Ziua a XXXI-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Trecerea de pe pământ la Cer. Intrare fericită. Cerul și pământul o sărbătoresc pe noua sosită

Sufletul către glorioasa lui Regină: Draga mea Mamă Cerească, mă întorc din nou în brațele tale materne, iar în privirea ta văd că un zâmbet dulce apare pe buzele tale cele mai pure. Atitudinea ta astăzi este cu totul în sărbătoare; îmi pare că vrei să-mi povestești și să-mi destăinui ceva mai surprinzător. Mamă sfântă, oh, te rog, cu mâinile tale materne atinge-mi mintea, eliberează-mi inima, ca să pot înțelege sfintele tale învățături și să le pun în practică.

Lecția Reginei Cerului:Preaiubită fiică, astăzi Mama ta este în sărbătoare, pentru că vreau să-ți vorbesc despre plecarea mea de pe pământ la Cer, ziua în care am terminat să împlinesc Voința Divină pe pământ, pentru că nu a fost în mine nicio respirație, nicio bătaie a inimii, niciun pas în care FIATULDivin să nu aibă actul Său complet și aceasta mă înfrumuseța, mă îmbogățea, mă sfințea atât de mult, încât chiar Îngerii rămâneau fermecați.

Dar, trebuie să știi că, înainte de a pleca către Patria Cerească, m-am întors din nou în Ierusalim împreună cu iubitul meu Ioan. A fost ultima dată când am pășit pe pământ în trup muritor, iar întreaga Creație ca și cum ar fi intuit aceasta, se prosterna în jurul meu; până și peștii din mare, până și cea mai mică pasăre, pe unde am trecut Eu, toți voiau să fie binecuvântați de Regina lor, iar Eu îi binecuvântam pe toți și le dădeam ultimul rămas bun. Deci, am ajuns la Ierusalim și retrăgându-mă într-un apartament în care m-a dus Ioan, m-am închis pentru a nu mai ieși.

Și acum, binecuvântată fiică, trebuie să știi, că am început să simt în mine un atât de mare martiriu de iubire, unit cu neliniști arzătoare, pentru a ajunge la Fiul meu în Cer, încât m-am simțit mistuită, devenind neputincioasă din iubire și am trăit puternice încântări și amețeli, toate din iubire. Pentru că Eu nu am cunoscut niciodată boala, nici măcar o indispoziție ușoară; naturii mele, concepută fără păcat și trăită în totalitate doar în Voința Divină, îi lipsea germenul relelor naturale. Durerile care mă copleșeau atât de mult, au fost toate în ordine supranaturală, dar aceste dureri au fost pentru Mama ta Cerească triumfuri și onoruri și mi-au dat libertatea de a face ca maternitatea mea să nu fie sterilă, ci cuceritoarea multor fii.

   Așadar, vezi, dragă fiică, ce înseamnă să trăiești din Voința Divină: [înseamnă] pierderea germenului relelor naturale care produc, nu onoruri și triumfuri, ci slăbiciuni, mizerii și înfrângeri. De aceea, preaiubită fiică, ascultă ultimul cuvânt al Mamei tale care este gata să plece la Cer. Nu aș pleca mulțumită dacă nu aș lăsa-o pe fiica mea în siguranță. Mai înainte de a pleca vreau să-mi fac testamentul, lăsându-ți ca zestre însăși acea Voință Divină pe care o deține Mama ta și care m-a onorat foarte mult, încât am devenit Mama Cuvântului, Doamna și Regina Inimii lui Isus, Mama și Regina tuturor.

Ascultă, dragă fiică, este ultima zi a lunii consacrată mie; Eu ți-am vorbit cu atât de multă iubire de ceea ce a lucrat Voința Divină în mine, de marele bine pe care Ea știe să-l facă și ce înseamnă să te lași stăpânită de Ea. Ți-am vorbit și despre gravitatea relelor vrerii umane; dar tu crezi că ți-am comunicat o simplă narațiune? Nu, nu, Mama ta când vorbește vrea să dăruiască. Eu, în răbufnirea iubirii mele, în fiecare cuvânt, pe care ți l-am spus, am legat sufletul tău de FIATUL Divin și ți-am pregătit zestrea din care tu ai putea trăi bogată, fericită, dotată de putere divină. În acest moment când sunt gata de plecare, acceptă testamentul meu: sufletul tău să fie hârtia pe care să scriu cu acel condei de aur al Vrerii Divine și cu cerneala iubirii mele arzătoare care mă mistuie, certificarea zestrei pe care ți-o dau. Binecuvântată fiică, asigură-mă că nu vei mai face niciodată voința ta; pune mâna pe Inima mea maternă și jură-mi că vei închide voința ta în Inima mea. În felul acesta nemaisimțind-o, nu vei mai avea ocazia să o faci, iar Eu o voi duce în Cer ca triumf și victorie a fiicei mele.

Oh, dragă fiică, ascultă ultimul cuvânt al Mamei tale care moare dintr-o iubire pură, primește ultima binecuvântare ca sigiliu al vieții Voinței Divine pe care îl las în tine și care va forma cerul tău, soarele tău, marea ta de iubire și de har. În aceste ultime momente, Mama ta Cerească vrea să te copleșească de iubire, să intre în profunzimea interiorului tău, cu condiția să obțină hotărârea ta, ascultându-ți ultimul cuvânt: adică, te vei mulțumi să mori și vei face mai degrabă orice sacrificiu ca să nu dai niciun suflu de viață, voinței tale. Spune-mi, fiica mea, spune-mi!

Sufletul: Mamă sfântă, în răbufnirea durerii mele îți spun plângând: dacă vezi că eu sunt gata să fac un singur act al voinței mele, fă-mă să mor, vino tu însăți să-mi iei sufletul în brațele tale și ia-mă acolo sus, iar eu din inimă îți promit, și făgăduiesc să nu fac niciodată, chiar niciodată, voința mea.

Regina iubirii: Binecuvântată fiică, sunt foarte mulțumită, că am putut să mă decid să-ți povestesc plecarea mea la Cer, și că am asigurat-o pe fiica mea pe pământ, să fie înzestrată din Voința Divină. Dar să știi că din Cer nu te voi lăsa, nu voi permite să rămâi orfană, te voi călăuzi în toate, de la cea mai mică la cea mai mare nevoie a ta, cheamă-mă, iar Eu voi veni imediat să-ți fiu Mamă.

Iar acum, dragă fiică, ascultă-mă: Eu eram deja bolnavă de iubire; FIATUL Divin, pentru a ne consola, pe Apostoli și pe mine, a permis aproape în mod miraculos ca toți Apostolii, cu excepția unuia, să-mi fie coroană [în jurul meu] în momentul plecării mele către Cer. Toți se simțeau cu inima frântă și plângeau îndurerați.

   Eu i-am mângâiat pe toți, le-am încredințat, în mod special, sfânta Biserică în dezvoltare și am dat tuturor binecuvântarea maternă și, în virtutea ei, le-am lăsat în inimi iubirea părintească față de suflete. Dragul meu Fiu nu făcea altceva decât să plece și să vină din Cer, nu mai putea sta fără Mama Sa și dând ultima respirație de iubire curată în nesfârșita Vrere Divină, Fiul meu m-a primit în brațele Sale și m-a condus la Cer în mijlocul mulțimilor îngerești care o lăudau pe Regina lor. Pot spune că Cerul s-a golit pentru a veni în întâmpinarea mea, toți m-au sărbătorit și admirându-mă au rămas fermecați și au spus în cor: „Cine este Cea care vine din exil complet sprijinită de Domnul Său, toată frumoasă, toată sfântă, cu sceptrul de Regină? Măreția ei, este atât de grandioasă, încât Cerurile au coborât să o primească! Nicio altă creatură nu a intrat în aceste regiuni cerești atât de împodobită și distinsă, atât de puternică și care să dețină supremația peste toate”.

