Sufletul către glorioasa lui Regină: Draga mea Mamă Cerească, mă întorc din nou în brațele tale materne, iar în privirea ta văd că un zâmbet dulce apare pe buzele tale cele mai pure. Atitudinea ta astăzi este cu totul în sărbătoare; îmi pare că vrei să-mi povestești și să-mi destăinui ceva mai surprinzător. Mamă sfântă, oh, te rog, cu mâinile tale materne atinge-mi mintea, eliberează-mi inima, ca să pot înțelege sfintele tale învățături și să le pun în practică.

Lecția Reginei Cerului:Preaiubită fiică, astăzi Mama ta este în sărbătoare, pentru că vreau să-ți vorbesc despre plecarea mea de pe pământ la Cer, ziua în care am terminat să împlinesc Voința Divină pe pământ, pentru că nu a fost în mine nicio respirație, nicio bătaie a inimii, niciun pas în care FIATULDivin să nu aibă actul Său complet și aceasta mă înfrumuseța, mă îmbogățea, mă sfințea atât de mult, încât chiar Îngerii rămâneau fermecați.

Dar, trebuie să știi că, înainte de a pleca către Patria Cerească, m-am întors din nou în Ierusalim împreună cu iubitul meu Ioan. A fost ultima dată când am pășit pe pământ în trup muritor, iar întreaga Creație ca și cum ar fi intuit aceasta, se prosterna în jurul meu; până și peștii din mare, până și cea mai mică pasăre, pe unde am trecut Eu, toți voiau să fie binecuvântați de Regina lor, iar Eu îi binecuvântam pe toți și le dădeam ultimul rămas bun. Deci, am ajuns la Ierusalim și retrăgându-mă într-un apartament în care m-a dus Ioan, m-am închis pentru a nu mai ieși.

Și acum, binecuvântată fiică, trebuie să știi, că am început să simt în mine un atât de mare martiriu de iubire, unit cu neliniști arzătoare, pentru a ajunge la Fiul meu în Cer, încât m-am simțit mistuită, devenind neputincioasă din iubire și am trăit puternice încântări și amețeli, toate din iubire. Pentru că Eu nu am cunoscut niciodată boala, nici măcar o indispoziție ușoară; naturii mele, concepută fără păcat și trăită în totalitate doar în Voința Divină, îi lipsea germenul relelor naturale. Durerile care mă copleșeau atât de mult, au fost toate în ordine supranaturală, dar aceste dureri au fost pentru Mama ta Cerească triumfuri și onoruri și mi-au dat libertatea de a face ca maternitatea mea să nu fie sterilă, ci cuceritoarea multor fii.

   Așadar, vezi, dragă fiică, ce înseamnă să trăiești din Voința Divină: [înseamnă] pierderea germenului relelor naturale care produc, nu onoruri și triumfuri, ci slăbiciuni, mizerii și înfrângeri. De aceea, preaiubită fiică, ascultă ultimul cuvânt al Mamei tale care este gata să plece la Cer. Nu aș pleca mulțumită dacă nu aș lăsa-o pe fiica mea în siguranță. Mai înainte de a pleca vreau să-mi fac testamentul, lăsându-ți ca zestre însăși acea Voință Divină pe care o deține Mama ta și care m-a onorat foarte mult, încât am devenit Mama Cuvântului, Doamna și Regina Inimii lui Isus, Mama și Regina tuturor.

Ascultă, dragă fiică, este ultima zi a lunii consacrată mie; Eu ți-am vorbit cu atât de multă iubire de ceea ce a lucrat Voința Divină în mine, de marele bine pe care Ea știe să-l facă și ce înseamnă să te lași stăpânită de Ea. Ți-am vorbit și despre gravitatea relelor vrerii umane; dar tu crezi că ți-am comunicat o simplă narațiune? Nu, nu, Mama ta când vorbește vrea să dăruiască. Eu, în răbufnirea iubirii mele, în fiecare cuvânt, pe care ți l-am spus, am legat sufletul tău de FIATUL Divin și ți-am pregătit zestrea din care tu ai putea trăi bogată, fericită, dotată de putere divină. În acest moment când sunt gata de plecare, acceptă testamentul meu: sufletul tău să fie hârtia pe care să scriu cu acel condei de aur al Vrerii Divine și cu cerneala iubirii mele arzătoare care mă mistuie, certificarea zestrei pe care ți-o dau. Binecuvântată fiică, asigură-mă că nu vei mai face niciodată voința ta; pune mâna pe Inima mea maternă și jură-mi că vei închide voința ta în Inima mea. În felul acesta nemaisimțind-o, nu vei mai avea ocazia să o faci, iar Eu o voi duce în Cer ca triumf și victorie a fiicei mele.

