ce este obligat fiecare să facă față de Dumnezeu, încât Îl adora pe Dumnezeu pentru fiecare în particular; mulțumea, repara, slăvea pentru fiecare; lăuda, suferea, se ruga pentru fiecare.

Înțelegeam deci că tot ce trebuie să facă fiecare, a fost făcut deja înainte, în Inima lui Cristos.

V4.139 În lucrările sfinte și caritabile care se împlinesc, nu trebuie să existe interes, nici pentru cei care le realizează, nici pentru cei care le primesc (31 iulie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu

Aflându-mă în starea mea obișnuită, L-am văzut pe adorabilul meu Isus, de multe ori, dar totdeauna în tăcere; eu mă simțeam confuză și nu îndrăzneam să-L abordez, dar părea că voia să-mi spună ceva care Îi rănea preasfânta Sa Inimă. În sfârșit, ultima dată când a venit, mi-a spus:

Fiica Mea, adevărata caritate trebuie să fie dezinteresată din partea celui care o înfăptuiește și din partea celui care o primește; iar dacă există interes, acel noroi produce un fum care orbește mintea și îl împiedică să primească influența și efectele Carității divine. Iată de ce, în multele lucrări, chiar sfinte, care se împlinesc, în multiple îngrijiri caritabile care se desfășoară, se simte un gol și nu primesc rodul carității pe care îl desfășoară.

V4.138 Spiritul rugăciunii continue îl atrage pe Domnul foarte mult, încât nu numai că dezvăluie sufletului lucrările Umanității Sale, ci și ceea ce făcea Divinitatea Sa în Ea (28 iulie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu

Continuând în starea mea obișnuită, m-am trezit în afara mea și L-am găsit pe adorabilul meu Isus, care, nevrând să-mi arate nenorocirile lumii, mi-a spus:

Fiica Mea, retrage-te, și să nu dorești să vezi relele foarte grave care există în lume.

Și spunând acest lucru, El însuși m-a retras și, însoțindu-mă, a repetat:

Ceea ce îți recomand este spiritul rugăciunii continue. Această căutare a sufletului, să converseze mereu cu Mine, fie cu inima, fie cu mintea, fie cu gura, și chiar cu simpla intenție, îl face atât de frumos în prezența Mea, încât notele inimii lui se armonizează cu notele Inimii Mele și Eu Mă simt atât de atras să conversez cu un astfel de suflet, încât nu numai că îi manifest lucrurile din exteriorul Umanității Mele, ci îi descopăr câte ceva și din lucrările interioare pe care Divinitatea le făcea în Umanitatea Mea.

Nu numai aceasta, dar frumusețea care îl face să dobândească spiritul rugăciunii continue este atât de mare, încât diavolul este lovit parcă de fulger și rămâne nesatisfăcut în capcanele cu care încearcă să rănească acest suflet.

Spunând acestea, a dispărut și m-am regăsit în mine.

V4.137 Foarte mult va fi exaltat sufletul, pentru câte umilințe le suportă cu Isus și din iubire pentru El (7 iulie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu


În această dimineață, mă simțeam complet confuză și mâhnită din cauză că binecuvântatul Isus nu venea; și după multe frământări a apărut, spunându-mi: Luisa umilită întotdeauna împreună cu Cristos, și eu, încântându-mă și dorind să fiu umilită împreună cu Cristos, am spus:

„Întotdeauna, o, Doamne!” Și El a repetat: Iar acest «întotdeauna» al umilinței cu Cristos va începe „mereul” exaltării cu Cristos.

Așadar, înțelegeam câte umilințe îndură sufletul [împreună] cu Cristos și din iubire pentru Cristos, și dacă acestea sunt continue, Domnul îl va exalta de foarte multe ori și va face continuu această exaltare în fața întregii curți cerești, înaintea oamenilor și în cele din urmă, înaintea demonilor.