Și acum, fiica mea, vrei să știi cine este Cea pe care tot Cerul o laudă și [toți] rămân uimiți? Sunt Cea care nu a făcut niciodată voința ei, iar Vrerea Divină m-a invadat atât de mult, încât a extins cele mai frumoase ceruri, cei mai strălucitori sori, mări de frumusețe, de iubire, de sfințenie, care puteau da lumină, iubire, sfințenie tuturor și le-a închis pe toate și pe toți înăuntrul cerului meu. Era activitatea Voinței Divine active în mine, care a înfăptuit un miracol așa mare; eram unica ființă umană care intra în Cer, care a făcut Voința Divină pe pământ precum se face în Cer și care a format împărăția Sa în sufletul ei. Dar, toată curtea cerească, privindu-mă rămânea uimită pentru că descoperea în mine cerul și, întorcându-și din nou privirile, vedeau în mine soarele, dar neputându-și dezlipi privirea și uitându-se mai în profunzime, vedeau în mine marea, apoi au descoperit pământul foarte pur al umanității mele, cu cele mai frumoase înflorituri și exclamau fermecați: „Cât este de frumoasă! Totul este concentrat în Ea, nimic nu-i lipsește din toate operele Creatorului ei; este singura lucrare împlinită a întregii Creații!”.

Și acum binecuvântată fiică, trebuie să știi, că a fost prima sărbătoare care s-a celebrat în Cer pentru Voința Divină, pentru multele miracole pe care le-a lucrat în creatura Sa. Așadar, intrarea mea în Cer a fost sărbătorită de întreaga Curte cerească, iar FIATUL Divin și-a manifestat lucrarea frumoasă și mare pe care o împlinește într-o creatură. De atunci nu s-au mai repetat aceste sărbători și de aceea Mamei tale îi place atât de mult ca Voința Divină să domnească în mod absolut în suflete, care să-i dea spațiu și să o facă să repete marile Sale miracole și minunatele Sale sărbătoriri.

Sufletul: Mama iubirii, Împărăteasă Suverană, oh! din Cer unde domnești în mod glorios, întoarce-ți privirea miloasă spre pământ și ai milă de mine, oh, cât simt nevoia Mamei mele dragi, simt că îmi lipsește viața fără tine, totul mi se clatină fără Mama mea, de aceea nu mă lăsa la jumătatea drumului meu, ci continuă să mă călăuzești, până când toate lucrurile pentru mine se vor converti în Voința lui Dumnezeu, ca să formeze în mine viața Sa și împărăția Sa.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei recita trei Slavă Tatălui Preasfintei Treimi spre a-i mulțumi în numele meu pentru marea glorie pe care mi-a dat-o când am fost ridicată la Cer și mă vei ruga să vin să te ajut în clipa morții tale.

Iaculatorie: Mamă Cerească, închide voința mea în Inima ta și lasă Soarele Voinței Divine în sufletul meu! 

Oferta voinței umane Reginei Cerului: Preadulce Mamă, iată-mă prosternată la picioarele tale înaintea tronului tău. Sunt fiica ta mică, și vreau să-ți dau toată iubirea mea filială și ca o fiică a ta vreau să împletesc toate propunerile, iaculatoriile, promisiunile pe care le-am făcut în această lună de haruri, de a nu face niciodată voința mea, și formând coroană, vreau să o așez în sânul tău ca atestat de iubire, de mulțumire pentru Mama mea. Dar aceasta nu ajunge, vreau să o iei în mâinile tale, ca semn că accepți darul meu, iar cu atingerea degetelor tale materne să mi-l transformi în mai mulți sori, cel puțin de atâtea ori de câte ori am căutat să fac Voința Divină în actele mele mici. Ah, da, Mamă Regină, fiica ta vrea să-ți dea omagii de lumină și de sori strălucitori. Știu că tu ai foarte mulți sori, dar nu sunt sorii fiicei tale; în schimb eu vreau să ți-i dau pe ai mei, să-ți spun că te iubesc și să te angajezi să mă iubești.

   Mamă Sfântă, tu îmi surâzi și cu toată bunătatea accepți darul meu, iar eu îți mulțumesc din inimă… Dar vreau să-ți spun foarte multe lucruri; vreau să închizi în Inima ta maternă durerile mele, temerile mele, slăbiciunile mele, toată ființa mea ca într-un loc de refugiu al meu; vreau să-ți consacru voința mea. Oh, Mama mea, accept-o, fă un triumf al Harului [din voința mea] și un spațiu în care Voința Divină să-și extindă împărăția. Această voință a mea consacrată ție, ne va face inseparabile și ne va menține în relații continue; porțile Cerului nu se vor închide pentru mine, deoarece consacrându-ți voința mea, tu mi-o vei da pe a ta în schimb și în felul acesta, ori Mama va veni să stea cu fiica ei pe pământ, ori fiica va merge să trăiască cu Mama ei în Cer. Oh, cât de fericită voi fi!

Ascultă, Mamă preaiubită, pentru a-ți face mai solemnă consacrarea voinței mele, chem Trinitatea Sacră și Sfântă, toți Îngerii, toți Sfinții, și înaintea tuturor declar cu jurământ să fac o solemnă consacrare a voinței mele către Mama mea Cerească. Iar acum, Suverană Regină, ca împlinire, îți cer sfânta binecuvântare pentru mine și pentru toți, binecuvântarea ta să fie roua cerească și să coboare peste păcătoși pentru a-i converti, peste cei triști pentru a-i consola, să coboare asupra întregii lumi s-o transforme în bine, să coboare peste sufletele din purgator și să stingă focul care le arde; binecuvântarea ta maternă să fie garanția de salvare pentru toate sufletele.

Ziua a XXXI-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Trecerea de pe pământ la Cer. Intrare fericită. Cerul și pământul o sărbătoresc pe noua sosită

Ziua a XXX-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Învățătoarea apostolilor, reședința și centrul Bisericii în devenire și barca de refugiu. Coborârea Duhului Sfânt

Sufletul către Mama lui Cerească: Iată-mă din nou la tine, Suverana Cerului: mă simt atât de atrasă spre tine, încât număr minutele, așteptând până când Înălțimea ta Supremă mă cheamă să-mi dea frumoasele surprize ale lecțiilor tale materne. Iubirea ta de Mamă mă fascinează și, știind că Tu mă iubești, inima mea se bucură și am toată încrederea că Mama mea îmi va da multă iubire, multe haruri, care să formeze o dulce încântare pentru voința mea umană, încât Vrerea Divină să-și extindă mările Sale de lumină în sufletul meu și să-și pună sigiliul FIATULUI Său în toate actele mele. Oh, o Mamă Sfântă, nu mă mai lăsa singură și fă să coboare în mine Duhul Sfânt, ca să ardă ceea ce nu aparține Voinței Divine.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântata mea fiică, cuvintele tale fac ecou în Inima mea și simțindu-mă emoționată, mă revărs în tine cu mările mele de haruri. Oh, cum aleargă spre fiica mea, să-i dea viața Voinței Divine! Dacă îmi ești fidelă, Eu nu te voi mai lăsa, voi sta mereu cu tine ca să-ți dau hrana Voinței Divine în fiecare act al tău, în fiecare cuvânt și bătaie a inimii.

Și acum ascultă-mă, fiica mea. Al nostru suprem Bine Isus, a plecat în Cer și stă înaintea Tatălui Său Ceresc, să pledeze pentru fiii și frații Săi lăsați pe pământ. Din Patria cerească El îi privește pe toți, nu-i scapă nimeni, și este atât de mare Iubirea Sa că încă o mai lasă pe Mama Sa pe pământ pentru a da alinare, ajutor, instruire și însoțire fiilor Săi și ai mei.