Oh, dragă fiică, ascultă ultimul cuvânt al Mamei tale care moare dintr-o iubire pură, primește ultima binecuvântare ca sigiliu al vieții Voinței Divine pe care îl las în tine și care va forma cerul tău, soarele tău, marea ta de iubire și de har. În aceste ultime momente, Mama ta Cerească vrea să te copleșească de iubire, să intre în profunzimea interiorului tău, cu condiția să obțină hotărârea ta, ascultându-ți ultimul cuvânt: adică, te vei mulțumi să mori și vei face mai degrabă orice sacrificiu ca să nu dai niciun suflu de viață, voinței tale. Spune-mi, fiica mea, spune-mi!

Sufletul: Mamă sfântă, în răbufnirea durerii mele îți spun plângând: dacă vezi că eu sunt gata să fac un singur act al voinței mele, fă-mă să mor, vino tu însăți să-mi iei sufletul în brațele tale și ia-mă acolo sus, iar eu din inimă îți promit, și făgăduiesc să nu fac niciodată, chiar niciodată, voința mea.

Regina iubirii: Binecuvântată fiică, sunt foarte mulțumită, că am putut să mă decid să-ți povestesc plecarea mea la Cer, și că am asigurat-o pe fiica mea pe pământ, să fie înzestrată din Voința Divină. Dar să știi că din Cer nu te voi lăsa, nu voi permite să rămâi orfană, te voi călăuzi în toate, de la cea mai mică la cea mai mare nevoie a ta, cheamă-mă, iar Eu voi veni imediat să-ți fiu Mamă.

Iar acum, dragă fiică, ascultă-mă: Eu eram deja bolnavă de iubire; FIATUL Divin, pentru a ne consola, pe Apostoli și pe mine, a permis aproape în mod miraculos ca toți Apostolii, cu excepția unuia, să-mi fie coroană [în jurul meu] în momentul plecării mele către Cer. Toți se simțeau cu inima frântă și plângeau îndurerați.

   Eu i-am mângâiat pe toți, le-am încredințat, în mod special, sfânta Biserică în dezvoltare și am dat tuturor binecuvântarea maternă și, în virtutea ei, le-am lăsat în inimi iubirea părintească față de suflete. Dragul meu Fiu nu făcea altceva decât să plece și să vină din Cer, nu mai putea sta fără Mama Sa și dând ultima respirație de iubire curată în nesfârșita Vrere Divină, Fiul meu m-a primit în brațele Sale și m-a condus la Cer în mijlocul mulțimilor îngerești care o lăudau pe Regina lor. Pot spune că Cerul s-a golit pentru a veni în întâmpinarea mea, toți m-au sărbătorit și admirându-mă au rămas fermecați și au spus în cor: „Cine este Cea care vine din exil complet sprijinită de Domnul Său, toată frumoasă, toată sfântă, cu sceptrul de Regină? Măreția ei, este atât de grandioasă, încât Cerurile au coborât să o primească! Nicio altă creatură nu a intrat în aceste regiuni cerești atât de împodobită și distinsă, atât de puternică și care să dețină supremația peste toate”.

Și acum, fiica mea, vrei să știi cine este Cea pe care tot Cerul o laudă și [toți] rămân uimiți? Sunt Cea care nu a făcut niciodată voința ei, iar Vrerea Divină m-a invadat atât de mult, încât a extins cele mai frumoase ceruri, cei mai strălucitori sori, mări de frumusețe, de iubire, de sfințenie, care puteau da lumină, iubire, sfințenie tuturor și le-a închis pe toate și pe toți înăuntrul cerului meu. Era activitatea Voinței Divine active în mine, care a înfăptuit un miracol așa mare; eram unica ființă umană care intra în Cer, care a făcut Voința Divină pe pământ precum se face în Cer și care a format împărăția Sa în sufletul ei. Dar, toată curtea cerească, privindu-mă rămânea uimită pentru că descoperea în mine cerul și, întorcându-și din nou privirile, vedeau în mine soarele, dar neputându-și dezlipi privirea și uitându-se mai în profunzime, vedeau în mine marea, apoi au descoperit pământul foarte pur al umanității mele, cu cele mai frumoase înflorituri și exclamau fermecați: „Cât este de frumoasă! Totul este concentrat în Ea, nimic nu-i lipsește din toate operele Creatorului ei; este singura lucrare împlinită a întregii Creații!”.