V4.136 Fiecare perioadă a Vieții lui Isus primește [din partea omului acte distincte] de imitație specială, iubire, reparare etc., precum și viața Sa Euharistică (3 iulie 1902)

Divine WillLasă un comentariu

Continuând în starea mea obișnuită, m-am trezit în afara mea, în interiorul unei biserici și, negăsindu-L pe adorabilul meu Isus, m-am dus să bat la un tabernacol ca să-mi deschidă El, dar nedeschizându-mi, mi-am făcut curaj, l-am deschis și L-am găsit pe singurul și unicul meu Bine. Cine poate spune mulțumirea? Am rămas extaziată privind o frumusețe de nespus. Iar Isus, văzându-mă, s-a aruncat în brațele mele și mi-a spus:

Fiica Mea, fiecare perioadă din viața Mea primește din partea omului acte distincte și speciale, acte și stadii de imitație, de iubire, de reparare și multe altele. Așadar, din perioada vieții Mele Euharistice, întrucât este o viață ascunsă, de transformare și de mistuire continuă, pot spune că Iubirea Mea, după ce a ajuns la exces și chiar mistuită, nu poate găsi în Înțelepciunea Mea infinită alte semne exterioare de demonstrație de iubire față de om și, așa cum Întruparea, viața și pătimirea crucii primesc iubire, laudă, mulțumire și imitație, viața Sacramentală primește de la om o iubire extatică, iubirea de a se dispersa în Mine, iubirea de mistuire perfectă și consumând sufletul în propria Mea viață Sacramentală, poate spune că împlinește aceleași atribuții cu Divinitatea, pe care le fac [Eu] continuu cu Dumnezeu din iubire față de oameni. Iar această mistuire va face ca sufletul să se reverse spre viața veșnică”.

V4.135 Cine are misiunea de victimă este în comuniune cu Viața lui Isus, beneficiază de El și este expus la aceleași dureri ale Sale. Luisa suferă pentru a preveni comploturile împotriva Bisericii și a Papei (1 iulie 1902)

Divine WillLasă un comentariu

Aflându-mă în starea mea obișnuită, m-am trezit în afara mea, îngenuncheată deasupra unui altar, împreună cu alte două persoane. Între timp, Isus Cristos a venit pe acest altar și a spus: „Adevăratele victime trebuie să aibă comunicare cu propria Mea viață, trebuie să se bucure de Mine și să se expună la durerile Mele”.

În timp ce spunea acest lucru, a luat o pixidă în mână și ne-a dat Împărtășania la toți trei. După aceea, în spatele acelui altar, părea că era o ușă care se deschidea în mijlocul unei străzi pline de oameni și pe deplin îndesată de demoni, încât nu puteai merge fără să fii călcat de ei, care fiind plini de spini foarte ascuțiți, nu puteai face nicio mișcare fără să simți că trupul îți este înțepat. Cu orice preț mi-aș fi dorit să scap de acele furii diabolice și aproape mă forțam s-o fac, dar nu știu cine m-a împiedicat, spunându-mi:

„Tot ce vezi sunt comploturi împotriva Bisericii și a Papei; ar dori ca Papa să plece din Roma, să invadeze Vaticanul și să se aproprie, iar dacă ai vrea să te sustragi de aceste hărțuiri, oamenii și demonii ar dobândi putere, acești spini ar ieși afară și ar înțepa cumplit Biserica; dar dacă tu te mulțumești să suferi [durerile provocate de spini], ambii vor fi slăbiți”.

Când am auzit aceasta, m-am oprit, dar cine poate spune prin ce am trecut și ce am suferit? Am crezut că nu ar trebui să mai ies din mijlocul acelor spirite diabolice, dar după ce am stat așa, aproape o noapte, protecția divină m-a eliberat.

V4.134 Vinovățiile Franței și pedeapsa ei (29 iunie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață, de îndată ce L-am văzut pe adorabilul meu Isus, L-am auzit spunând, fără să știu [motivul]:

Biata Franță, biata Franță, te-ai ridicat, ai rupt și încălcat cele mai sacre legi, nerecunoscându-Mă ca Dumnezeul tău, și te-ai dat ca exemplu altor națiuni pentru a le atrage spre rău, iar exemplul tău are o putere atât de mare încât celelalte națiuni sunt pe cale să se ruineze; dar să știi, ca pedeapsă pentru acest fapt, vei fi cucerită.

După aceasta, s-a retras în interiorul meu și simțeam că El căuta ajutor, milă, compasiune pentru atât de multe dureri ale Sale. A fost sfâșietor să aud că binecuvântatul Isus dorea ajutorul creaturilor Sale.

V4.133 Mortificarea produce glorie (17 iunie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață, imediat ce L-am văzut pe iubitul meu Isus, părea că avea în mână o hârtie scrisă, în care se putea citi:

Mortificarea produce glorie. Oricine dorește să găsească izvorul tuturor plăcerilor, trebuie să se îndepărteze de tot ce Îl poate nemulțumi pe Dumnezeu.

Spunând acestea, a dispărut.