Dar trebuie să știi că, imediat ce Fiul meu a plecat în Cer, Eu am continuat să stau împreună cu Apostolii în Cenacol, așteptându-L pe Duhul Sfânt. Strânși toți, în jurul meu, se rugau, nu făceau nimic fără îndrumarea mea, iar când Eu luam cuvântul pentru a-i instrui, sau spuneam unele întâmplări despre Fiul meu, pe care ei nu le cunoșteau, ca de exemplu particularitățile nașterii Sale, lacrimile Sale de copil mic, trăsăturile Sale iubitoare, nenorocirile întâmplate în Egipt, multele minunății ale vieții ascunse în Nazaret, oh, cât erau de atenți să mă asculte, rămâneau înmărmuriți auzind multele noutăți, multele învățături pe care mi le-a dat, și care trebuiau să le fie lor de folos, pentru că Fiul meu nu a vorbit Apostolilor despre Sine, aproape nimic, rezervându-mi mie datoria să le fac cunoscut cât de mult i-a iubit, precum și particularitățile pe care doar Mama Sa le cunoștea.

   Așadar, fiica mea, Eu eram în mijlocul Apostolilor mei, mai mult decât soarele zilei și am fost ancora, cârma, barca în care au găsit refugiu, pentru a fi siguri și apărați de orice pericol. De aceea, pot spune că am dat naștere Bisericii în devenire pe genunchii mei materni, iar brațele mele au fost barca ce a condus-o spre un port sigur și o mai conduc și acum.

Deci, a sosit timpul când s-a coborât Duhul Sfânt promis de Fiul meu, în Cenacol. Ce transformare, fiica mea! Când au fost învăluiți, au dobândit o nouă știință, tărie invincibilă, iubire arzătoare; trecea prin ei o viață nouă, care îi făcea neînfricați și curajoși, așa că s-au răspândit în toată lumea, pentru a face cunoscută Răscumpărarea și [pregătiți] chiar să-și dea viața pentru Învățătorul lor; iar Eu, am rămas cu iubitul Ioan și am fost constrânsă să plec din Ierusalim, pentru că a început furtuna persecuțiilor.

Fiica mea preaiubită, trebuie să știi, că Eu mai continuu învățătura mea în Biserică: nu este lucru care să nu vină de la mine. Pot spune că îmi dau viața din iubire pentru fiii mei și îi hrănesc cu laptele meu matern. Acum, în aceste vremuri, vreau să arăt o iubire mai specială, făcând cunoscut cum toată viața mea a fost formată în împărăția Voinței Divine. De aceea, te chem pe genunchii mei, în brațele mele materne, astfel ca fiindu-ți barcă, tu să fii sigură și să trăiești în marea Voinței Divine. Har mai mare nu aș putea să-ți dau. Oh, Te rog, mulțumește-o pe Mama ta, vino să trăiești în această împărăție atât de sfântă, iar când vezi că voința ta ar vrea să aibă câte un act de viață, vino să te refugiezi în barca sigură a brațelor mele, spunându-mi: „Mama mea, voința mea vrea să mă trădeze, iar eu ți-o încredințez ție, ca să așez în locul ei Voința Divină”. Oh, cât de fericită voi fi dacă aș putea spune: „Fiica mea este în întregime a mea, pentru că trăiește din Voința Divină”. Iar Eu voi face să coboare Duhul Sfânt în sufletul tău, ca să ardă ceea ce este uman și cu suflarea Sa răcoritoare să domnească asupra ta și să te confirme în Voința Divină.

Sufletul: Învățătoare divină, astăzi fiica ta mică își simte inima plină, încât începe să plângă și udă cu lacrimile ei mâinile tale materne. Un văl de tristețe mă invadează și mă tem că nu voi avea câștig din multele tale învățături și mai mult de atât de îngrijirile tale materne. Mama mea, ajută-mă, întărește slăbiciunea mea, pune pe fugă temerile mele, iar eu, abandonându-mă în brațele tale, voi fi sigură că voi trăi întru totul din Voința Divină.

Propunere: Astăzi, pentru a mă cinsti, vei recita șapte Slavă Tatălui în onoarea Duhului Sfânt, rugându-mă să se reînnoiască miracolele Sale asupra întregii sfinte Biserici.

Iaculatorie: Mamă Cerească, revarsă în inima mea, foc și flăcări, pentru a mă consuma și a arde ceea ce nu este Voința lui Dumnezeu!

Ziua a XXX-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Învățătoarea apostolilor, reședința și centrul Bisericii în devenire și barca de refugiu. Coborârea Duhului Sfânt

Ziua a XXIX-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Ora triumfului. Aparițiile lui Isus. Fugarii se strâng în jurul Fecioarei, ca arcă de salvare și de iertare. Isus pleacă la Cer

Sufletul către Regina Mamă: Mamă minunată, iată-mă din nou la tine, pe genunchii tăi materni, pentru a mă uni cu tine în sărbătoarea și triumful Învierii dragului nostru Isus. Cât este de frumos astăzi aspectul tău, toată binevoitoare, toată blândă, toată bucuroasă! Îmi pare că te văd înviată împreună cu Isus. Oh, o, Mamă sfântă, în atâta bucurie și triumf nu uita de fiica ta, ba chiar, închide în inima mea germenul Învierii lui Isus, pentru ca în virtutea ei să învii pe deplin în Voința Divină și să trăiesc mereu unită cu tine și cu dulcele meu Isus.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântată fiică a Inimii mele materne, mare a fost bucuria și triumful meu în Învierea Fiului meu. Eu m-am simțit renăscută și înviată în El. Toate durerile mele s-au schimbat în bucurii și în mări de haruri, de lumină, de iubire, de iertare pentru făpturi, iar maternitatea mea se extindea deasupra tuturor fiilor mei, încredințați mie de Isus cu sigiliul durerilor mele.

Și acum ascultă-mă, dragă fiică: trebuie să știi, că după moartea Fiului meu m-am retras în Cenacol împreună cu iubitul Ioan și Magdalena. Dar Inima mea rămânea străpunsă, căci numai Ioan îmi era alături, iar în durerea mea spuneam: „Și ceilalți Apostoli unde sunt?” Dar, când aceștia au auzit că Isus era mort, prin lașitatea lor L-au abandonat pe Învățătorul lor și au fugit, însă atinși de haruri speciale, emoționați și plângând, unul câte unul, toți fugarii s-au strâns în jurul meu, făcându-mi coroană și cerându-mi iertare cu lacrimi și suspine. Eu i-am primit ca o mamă [ce sunt] în arca de refugiu și de salvare a Inimii mele și i-am asigurat pe toți de iertarea Fiului meu, i-am încurajat să nu se teamă, le-am spus că soarta lor era în mâinile mele, pentru că pe toți mi i-a dat ca fii, iar Eu îi recunoșteam ca atare.

Binecuvântată fiică, știi că Eu am fost prezentă la Învierea Fiului meu. Dar nu am făcut cunoscut nimănui, așteptând ca însuși Isus să se arate că a înviat glorios și triumfător. Prima care L-a văzut înviat, a fost fericita Magdalena, apoi femeile evlavioase și toate veneau la Mine spunându-mi că L-au văzut pe Isus înviat, că mormântul era gol, iar Eu îi ascultam pe toți și cu un aer triumfător îi întăream pe toți în credința Învierii. Până seara, aproape toți Apostolii L-au văzut și toți se simțeau triumfători pentru că au fost Apostolii lui Isus. Ce schimbare scenică, dragă fiică: imaginea celui care s-a lăsat dominat mai întâi e reprezentată de Apostolii care fug, și care își abandonează Învățătorul cu atât de multă spaimă și frică încât se ascund, iar Petru ajunge chiar să-L renege. Oh, dacă ar fi fost dominați de Voința Divină, niciodată nu ar fi fugit de lângă Învățătorul lor, ci curajoși și triumfători s-ar fi simțit onorați să-și dea viața pentru a-L apăra.