Și acum binecuvântată fiică, trebuie să știi, că a fost prima sărbătoare care s-a celebrat în Cer pentru Voința Divină, pentru multele miracole pe care le-a lucrat în creatura Sa. Așadar, intrarea mea în Cer a fost sărbătorită de întreaga Curte cerească, iar FIATUL Divin și-a manifestat lucrarea frumoasă și mare pe care o împlinește într-o creatură. De atunci nu s-au mai repetat aceste sărbători și de aceea Mamei tale îi place atât de mult ca Voința Divină să domnească în mod absolut în suflete, care să-i dea spațiu și să o facă să repete marile Sale miracole și minunatele Sale sărbătoriri.

Sufletul: Mama iubirii, Împărăteasă Suverană, oh! din Cer unde domnești în mod glorios, întoarce-ți privirea miloasă spre pământ și ai milă de mine, oh, cât simt nevoia Mamei mele dragi, simt că îmi lipsește viața fără tine, totul mi se clatină fără Mama mea, de aceea nu mă lăsa la jumătatea drumului meu, ci continuă să mă călăuzești, până când toate lucrurile pentru mine se vor converti în Voința lui Dumnezeu, ca să formeze în mine viața Sa și împărăția Sa.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei recita trei Slavă Tatălui Preasfintei Treimi spre a-i mulțumi în numele meu pentru marea glorie pe care mi-a dat-o când am fost ridicată la Cer și mă vei ruga să vin să te ajut în clipa morții tale.

Iaculatorie: Mamă Cerească, închide voința mea în Inima ta și lasă Soarele Voinței Divine în sufletul meu! 

Oferta voinței umane Reginei Cerului: Preadulce Mamă, iată-mă prosternată la picioarele tale înaintea tronului tău. Sunt fiica ta mică, și vreau să-ți dau toată iubirea mea filială și ca o fiică a ta vreau să împletesc toate propunerile, iaculatoriile, promisiunile pe care le-am făcut în această lună de haruri, de a nu face niciodată voința mea, și formând coroană, vreau să o așez în sânul tău ca atestat de iubire, de mulțumire pentru Mama mea. Dar aceasta nu ajunge, vreau să o iei în mâinile tale, ca semn că accepți darul meu, iar cu atingerea degetelor tale materne să mi-l transformi în mai mulți sori, cel puțin de atâtea ori de câte ori am căutat să fac Voința Divină în actele mele mici. Ah, da, Mamă Regină, fiica ta vrea să-ți dea omagii de lumină și de sori strălucitori. Știu că tu ai foarte mulți sori, dar nu sunt sorii fiicei tale; în schimb eu vreau să ți-i dau pe ai mei, să-ți spun că te iubesc și să te angajezi să mă iubești.

   Mamă Sfântă, tu îmi surâzi și cu toată bunătatea accepți darul meu, iar eu îți mulțumesc din inimă… Dar vreau să-ți spun foarte multe lucruri; vreau să închizi în Inima ta maternă durerile mele, temerile mele, slăbiciunile mele, toată ființa mea ca într-un loc de refugiu al meu; vreau să-ți consacru voința mea. Oh, Mama mea, accept-o, fă un triumf al Harului [din voința mea] și un spațiu în care Voința Divină să-și extindă împărăția. Această voință a mea consacrată ție, ne va face inseparabile și ne va menține în relații continue; porțile Cerului nu se vor închide pentru mine, deoarece consacrându-ți voința mea, tu mi-o vei da pe a ta în schimb și în felul acesta, ori Mama va veni să stea cu fiica ei pe pământ, ori fiica va merge să trăiască cu Mama ei în Cer. Oh, cât de fericită voi fi!