Așadar, dragă fiică, iubitul meu Fiu Isus, a rămas înviat pe pământ patruzeci de zile. Tot mai des le apărea Apostolilor și discipolilor pentru a-i întări în credință și în certitudinea Învierii Sale, iar când nu stătea cu Apostolii, stătea împreună cu Mama Sa în Cenacol, înconjurat de sufletele ieșite din limb. Dar întrucât expira termenul celor patruzeci de zile, iubitul Isus i-a instruit pe Apostoli, lăsând-o pe Mama Sa ca îndrumătoare și învățătoare, ne-a promis coborârea Duhului Sfânt și binecuvântându-ne pe toți, a plecat, luându-și zborul către bolta Cerurilor împreună cu acea mare mulțime de persoane ieșite din limb. Toți cei care stăteau și erau în număr mare, L-au văzut urcând, dar când a ajuns sus în înălțimi, un nor de lumină L-a luat din văzul lor.

Dar, fiica mea, Mama ta L-a urmat în Cer și a asistat la marea sărbătoare a Înălțării, fiindcă pentru mine patria Cerească nu era străină și apoi fără mine nu ar fi fost completă sărbătoarea Fiului meu Înălțat la Cer.

Iar acum un cuvânt pentru tine, fiică preaiubită. Ce ai ascultat și ai admirat, nu a fost altceva decât puterea Vrerii Divine activă în mine și în Fiul meu. De aceea, doresc atât de mult să închid în tine viața Voinței Divine, care este viață activă, pentru că toți o au, dar majoritatea o țin sufocată și nu pentru a o folosi, în timp ce Ea ar putea face miracole de sfințenie, de haruri și opere demne de puterea Sa, este obligată de făpturi să stea cu mâinile încrucișate fără să-Și poată desfășura puterea. De aceea, fii atentă și fă ca Cerul Voinței Divine să se extindă în tine și să lucreze cu puterea Sa tot ce vrea și cum vrea.

Sufletul: Preasfântă Mamă, frumoasele tale lecții mă încântă și oh, cât doresc această viață activă a Voinței Divine în sufletul meu! Vreau să fiu și eu inseparabilă de Isus al meu și de tine, Mama mea. Dar pentru a fi sigură de asta, trebuie să-mi promiți că vei ține voința mea închisă în Inima ta maternă și în ciuda faptului că m-ar costa mult, nu trebuie să mi-o dai niciodată. Numai așa pot fi sigură, altfel vor fi mereu cuvinte, dar faptele nu le voi face niciodată. Așadar, fiica ta ți se încredințează și de la tine speră totul.

Propunere: Astăzi, pentru a mă cinsti, vei face trei plecăciuni în [onoarea] actului în care Fiul meu s-a înălțat la Cer și Îl vei ruga să te înalțe în Voința Divină.

Iaculatorie: Mama mea, cu puterea ta, triumfă în sufletul meu și fă-mă să renasc în Voința lui Dumnezeu!

Ziua a XXIX-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Ora triumfului. Aparițiile lui Isus. Fugarii se strâng în jurul Fecioarei, ca arcă de salvare și de iertare. Isus pleacă la Cer

Ziua a XXVIII-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Limbul, așteptarea, victoria asupra morții, Învierea

Sufletul către Regina lui Mamă: Străpunsă Mamă, fiica ta mică, știindu-te singură fără iubitul Bine Isus, vrea să se țină strâns de tine, să te însoțească în amara ta dezolare. Fără Isus toate lucrurile se schimbă în durere pentru tine. Amintirea durerilor Sale sfâșietoare, sunetul dulce al vocii Sale, care încă răsună în auzul tău, privirea fascinantă a dragului Isus, când dulce, când tristă, când plină de lacrimi, care îți încântau mereu Inima maternă, nemaiavându-le cu tine, sunt săbii ascuțite care îți străpung Inima dintr-o parte într-alta.

   Mamă dezolată, fiica ta dragă vrea pentru fiecare durere să-ți dea o consolare, o mângâiere. Ba chiar, aș vrea să fiu Isus pentru a putea să-ți dau toată iubirea, toate alinările, mângâierile și compătimirile pe care ți le-ar fi dat însuși Isus în această stare de amară dezolare. Dulcele Isus m-a încredințat ție ca fiică; de aceea, așază-mă în Inima ta maternă în locul Său, iar eu o să fiu numai pentru Mama mea, îți voi șterge lacrimile și îți voi ține mereu companie.

Lecția Reginei-Mame dezolate: Fiică preaiubită, mulțumesc pentru compania ta, dar dacă vrei ca ea să fie dulce, dragă și aducătoare de liniște Inimii mele străpunse, vreau să găsesc în tine Voința Divină activă, stăpână și care să nu cedeze voinței tale nici măcar o respirație de viață. Atunci da, te voi așeza în locul Fiului meu Isus, pentru că stând Voința Sa în tine, în Ea Îl voi simți pe Isus în inima ta și oh, cât de fericită o să fiu să găsesc în tine primul fruct al durerilor și al morții Sale, să găsesc în fiica mea, pe iubitul meu Isus! Chinurile mele se vor preschimba în bucurii, iar durerile mele în victorii.

Și acum ascultă-mă, fiica durerilor mele. De îndată ce dragul meu Fiu și-a dat ultima suflare, s-a coborât în limb ca triumfător și aducător de slavă și fericire în acea temniță, în care se găseau toți Patriarhii și Profeții, primul părinte Adam, dragul de Sfânt Iosif și sfinții mei părinți și toți cei care, în virtutea meritelor așteptate ale viitorului Răscumpărător, au fost salvați. Eu eram nedespărțită de Fiul meu, nici măcar moartea nu mi-L putea lua, așadar, în răbufnirea durerilor mele, L-am urmat în limb și am fost spectatoarea sărbătoriri mulțumirilor, pe care toate acele persoane le-au dat Fiului meu, pentru că a suferit atât de mult, iar primul Său pas era făcut spre ei, ca să-i facă fericiți și să-i ducă cu Sine în Slava cerească.

   Prin urmare, imediat ce a murit, au început victoriile și slava pentru Isus și pentru toți cei care Îl iubeau. Dragă fiică, acesta este simbolul că, atunci când făptura face să moară voința ei, fiind în uniune cu Voința Divină, încep victoriile în mod divin, gloria, bucuria, chiar și în mijlocul celor mai mari dureri. Așadar, în ciuda faptului că ochii sufletului meu Îl urmăreau pe Fiul meu și niciodată nu L-am pierdut din vedere, totuși în cele trei zile în care a stat în mormânt, simțeam atâta nerăbdare de a-L vedea înviat, încât mergeam și repetam în năvalnica mea iubire: „Înalță-Te, Gloria mea, înalță-Te Viața mea”. Dorințele mele erau arzătoare, suspinele mele erau de foc, așa încât m-am simțit mistuită. Dar, în aceste nerăbdări am văzut că dragul meu Fiu, însoțit de acea mare mulțime de persoane, a ieșit din limb în mare triumf și i-a dus la mormânt. Erau zorile celei de-a treia zi și cum toată natura L-a plâns, acum se bucura, atât de mult că soarele și-a anticipat cursul său ca să fie prezent în momentul învierii Fiului meu. Dar, o minunăție, înainte de a învia, a arătat acelei mulțimi de persoane, Preasfânta Sa Umanitate însângerată, rănită, desfigurată și în ce hal a ajuns din iubire pentru ei și pentru toți. Toți au fost cutremurați și au admirat excesele de iubire și marele miracol al Răscumpărării.

Așadar, fiica mea, oh, cât aș vrea să fii prezentă în momentul în care a înviat Fiul meu! El era în întregime maiestuos; din Divinitatea Sa, unită cu Sufletul Său, țâșneau mări de lumină și de frumusețe încântătoare, încât umpleau Cerul și pământul și triumfător, folosind puterea Sa, porunci Umanității Sale moarte, să primească din nou Sufletul Său și să învie triumfător și glorios la o viață nemuritoare. Ce act solemn! Dragul meu Isus triumfa asupra morții spunând: „Moarte, tu nu vei mai fi moarte, ci viață”. Cu acest act de triumf, imprima sigiliul, căci era Om și Dumnezeu, iar cu Învierea Sa confirma doctrina Sa, miracolele, viața Sacramentelor și întreaga viață a Bisericii și nu numai, dar aducea triumful asupra voințelor omenești slabe și aproape stinse în adevăratul bine, pentru a face să triumfe peste ele viața acelei Vreri Divine, care trebuia să aducă făpturilor plinătatea sfințeniei și a tuturor bunurilor; și în același timp dăruia trupurilor, în virtutea Învierii Sale, germenul de a învia la slava nepieritoare. Fiica mea, Învierea Fiului meu conține totul, spune și confirmă totul și este actul cel mai solemn pe care El l-a înfăptuit din iubire pentru făpturi.

Și acum ascultă-mă, fiica mea, vreau să-ți vorbesc ca o Mamă care își iubește fiica foarte mult. Vreau să-ți spun ce înseamnă să faci Voința lui Dumnezeu și să trăiești în Ea, iar exemplul ți-l dăm Eu și Fiul meu. Viața noastră a fost presărată cu dureri, cu sărăcie, cu umiliri, până să-L văd murind în dureri pe iubitul meu Fiu, dar în toate acestea era prezentă Voința Divină. Ea era viața durerilor noastre, iar noi ne-am simțit triumfători și victorioși, preschimbând însăși moartea în viață. Mai mult de atât, văzând marele bine, de bunăvoie ne prezentam să pătimim, pentru că stând în noi Voința Divină, nimeni nu putea să se impună asupra Ei și nici peste noi. Pătimirea stătea în puterea noastră și am chemat-o ca hrană și triumf al Răscumpărării, ca să putem duce lumii întregi binele. Acum, dragă fiică, dacă viața ta, dacă durerile tale vor avea Voința Divină ca centru de viață, fii sigură că dulcele Isus se va folosi de tine și de durerile tale pentru a da ajutor, lumină, haruri, întregului univers. De aceea, fă-ți curaj, Voința Divină știe să împlinească lucruri mari acolo unde Ea domnește și în toate circumstanțele oglindește-te în mine și în dulcele tău Isus și mergi înainte.

Sufletul: Mamă sfântă, dacă tu mă ajuți și mă vei ține sub mantia ta protectoare, fiindu-mi pază cerească, eu sunt sigură că toate durerile mele le voi transforma în Voința lui Dumnezeu și te voi urma pas cu pas, pe căile nesfârșite ale FIATULUI Suprem, pentru că știu că fascinanta ta iubire de Mamă, puterea ta, vor învinge voința mea și o vei ține în puterea ta preschimbând-o cu Voința Divină. De aceea, Mama mea, ție mă încredințez și în brațele tale mă abandonez.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei spune de șapte ori: „Nu voința mea, ci a ta să fie făcută”, oferindu-mi durerile mele și cerându-mi harul ca tu să faci mereu Voința Divină.

Iaculatorie: Mama mea, prin Învierea Fiului tău, fă-mă să învii în Voința lui Dumnezeu!

Ziua a XXVIII-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Limbul, așteptarea, victoria asupra morții, Învierea

Ziua a XXVII-a – Regina durerilor în împărăția Voinței Divine. Sună ora durerii: Pătimirea, uciderea lui Dumnezeu. Plânsul întregii naturi

Sufletul către Mama lui în suferință: Draga mea Mamă îndurerată, astăzi mai mult ca niciodată simt nevoia irezistibilă să stau aproape de Tine. Nu, nu mă voi îndepărta de tine, pentru că vreau să fiu spectatoarea crudelor tale dureri și ca fiică, să-ți cer harul să așezi în mine durerile tale și pe cele ale Fiului tău Isus, chiar și însăși moartea Sa, pentru ca moartea Sa și durerile tale să-mi ofere harul să dau moarte în mod continuu voinței mele și în locul ei să faci să apară viața Voinței Divine.

Lecția Reginei durerilor:Preaiubită fiică a mea, nu îmi refuza compania ta în marea mea amărăciune. Divinitatea a decretat deja ultima zi a Fiului meu, aici, pe pământ. Un Apostol tocmai L-a trădat, dându-L în mâinile iudeilor pentru a-L condamna la moarte. Dragul meu Fiu, în prea marea Lui iubire, nevrând să-i lase pe fiii Săi, pe care a venit să-i caute pe pământ cu atât de multă iubire, se abandonează în Sacramentul Euharistiei, pentru ca oricine Îl dorește, să-L poată avea. Prin urmare, viața Fiului meu este pe sfârșite și apoi își ia zborul spre Patria Cerească. Ah, dragă fiică, FIATUL Divin mi L-a dat; Eu în FIATUL Divin L-am primit și acum în același FIAT Îl încredințez. Mi se rupe Inima și mări de dureri imense mă inundă, simt că viața mă părăsește din cauza cumplitelor dureri. Dar nu puteam refuza nimic FIATULUI Divin, ba chiar mă simțeam gata să o sacrific cu propriile-mi mâini dacă ar fi vrut-o. Forța Vrerii Divine este atotputernică, iar Eu simțeam o asemenea putere prin virtutea Ei, încât mai degrabă aș fi fost mulțumită să mor, decât să-i refuz ceva.

Așadar, fiica mea, ascultă-mă: Inima mea maternă este cufundată în dureri. Numai gândul că trebuie să-mi moară Fiul, Dumnezeul meu, Viața mea, oh, aceasta este mai mult decât moartea pentru Mama ta; și totuși știu că trebuie să trăiesc. Cât chin! Câte despicături profunde se formează în Inima mea, ca și cum lănci tăioase îmi trec dintr-o parte într-alta! Și totuși, fiica mea, îmi pare rău să spun, dar trebuie să-ți spun: în aceste dureri și despicături profunde și în durerile iubitului meu Fiu era sufletul tău, voința ta umană, care nelăsându-se dominată de Cea a lui Dumnezeu, noi am acoperit-o cu dureri, am îmbălsămat-o, am întărit-o cu durerile noastre, ca să fie pregătită să primească viața Voinței Divine.

Ah, dacă FIATUL Divin nu m-ar fi susținut și nu ar fi continuat cursul său, al infinitelor mări de lumină, bucurie și fericire alături de mările durerilor mele îngrozitoare, Eu aș fi murit pentru fiecare durere, pe care a suferit-o dragul meu Fiu. Oh, cât de sfâșiată m-am simțit când L-am văzut ultima oară palid, cu o tristețe de moarte pe față și cu vocea tremurândă, ca și cum ar fi vrut să izbucnească în plâns și mi-a spus: „Mamă, adio! Binecuvântează-L pe Fiul tău și dă-mi ascultarea de a muri. Al meu și al tău FIAT Divin M-a determinat să Mă întrupez, al meu și al tău FIAT Divin trebuie să Mă determine să mor. Îndată, o, Mamă dragă pronunță al tău FIAT și spune-mi: Te binecuvântez și Îți dau ascultarea de a muri răstignit; așa dorește Vrerea veșnică, așa vreau și Eu”.

Fiica mea, ce prăbușire a provocat Inimii mele străpunse! Și totuși a trebuit să-ți spun, pentru că în noi nu existau dureri forțate, ci toate voluntare. Deci, de ambele părți ne-am binecuvântat și dându-ne acea privire care nu știe să se mai dezlipească de persoana iubită, dragul meu Fiu, Viața mea dulce, a pornit, iar Eu, Mama ta suferindă, am rămas, însă ochiul sufletului meu nu L-a pierdut niciodată din vedere. L-am urmat în grădina (măslinilor), în agonia Sa îngrozitoare și oh, cum mi-a sângerat Inima văzându-L abandonat de toți, până și de cei mai credincioși și dragi Apostoli!