Ascultă, Mamă preaiubită, pentru a-ți face mai solemnă consacrarea voinței mele, chem Trinitatea Sacră și Sfântă, toți Îngerii, toți Sfinții, și înaintea tuturor declar cu jurământ să fac o solemnă consacrare a voinței mele către Mama mea Cerească. Iar acum, Suverană Regină, ca împlinire, îți cer sfânta binecuvântare pentru mine și pentru toți, binecuvântarea ta să fie roua cerească și să coboare peste păcătoși pentru a-i converti, peste cei triști pentru a-i consola, să coboare asupra întregii lumi s-o transforme în bine, să coboare peste sufletele din purgator și să stingă focul care le arde; binecuvântarea ta maternă să fie garanția de salvare pentru toate sufletele.

Sufletul către Mama lui Cerească: Iată-mă din nou la tine, Suverana Cerului: mă simt atât de atrasă spre tine, încât număr minutele, așteptând până când Înălțimea ta Supremă mă cheamă să-mi dea frumoasele surprize ale lecțiilor tale materne. Iubirea ta de Mamă mă fascinează și, știind că Tu mă iubești, inima mea se bucură și am toată încrederea că Mama mea îmi va da multă iubire, multe haruri, care să formeze o dulce încântare pentru voința mea umană, încât Vrerea Divină să-și extindă mările Sale de lumină în sufletul meu și să-și pună sigiliul FIATULUI Său în toate actele mele. Oh, o Mamă Sfântă, nu mă mai lăsa singură și fă să coboare în mine Duhul Sfânt, ca să ardă ceea ce nu aparține Voinței Divine.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântata mea fiică, cuvintele tale fac ecou în Inima mea și simțindu-mă emoționată, mă revărs în tine cu mările mele de haruri. Oh, cum aleargă spre fiica mea, să-i dea viața Voinței Divine! Dacă îmi ești fidelă, Eu nu te voi mai lăsa, voi sta mereu cu tine ca să-ți dau hrana Voinței Divine în fiecare act al tău, în fiecare cuvânt și bătaie a inimii.

Și acum ascultă-mă, fiica mea. Al nostru suprem Bine Isus, a plecat în Cer și stă înaintea Tatălui Său Ceresc, să pledeze pentru fiii și frații Săi lăsați pe pământ. Din Patria cerească El îi privește pe toți, nu-i scapă nimeni, și este atât de mare Iubirea Sa că încă o mai lasă pe Mama Sa pe pământ pentru a da alinare, ajutor, instruire și însoțire fiilor Săi și ai mei.

Dar trebuie să știi că, imediat ce Fiul meu a plecat în Cer, Eu am continuat să stau împreună cu Apostolii în Cenacol, așteptându-L pe Duhul Sfânt. Strânși toți, în jurul meu, se rugau, nu făceau nimic fără îndrumarea mea, iar când Eu luam cuvântul pentru a-i instrui, sau spuneam unele întâmplări despre Fiul meu, pe care ei nu le cunoșteau, ca de exemplu particularitățile nașterii Sale, lacrimile Sale de copil mic, trăsăturile Sale iubitoare, nenorocirile întâmplate în Egipt, multele minunății ale vieții ascunse în Nazaret, oh, cât erau de atenți să mă asculte, rămâneau înmărmuriți auzind multele noutăți, multele învățături pe care mi le-a dat, și care trebuiau să le fie lor de folos, pentru că Fiul meu nu a vorbit Apostolilor despre Sine, aproape nimic, rezervându-mi mie datoria să le fac cunoscut cât de mult i-a iubit, precum și particularitățile pe care doar Mama Sa le cunoștea.

   Așadar, fiica mea, Eu eram în mijlocul Apostolilor mei, mai mult decât soarele zilei și am fost ancora, cârma, barca în care au găsit refugiu, pentru a fi siguri și apărați de orice pericol. De aceea, pot spune că am dat naștere Bisericii în devenire pe genunchii mei materni, iar brațele mele au fost barca ce a condus-o spre un port sigur și o mai conduc și acum.