Fiica mea, abandonul persoanelor dragi este una dintre durerile cele mai mari pentru o inimă umană în orele furtunoase ale vieții, mai ales pentru Fiul meu, care atât de mult i-a iubit și le-a oferit atâtea binefaceri, iar acum era în momentul de a-și da viața pentru cei care deja L-au abandonat în orele cele mai grele ale vieții Sale, ba chiar au fugit. Câtă durere, câtă durere! Iar Eu, văzându-L agonizând, transpirând sânge, agonizam împreună cu El și Îl susțineam în brațele mele materne. Eu eram inseparabilă de Fiul meu, durerile Sale se reflectau în Inima mea topită de durere și de iubire, iar Eu le simțeam mai mult decât ar fi fost ale mele. Așa L-am urmat toată noaptea. Nu a fost durere și nicio acuză pe care i-au adus-o și care să nu fi răsunat în Inima mea. Dar în zorile dimineții, nemaiputând [să îndur], însoțită de discipolul Ioan, de Magdalena și de alte femei evlavioase, am vrut să-L urmez pas cu pas, de la un tribunal la altul, chiar și fizic.

Fiica mea preaiubită, Eu auzeam ca o furtună, bătăile care curgeau peste trupul gol al Fiului meu, auzeam batjocurile, râsetele satanice și loviturile pe care i le dădeau peste cap în momentul încoronării cu spini. L-am văzut când Pilat L-a arătat poporului desfigurat și de nerecunoscut, am auzit, acel „răstignește-L, răstignește-L”, care îmi asurzea urechile. L-am văzut punându-și crucea pe umeri, istovit, fără suflare; iar Eu, nemaiputând suporta, am grăbit pasul pentru a-i da ultima îmbrățișare și a-i șterge fața udată de sânge. Dar ce! Pentru noi nu era milă; iar cruzii soldați L-au tras cu funiile și L-au făcut să cadă. Dragă fiică, ce durere sfâșietoare să nu-L pot ajuta pe Fiul meu drag în atât de multe dureri!

   Așadar, fiecare durere deschidea o mare de dureri în străpunsa mea Inimă. În sfârșit L-am urmat până pe Calvar, unde, în mijlocul durerilor de neimaginat și desfigurare teribilă, a fost răstignit și înălțat pe cruce și doar atunci mi-a fost îngăduit să stau la picioarele crucii, pentru a primi de pe buzele Sale muribunde darul tuturor fiilor mei, dreptul și sigilarea maternității mele peste toate făpturile. Și puțin după aceea, în chinuri nemaiauzite, și-a dat ultima suflare. Toată natura s-a înveșmântat în tristețe și a plâns moartea Creatorului Său. A plâns soarele, întunecându-se și retrăgându-se înspăimântat de pe fața pământului. A plâns pământul cu un puternic cutremur, deschizându-se în diferite locuri, din cauza durerii morții Creatorului Său. Toți au plâns, mormintele s-au deschis, morții au înviat, de asemenea și vălul Templului a plâns de durere, despicându-se. Toți au pierdut însuflețirea și au simțit teroare și spaimă. Fiica mea, și Mama ta stătea împietrită de durere, așteptându-L în brațele Ei pentru a-L închide în mormânt.

Și acum ascultă-mă: în intensa mea durere și cu durerile Fiului meu vreau să-ți vorbesc despre relele grave ale voinței tale umane. Privește-L în brațele mele suferinde, cât este de desfigurat: este adevăratul portret al relelor pe care vrerea umană îl face sărmanelor făpturi, iar Fiul meu drag, vrea să sufere aceste multe dureri pentru a ridica voința căzută în adâncul tuturor mizeriilor. Iar fiecare durere a lui Isus și fiecare durere a mea o chemau să învie în Voința Divină. A fost atât de mare iubirea noastră, încât pentru a pune în siguranță această voință umană, am umplut-o cu durerile noastre, aproape să o înecăm și apoi să o închidem înăuntrul mărilor imense ale durerilor mele și în acelea ale iubitului meu Fiu. Așadar, în această zi de dureri Mama ta suferindă este în întregime pentru tine. De aceea, dă-mi în schimb, voința ta în mâinile mele, ca să o închid în rănile sângerânde ale lui Isus, ca cea mai frumoasă victorie a pătimirii și morții Sale și ca triumf al durerilor mele cumplite.

Sufletul: Mamă suferindă, cuvintele tale îmi rănesc inima și simt că mor auzind că voința mea rebelă v-a făcut să suferiți atât de mult. De aceea, te rog să o închizi în rănile lui Isus, pentru a trăi din durerile Sale și din durerile tale cumplite.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei săruta rănile lui Isus spunând cinci acte de iubire, rugându-mă ca durerile mele să sigileze voința ta în deschizătura sfântă a coastei Sale.

Iaculatorie: Rănile lui Isus și durerile Mamei mele, să-mi dea harul ca voința mea să învie în Voința lui Dumnezeu!

Ziua a XXVII-a – Regina durerilor în împărăția Voinței Divine. Sună ora durerii: Pătimirea, uciderea lui Dumnezeu. Plânsul întregii naturi

Ziua a XXVI-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Ora durerii se aproprie. Dureroasa despărțire. Isus în viața Sa publică și apostolică

Sufletul către Mama lui Cerească: Iată-mă din nou la tine, Regina mea Mamă; astăzi iubirea mea de fiică mă determină să alerg către tine, pentru a fi spectatoare când dulcele meu Isus, despărțindu-se de tine, pleacă pentru a-Și desfășura viața Sa apostolică în mijlocul făpturilor. Mamă sfântă, știu că vei suferi mult; fiecare moment de despărțire de Isus te va costa viața, iar eu, fiica ta, nu vreau să te las singură, vreau să-ți șterg lacrimile, iar eu, însoțindu-te, vreau să-ți înlătur singurătatea și în timp ce vom sta împreună, tu vei continua să-mi dai frumoasele tale lecții despre Voința Divină.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubita mea fiică, compania ta îmi va fi foarte plăcută, pentru că voi simți în tine primul dar pe care mi-l face Isus, un dar format dintr-o iubire pură, produs din sacrificiul Său și al meu, darul care mă va costa viața Fiului meu.

Așadar, dă-mi atenție și ascultă-mă. Fiica mea, pentru Mama ta începe o viață de durere, de singurătate și de lungi despărțiri de supremul meu Bine, Isus. Viața ascunsă s-a terminat și El simte nevoia irezistibilă să-Și ofere iubirea ieșind în public, pentru a se face cunoscut și a merge în căutarea omului rătăcit în dezordinea voinței sale și pradă tuturor relelor. Dragul de Sfântul Iosif era deja mort, Isus pleca, iar Eu rămâneam singură în căsuța cea mică. Când iubitul meu Isus mi-a cerut ascultarea [permisiunea] de a pleca, pentru că niciodată nu făcea nimic dacă nu îmi spunea mai întâi, am simțit o prăbușire în Inimă, însă, cunoscând că aceea era Voința Supremă, am spus imediat FIATUL meu, nu am ezitat nicio clipă și după ce am rostit fiecare [Eu și Fiul meu] FIATUL nostru, ne-am despărțit.

   În înflăcărarea iubirii noastre, m-a binecuvântat și m-a lăsat. Eu L-am însoțit cu privirea cât am putut, apoi retrăgându-mă, m-am abandonat în acea Vrere Divină, care era viața mea. Dar, puterea FIATULUI Divin, această Vrere Sfântă, nu mă lăsa să-L pierd niciodată din vedere pe Fiul meu, nici El nu mă pierdea pe mine, ba chiar simțeam bătăile Inimii Sale în inima mea, iar Isus o simțea pe a mea într-a Sa. Dragă fiică, Eu L-am primit pe Fiul meu din partea Vrerii Divine, iar ce oferă Ea, nu se termină și nici nu admite despărțiri; darurile Sale sunt permanente și eterne. Deci, Fiul meu era al meu, nimeni nu putea să mi-L ia, nici moartea, nici durerea, nici despărțirea, pentru că Vrerea Divină mi L-a dăruit. Deci, separarea noastră era aparentă, însă în realitate eram uniți. Mai mult de atât, una singură era Voința care ne însuflețea: cum ne-am fi putut despărți?