Deci, a sosit timpul când s-a coborât Duhul Sfânt promis de Fiul meu, în Cenacol. Ce transformare, fiica mea! Când au fost învăluiți, au dobândit o nouă știință, tărie invincibilă, iubire arzătoare; trecea prin ei o viață nouă, care îi făcea neînfricați și curajoși, așa că s-au răspândit în toată lumea, pentru a face cunoscută Răscumpărarea și [pregătiți] chiar să-și dea viața pentru Învățătorul lor; iar Eu, am rămas cu iubitul Ioan și am fost constrânsă să plec din Ierusalim, pentru că a început furtuna persecuțiilor.

Fiica mea preaiubită, trebuie să știi, că Eu mai continuu învățătura mea în Biserică: nu este lucru care să nu vină de la mine. Pot spune că îmi dau viața din iubire pentru fiii mei și îi hrănesc cu laptele meu matern. Acum, în aceste vremuri, vreau să arăt o iubire mai specială, făcând cunoscut cum toată viața mea a fost formată în împărăția Voinței Divine. De aceea, te chem pe genunchii mei, în brațele mele materne, astfel ca fiindu-ți barcă, tu să fii sigură și să trăiești în marea Voinței Divine. Har mai mare nu aș putea să-ți dau. Oh, Te rog, mulțumește-o pe Mama ta, vino să trăiești în această împărăție atât de sfântă, iar când vezi că voința ta ar vrea să aibă câte un act de viață, vino să te refugiezi în barca sigură a brațelor mele, spunându-mi: „Mama mea, voința mea vrea să mă trădeze, iar eu ți-o încredințez ție, ca să așez în locul ei Voința Divină”. Oh, cât de fericită voi fi dacă aș putea spune: „Fiica mea este în întregime a mea, pentru că trăiește din Voința Divină”. Iar Eu voi face să coboare Duhul Sfânt în sufletul tău, ca să ardă ceea ce este uman și cu suflarea Sa răcoritoare să domnească asupra ta și să te confirme în Voința Divină.

Sufletul: Învățătoare divină, astăzi fiica ta mică își simte inima plină, încât începe să plângă și udă cu lacrimile ei mâinile tale materne. Un văl de tristețe mă invadează și mă tem că nu voi avea câștig din multele tale învățături și mai mult de atât de îngrijirile tale materne. Mama mea, ajută-mă, întărește slăbiciunea mea, pune pe fugă temerile mele, iar eu, abandonându-mă în brațele tale, voi fi sigură că voi trăi întru totul din Voința Divină.

Propunere: Astăzi, pentru a mă cinsti, vei recita șapte Slavă Tatălui în onoarea Duhului Sfânt, rugându-mă să se reînnoiască miracolele Sale asupra întregii sfinte Biserici.

Iaculatorie: Mamă Cerească, revarsă în inima mea, foc și flăcări, pentru a mă consuma și a arde ceea ce nu este Voința lui Dumnezeu!

Sufletul către Regina Mamă: Mamă minunată, iată-mă din nou la tine, pe genunchii tăi materni, pentru a mă uni cu tine în sărbătoarea și triumful Învierii dragului nostru Isus. Cât este de frumos astăzi aspectul tău, toată binevoitoare, toată blândă, toată bucuroasă! Îmi pare că te văd înviată împreună cu Isus. Oh, o, Mamă sfântă, în atâta bucurie și triumf nu uita de fiica ta, ba chiar, închide în inima mea germenul Învierii lui Isus, pentru ca în virtutea ei să învii pe deplin în Voința Divină și să trăiesc mereu unită cu tine și cu dulcele meu Isus.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântată fiică a Inimii mele materne, mare a fost bucuria și triumful meu în Învierea Fiului meu. Eu m-am simțit renăscută și înviată în El. Toate durerile mele s-au schimbat în bucurii și în mări de haruri, de lumină, de iubire, de iertare pentru făpturi, iar maternitatea mea se extindea deasupra tuturor fiilor mei, încredințați mie de Isus cu sigiliul durerilor mele.