Deci, trebuie să știi că lumina Voinței Divine îmi arăta cât de rău și cu câtă nerecunoștință Îl tratau pe Fiul meu. Pasul Său l-a îndreptat spre Ierusalim; prima Sa vizită a fost în Templul sfânt, în care a început seria predicilor Sale. Dar, vai, durere! Cuvântul Său, plin de viață, purtător de pace, iubire și ordine, era interpretat și ascultat cu răutate, mai ales de învățații și înțelepții din acele vremuri, iar când Fiul meu spunea că era Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul Tatălui, Cel care a venit să-i mântuiască, îi voiau foarte mult răul, încât cu privirile lor furioase voiau să-L distrugă. Oh, cum suferea iubitul meu Bine, Isus! Cuvântul Său creator, fiind respins, Îl făcea să simtă moartea, pe care ei o dădeau cuvântului Său divin, iar Eu eram foarte atentă, numai ochi, privind acea Inimă Divină, care sângera, Îi ofeream Inima mea maternă, pentru a primi [și ea] aceleași răni, pentru a-L consola și a-i da un sprijin când era gata de a ceda.

   Oh, de câte ori Îl vedeam uitat de toți, după ce a răspândit cuvântul Său, fără ca nimeni să-i ofere o alinare, mereu singur: în afara zidurilor orașului, în aer liber, sub bolta cerului înstelat, sprijinit de un copac, plângând și rugându-se pentru mântuirea tuturor. Iar Mama ta, dragă fiică, din căsuța mea, plângeam împreună cu El și în lumina FIATULUI Divin Îi trimiteam lacrimile mele pentru a-L alina, îmbrățișările mele neprihănite și sărutările mele pentru a-L mângâia. Deci, iubitul meu Fiu, văzându-Se respins de cei mari, de învățați, nu s-a oprit, nici nu se putea opri; Iubirea Sa alerga, pentru că voia suflete. Deci s-a înconjurat de săraci, de nefericiți, de infirmi, de șchiopi, de orbi, de muți și de atât de multe alte suferințe cu care erau asuprite săracele făpturi, pe care le-a produs voința umană în ele, iar acestea erau toate imagini ale multelor dureri. Iar dragul Isus îi însănătoșea, îi consola și-i instruia pe toți, așa că a devenit prietenul, tatăl, medicul, învățătorul săracilor.

Fiica mea, se poate spune că bieții păstori au fost cei care cu vizitele lor L-au primit când s-a născut și că săracii au fost cei care L-au urmat în ultimii ani din viață aici în exil, până să moară. Așadar, săracii, ignoranții, sunt mai simpli, mai puțin instruiți, dar sunt cei mai favorizați, cei mai binecuvântați și cei mai iubiți de Fiul meu drag, așa că îi alege pe săracii pescari, să fie Apostoli și coloanele viitoarei Biserici.

Prin urmare, preaiubită fiică, dacă ți-aș spune ce am făcut și am suferit Fiul meu și cu mine în acești trei ani din viața Sa publică, m-aș întinde prea mult. Îți recomand ca în ceea ce poți să faci și să suferi, primul și ultimul act al tău să fie FIATUL Divin. În FIAT ne-am separat de Fiul meu, iar FIATUL mi-a dat puterea de a îndura sacrificiul. Astfel vei găsi putere în toate, chiar și în durerile care te costă viața, dacă vei închide totul în eternul FIAT. De aceea, promite Mamei tale, că te vei afla mereu în Voința Divină. Așa vei simți și tu inseparabilitatea de mine și de Binele nostru suprem Isus.

Sufletul: Preadulce Mamă, cât te compătimesc, văzându-te că suferi atât de mult! Oh, te rog, revarsă în sufletul meu lacrimile tale și pe cele ale lui Isus, pentru a-l așeza și a-l închide în FIATUL divin.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei da toate durerile tale, ca să fie compania singurătății mele, iar în fiecare durere vei imprima un „Te iubesc” pentru mine și pentru Isus al tău, ca să repari pentru cei care nu vor să asculte învățăturile Lui.

Iaculatorie: Mamă divină, cuvântul tău și cel al lui Isus să coboare în inima mea și să formeze în mine împărăția Voinței Divine!

Ziua a XXVI-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Ora durerii se aproprie. Dureroasa despărțire. Isus în viața Sa publică și apostolică

Ziua a XXV-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Nazaret, simbol și realitate a împărăției FIATULUI Divin. Viața ascunsă. Ea este Păstrătoarea, Izvorul și Canalul veșnic

Sufletul către Suverana lui Regină: Mamă preadulce, iată-mă din nou pe genunchii tăi materni, unde te găsesc împreună cu [drăguțul] copilaș Isus, iar tu, dezmierdându-L, Îi spui povestea ta de iubire, iar Isus ți-o spune pe a Sa. Oh, cât este de frumos să-i găsești pe Isus și pe Mama, vorbind amândoi, iar răbufnirea lor de iubire este atât de mare, încât rămân înmărmuriți; Mama și Fiul sunt reciproc fermecați. Mamă sfântă, să nu mă dați la o parte, ci țineți-mă împreună cu voi, pentru ca ascultând ceea ce spuneți, să învăț să vă iubesc și să fac mereu Preasfânta Voință a lui Dumnezeu.

Lecția Reginei Cerului: Fiică preaiubită, oh, cât te-am așteptat pentru a continua lecțiile mele despre împărăția pe care FIATUL Suprem o extindea tot mai mult în mine. Deci, trebuie să știi că micuța casă din Nazaret era un paradis pentru Mama ta, pentru dragul și blândul Isus și pentru Sfântul Iosif. Dragul meu Fiu, fiind Cuvântul Veșnic, deținea în sinea Lui, Voința Divină, prin virtutea proprie, iar în acea mică Umanitate, locuiau mări imense de lumină, sfințenie, bucurie și frumuseți infinite. Eu dețineam prin har Vrerea Divină dar, cu toate că nu puteam să îmbrățișez imensitatea precum iubitul Isus, El fiind Dumnezeu și Om, iar Eu fiind doar creatura Sa finită, FIATUL Divin m-a umplut atât de mult, încât a format mările Sale de lumină, sfințenie, iubire, frumusețe și fericire și era atât de mare lumina, iubirea și tot ce putea să dețină Vrerea Divină care ieșea de la Noi, încât Sfântul Iosif rămânea eclipsat, copleșit și trăia din reflexiile noastre.

Dragă fiică, în această casă din Nazaret, împărăția Voinței Divine era în toată plinătatea Ei. Fiecare mic act de-al nostru, adică: munca, aprinderea focului, pregătirea mâncării erau toate însuflețite de Vrerea Supremă și formate prin fermitatea sfințeniei iubirii pure. Deci, de la cel mai mic până la cel mai mare act de-al nostru se nășteau bucurii, fericiri și beatitudini imense, iar noi rămâneam atât de copleșiți, încât ne simțeam ca sub o ploaie abundentă de noi bucurii și mulțumiri de nedescris. Fiica mea, trebuie să știi că Voința Divină deține prin natură, izvorul bucuriilor și când domnește în făptură, se bucură să dea fiecărui act de-al său, actul nou și continuu al bucuriilor și fericirilor Sale. Oh, cât eram de fericiți! Totul era pace, uniune totală, iar unul se simțea onorat să asculte de celălalt; și dragul meu Fiu concura cu noi, dar voia să fie dirijat în muncile mici când de Mine, când de dragul Sfânt Iosif. Oh, ce frumos era să-L văd în muncile manuale, când îl ajuta pe tatăl său purtător de grijă; să-L văd mâncând și cum făcea să curgă mări de haruri în acele acte pentru făpturi!