Și acum ascultă-mă, dragă fiică: trebuie să știi, că după moartea Fiului meu m-am retras în Cenacol împreună cu iubitul Ioan și Magdalena. Dar Inima mea rămânea străpunsă, căci numai Ioan îmi era alături, iar în durerea mea spuneam: „Și ceilalți Apostoli unde sunt?” Dar, când aceștia au auzit că Isus era mort, prin lașitatea lor L-au abandonat pe Învățătorul lor și au fugit, însă atinși de haruri speciale, emoționați și plângând, unul câte unul, toți fugarii s-au strâns în jurul meu, făcându-mi coroană și cerându-mi iertare cu lacrimi și suspine. Eu i-am primit ca o mamă [ce sunt] în arca de refugiu și de salvare a Inimii mele și i-am asigurat pe toți de iertarea Fiului meu, i-am încurajat să nu se teamă, le-am spus că soarta lor era în mâinile mele, pentru că pe toți mi i-a dat ca fii, iar Eu îi recunoșteam ca atare.

Binecuvântată fiică, știi că Eu am fost prezentă la Învierea Fiului meu. Dar nu am făcut cunoscut nimănui, așteptând ca însuși Isus să se arate că a înviat glorios și triumfător. Prima care L-a văzut înviat, a fost fericita Magdalena, apoi femeile evlavioase și toate veneau la Mine spunându-mi că L-au văzut pe Isus înviat, că mormântul era gol, iar Eu îi ascultam pe toți și cu un aer triumfător îi întăream pe toți în credința Învierii. Până seara, aproape toți Apostolii L-au văzut și toți se simțeau triumfători pentru că au fost Apostolii lui Isus. Ce schimbare scenică, dragă fiică: imaginea celui care s-a lăsat dominat mai întâi e reprezentată de Apostolii care fug, și care își abandonează Învățătorul cu atât de multă spaimă și frică încât se ascund, iar Petru ajunge chiar să-L renege. Oh, dacă ar fi fost dominați de Voința Divină, niciodată nu ar fi fugit de lângă Învățătorul lor, ci curajoși și triumfători s-ar fi simțit onorați să-și dea viața pentru a-L apăra.

Așadar, dragă fiică, iubitul meu Fiu Isus, a rămas înviat pe pământ patruzeci de zile. Tot mai des le apărea Apostolilor și discipolilor pentru a-i întări în credință și în certitudinea Învierii Sale, iar când nu stătea cu Apostolii, stătea împreună cu Mama Sa în Cenacol, înconjurat de sufletele ieșite din limb. Dar întrucât expira termenul celor patruzeci de zile, iubitul Isus i-a instruit pe Apostoli, lăsând-o pe Mama Sa ca îndrumătoare și învățătoare, ne-a promis coborârea Duhului Sfânt și binecuvântându-ne pe toți, a plecat, luându-și zborul către bolta Cerurilor împreună cu acea mare mulțime de persoane ieșite din limb. Toți cei care stăteau și erau în număr mare, L-au văzut urcând, dar când a ajuns sus în înălțimi, un nor de lumină L-a luat din văzul lor.

Dar, fiica mea, Mama ta L-a urmat în Cer și a asistat la marea sărbătoare a Înălțării, fiindcă pentru mine patria Cerească nu era străină și apoi fără mine nu ar fi fost completă sărbătoarea Fiului meu Înălțat la Cer.

Iar acum un cuvânt pentru tine, fiică preaiubită. Ce ai ascultat și ai admirat, nu a fost altceva decât puterea Vrerii Divine activă în mine și în Fiul meu. De aceea, doresc atât de mult să închid în tine viața Voinței Divine, care este viață activă, pentru că toți o au, dar majoritatea o țin sufocată și nu pentru a o folosi, în timp ce Ea ar putea face miracole de sfințenie, de haruri și opere demne de puterea Sa, este obligată de făpturi să stea cu mâinile încrucișate fără să-Și poată desfășura puterea. De aceea, fii atentă și fă ca Cerul Voinței Divine să se extindă în tine și să lucreze cu puterea Sa tot ce vrea și cum vrea.

Sufletul: Preasfântă Mamă, frumoasele tale lecții mă încântă și oh, cât doresc această viață activă a Voinței Divine în sufletul meu! Vreau să fiu și eu inseparabilă de Isus al meu și de tine, Mama mea. Dar pentru a fi sigură de asta, trebuie să-mi promiți că vei ține voința mea închisă în Inima ta maternă și în ciuda faptului că m-ar costa mult, nu trebuie să mi-o dai niciodată. Numai așa pot fi sigură, altfel vor fi mereu cuvinte, dar faptele nu le voi face niciodată. Așadar, fiica ta ți se încredințează și de la tine speră totul.

Propunere: Astăzi, pentru a mă cinsti, vei face trei plecăciuni în [onoarea] actului în care Fiul meu s-a înălțat la Cer și Îl vei ruga să te înalțe în Voința Divină.

Iaculatorie: Mama mea, cu puterea ta, triumfă în sufletul meu și fă-mă să renasc în Voința lui Dumnezeu!

Sufletul către Regina lui Mamă: Străpunsă Mamă, fiica ta mică, știindu-te singură fără iubitul Bine Isus, vrea să se țină strâns de tine, să te însoțească în amara ta dezolare. Fără Isus toate lucrurile se schimbă în durere pentru tine. Amintirea durerilor Sale sfâșietoare, sunetul dulce al vocii Sale, care încă răsună în auzul tău, privirea fascinantă a dragului Isus, când dulce, când tristă, când plină de lacrimi, care îți încântau mereu Inima maternă, nemaiavându-le cu tine, sunt săbii ascuțite care îți străpung Inima dintr-o parte într-alta.

   Mamă dezolată, fiica ta dragă vrea pentru fiecare durere să-ți dea o consolare, o mângâiere. Ba chiar, aș vrea să fiu Isus pentru a putea să-ți dau toată iubirea, toate alinările, mângâierile și compătimirile pe care ți le-ar fi dat însuși Isus în această stare de amară dezolare. Dulcele Isus m-a încredințat ție ca fiică; de aceea, așază-mă în Inima ta maternă în locul Său, iar eu o să fiu numai pentru Mama mea, îți voi șterge lacrimile și îți voi ține mereu companie.

Lecția Reginei-Mame dezolate: Fiică preaiubită, mulțumesc pentru compania ta, dar dacă vrei ca ea să fie dulce, dragă și aducătoare de liniște Inimii mele străpunse, vreau să găsesc în tine Voința Divină activă, stăpână și care să nu cedeze voinței tale nici măcar o respirație de viață. Atunci da, te voi așeza în locul Fiului meu Isus, pentru că stând Voința Sa în tine, în Ea Îl voi simți pe Isus în inima ta și oh, cât de fericită o să fiu să găsesc în tine primul fruct al durerilor și al morții Sale, să găsesc în fiica mea, pe iubitul meu Isus! Chinurile mele se vor preschimba în bucurii, iar durerile mele în victorii.

Și acum ascultă-mă, fiica durerilor mele. De îndată ce dragul meu Fiu și-a dat ultima suflare, s-a coborât în limb ca triumfător și aducător de slavă și fericire în acea temniță, în care se găseau toți Patriarhii și Profeții, primul părinte Adam, dragul de Sfânt Iosif și sfinții mei părinți și toți cei care, în virtutea meritelor așteptate ale viitorului Răscumpărător, au fost salvați. Eu eram nedespărțită de Fiul meu, nici măcar moartea nu mi-L putea lua, așadar, în răbufnirea durerilor mele, L-am urmat în limb și am fost spectatoarea sărbătoriri mulțumirilor, pe care toate acele persoane le-au dat Fiului meu, pentru că a suferit atât de mult, iar primul Său pas era făcut spre ei, ca să-i facă fericiți și să-i ducă cu Sine în Slava cerească.

   Prin urmare, imediat ce a murit, au început victoriile și slava pentru Isus și pentru toți cei care Îl iubeau. Dragă fiică, acesta este simbolul că, atunci când făptura face să moară voința ei, fiind în uniune cu Voința Divină, încep victoriile în mod divin, gloria, bucuria, chiar și în mijlocul celor mai mari dureri. Așadar, în ciuda faptului că ochii sufletului meu Îl urmăreau pe Fiul meu și niciodată nu L-am pierdut din vedere, totuși în cele trei zile în care a stat în mormânt, simțeam atâta nerăbdare de a-L vedea înviat, încât mergeam și repetam în năvalnica mea iubire: „Înalță-Te, Gloria mea, înalță-Te Viața mea”. Dorințele mele erau arzătoare, suspinele mele erau de foc, așa încât m-am simțit mistuită. Dar, în aceste nerăbdări am văzut că dragul meu Fiu, însoțit de acea mare mulțime de persoane, a ieșit din limb în mare triumf și i-a dus la mormânt. Erau zorile celei de-a treia zi și cum toată natura L-a plâns, acum se bucura, atât de mult că soarele și-a anticipat cursul său ca să fie prezent în momentul învierii Fiului meu. Dar, o minunăție, înainte de a învia, a arătat acelei mulțimi de persoane, Preasfânta Sa Umanitate însângerată, rănită, desfigurată și în ce hal a ajuns din iubire pentru ei și pentru toți. Toți au fost cutremurați și au admirat excesele de iubire și marele miracol al Răscumpărării.

Așadar, fiica mea, oh, cât aș vrea să fii prezentă în momentul în care a înviat Fiul meu! El era în întregime maiestuos; din Divinitatea Sa, unită cu Sufletul Său, țâșneau mări de lumină și de frumusețe încântătoare, încât umpleau Cerul și pământul și triumfător, folosind puterea Sa, porunci Umanității Sale moarte, să primească din nou Sufletul Său și să învie triumfător și glorios la o viață nemuritoare. Ce act solemn! Dragul meu Isus triumfa asupra morții spunând: „Moarte, tu nu vei mai fi moarte, ci viață”. Cu acest act de triumf, imprima sigiliul, căci era Om și Dumnezeu, iar cu Învierea Sa confirma doctrina Sa, miracolele, viața Sacramentelor și întreaga viață a Bisericii și nu numai, dar aducea triumful asupra voințelor omenești slabe și aproape stinse în adevăratul bine, pentru a face să triumfe peste ele viața acelei Vreri Divine, care trebuia să aducă făpturilor plinătatea sfințeniei și a tuturor bunurilor; și în același timp dăruia trupurilor, în virtutea Învierii Sale, germenul de a învia la slava nepieritoare. Fiica mea, Învierea Fiului meu conține totul, spune și confirmă totul și este actul cel mai solemn pe care El l-a înfăptuit din iubire pentru făpturi.

Și acum ascultă-mă, fiica mea, vreau să-ți vorbesc ca o Mamă care își iubește fiica foarte mult. Vreau să-ți spun ce înseamnă să faci Voința lui Dumnezeu și să trăiești în Ea, iar exemplul ți-l dăm Eu și Fiul meu. Viața noastră a fost presărată cu dureri, cu sărăcie, cu umiliri, până să-L văd murind în dureri pe iubitul meu Fiu, dar în toate acestea era prezentă Voința Divină. Ea era viața durerilor noastre, iar noi ne-am simțit triumfători și victorioși, preschimbând însăși moartea în viață. Mai mult de atât, văzând marele bine, de bunăvoie ne prezentam să pătimim, pentru că stând în noi Voința Divină, nimeni nu putea să se impună asupra Ei și nici peste noi. Pătimirea stătea în puterea noastră și am chemat-o ca hrană și triumf al Răscumpărării, ca să putem duce lumii întregi binele. Acum, dragă fiică, dacă viața ta, dacă durerile tale vor avea Voința Divină ca centru de viață, fii sigură că dulcele Isus se va folosi de tine și de durerile tale pentru a da ajutor, lumină, haruri, întregului univers. De aceea, fă-ți curaj, Voința Divină știe să împlinească lucruri mari acolo unde Ea domnește și în toate circumstanțele oglindește-te în mine și în dulcele tău Isus și mergi înainte.

Sufletul: Mamă sfântă, dacă tu mă ajuți și mă vei ține sub mantia ta protectoare, fiindu-mi pază cerească, eu sunt sigură că toate durerile mele le voi transforma în Voința lui Dumnezeu și te voi urma pas cu pas, pe căile nesfârșite ale FIATULUI Suprem, pentru că știu că fascinanta ta iubire de Mamă, puterea ta, vor învinge voința mea și o vei ține în puterea ta preschimbând-o cu Voința Divină. De aceea, Mama mea, ție mă încredințez și în brațele tale mă abandonez.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei spune de șapte ori: „Nu voința mea, ci a ta să fie făcută”, oferindu-mi durerile mele și cerându-mi harul ca tu să faci mereu Voința Divină.

Iaculatorie: Mama mea, prin Învierea Fiului tău, fă-mă să învii în Voința lui Dumnezeu!