Și acum, ascultă-mă: în această casă din Nazaret a fost formată împărăția Voinței Divine în Mama ta și în Umanitatea Fiului meu, ca să o dăruiască familiei omenești când aceasta ar fi fost pregătită să primească binele acestei împărății. Și, chiar dacă Fiul meu era Rege și Eu Regină, eram Rege și Regină fără popor; împărăția noastră, deși putea să-i cuprindă pe toți și să dea viață tuturor, era pustie, pentru că trebuia să fie [înfăptuită] mai întâi Răscumpărarea, pentru a pregăti și a dispune omul să vină în această împărăție atât de sfântă. Mai mult de atât, în această împărăție, stăpânită de mine și de Fiul meu, ce aparțineam familiei omenești, după ordinea umană și în virtutea FIATULUI Divin și al Cuvântului Întrupat Familiei Divine, făpturile primeau dreptul de a intra în ea, iar Divinitatea ceda dreptul și lăsa porțile deschise pentru cine voia să intre.

   De aceea, viața noastră ascunsă în toți acești ani lungi, a folosit la pregătirea împărăției Voinței Divine pentru făpturi. Iată de ce vreau să-ți aduc la cunoștință ce a lucrat în mine acest FIAT Suprem și pentru ca să uiți de voința ta, dă mâna Mamei tale să te poată însoți la bunurile pe care cu multă iubire ți le-am pregătit. Spune-mi, fiica Inimii mele mă vei mulțumi pe mine și pe dragul tău și al meu Isus, care cu atât de multă iubire te așteptăm în această împărăție atât de sfântă, să trăiești împreună cu noi pe deplin din Voința Divină?

Așadar, ascultă dragă fiică, despre un alt moment de iubire, pe care mi l-a oferit dragul meu Isus în această casă din Nazaret: El m-a făcut păstrătoarea întregii Sale vieți. Când creează o operă, Dumnezeu nu o lasă nici neterminată, nici vidă, ci caută mereu o făptură în care să poată închide și sprijini toată opera Sa; altfel, ar fi pericolul ca Dumnezeu să-Și expună operele fără utilitate, ceea ce nu se poate întâmpla. Deci, dragul meu Fiu așeza în mine operele Sale, durerile Sale, cuvintele Sale, totul; până și respirația o depozita în Mama Sa, iar când ne retrăgeam în cămăruța noastră, prin cuvântul Său dulce îmi nara toate Evangheliile pe care trebuia să le predice publicului, Sacramentele pe care trebuia să le instituie, totul îmi încredința și, așezând totul în mine, mă constituia canalul și izvorul veșnic, pentru că din mine trebuia să iasă viața Sa și toate bunurile Sale în favoarea tuturor făpturilor.

   Oh, cât de bogată și fericită mă simțeam, așezând în mine tot ce făcea dragul meu Fiu, Isus! Vrerea Divină, care domnea în mine, îmi acorda spațiul pentru a putea primi tot, iar Isus simțea reciprocitatea iubirii, a gloriei marii lucrări de mântuire a Mamei Sale. Ce multe am primit de la Dumnezeu, fiindcă nu am făcut niciodată voința mea, ci mereu pe a Sa! Totul, chiar însăși viața Fiului meu era la dispoziția mea; iar în timp ce rămânea mereu în mine, o puteam biloca, pentru a o da celor care mi-o vor cere cu iubire.

Deci, fiica mea, un cuvânt pentru tine. Dacă vei face mereu Voința Divină și niciodată pe a ta și vei trăi în Ea, Eu, Mama ta, voi depozita toate bunurile Fiului meu în sufletul tău. Oh, cât de fericită te vei simți! Vei avea la dispoziția ta o Viață divină, care îți va da totul; iar Eu, ca o adevărată Mamă, voi sta de veghe, ca această Viață să crească în tine și să formeze împărăția Voinței Divine.

Sufletul: Mamă sfântă, mă abandonez în brațele tale; [fiindcă] sunt o fetiță, care simte o foarte mare nevoie de îngrijirile tale materne. Oh, te rog, ia această voință a mea și închide-o în Inima ta și nu mi-o mai da, ca să pot fi fericită, trăind mereu din Voința Divină; așa te voi mulțumi pe tine și pe dragul meu Isus.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni să faci trei vizite în casa din Nazaret, pentru a onora Sfânta Familie, recitând trei Tatăl nostru, Bucură-te Marie, și Slavă Tatălui, rugându-ne să te primim să trăiești în mijlocul Nostru.  

Iaculatorie: Isus, Maria și Iosif, lăsați-mă să stau împreună cu voi și să trăiesc în împărăția Voinței lui Dumnezeu!

Ziua a XXV-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Nazaret, simbol și realitate a împărăției FIATULUI Divin. Viața ascunsă. Ea este Păstrătoarea, Izvorul și Canalul veșnic

Ziua a XXIV-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Un tiran ticălos. Micul Rege Isus este purtat de Mama Sa și de Sfântul Iosif pe pământ străin ca săracii exilați. Reîntoarcerea în Nazaret

Sufletul către Regina lui, copleșită de durere: Suverana mea Mamă, fiica ta mică simte nevoia să vină pe genunchii tăi să-ți țină un pic de companie. Văd fața ta acoperită de tristețe și câte o lacrimă se prelinge din ochii tăi; dulcele Copilaș tremură și plânge scâncind. Mamă sfântă, unesc durerile mele cu ale tale, pentru a te mângâia și pentru a liniști plânsul cerescului Copil. Dar, oh, Mama mea, nu îmi refuza dezvăluirea secretului: ce este atât de vătămător pentru dragul meu Copilaș?

Lecția Mamei Regine: Fiica mea preaiubită, astăzi Inima Mamei tale este atât de plină de iubire și de durere, încât nu mă pot abține din plâns. Tu știi despre venirea celor trei regi Magi, care au făcut zarvă în Ierusalim, întrebând de noul Rege. Iar tiranul de Irod, de teamă să nu fie dat jos de pe tron, a dat ordin să fie ucis dulcele meu Isus, viața mea dragă, împreună cu toți ceilalți copii. Fiica mea, câtă durere! Pe Cel care a venit să dea viață tuturor și să aducă lumii o nouă eră de pace, de fericire, de har, vor să mi-L ucidă! Câtă nerecunoștință, câtă perfidie! Ah, fiica mea, unde ajunge orbirea [din cauza] voinței umane! Chiar [atât de mult încât] să devină feroce, să lege mâinile însuși Creatorului și să devină stăpân peste Cel care l-a creat. De aceea, compătimește-mă, fiica mea și încearcă să liniștești plânsul dulcelui Copil. El plânge din cauza nerecunoștinței umane, căci abia născut, Îl vor mort și pentru a-L salva, suntem constrânși să fugim. Deja, dragul Sfânt Iosif a fost avertizat de către Înger să plecăm imediat în țară străină. Tu însoțește-ne, dragă fiică, nu ne lăsa singuri, iar Eu voi continua să-ți dau lecțiile mele despre gravitatea relelor voinței omenești.

Dar trebuie să știi, că de îndată ce omul s-a retras din Voința Divină, a rupt (legătura) cu Creatorul lui. Totul a fost creat de Dumnezeu pe pământ, totul era al lui, dar omul, nefăcând Vrerea Divină, a pierdut toate drepturile și se poate spune că nu mai avea loc acolo, așa că, săracul, ajunge să fie exilat, un pelerin care nu putea să aibă o locuință permanentă, iar aceasta nu doar în suflet, ci și în trup. Toate lucrurile pentru om au devenit schimbătoare și dacă [totuși] deține câte ceva trecător, este în virtutea meritelor prevăzute de acest Copil ceresc; și aceasta, pentru că toată măreția Creației a fost destinată de Dumnezeu [pentru a o da] celor care ar fi făcut și trăit în împărăția Voinței Divine.

   Toți ceilalți, dacă iau cu dificultate câte ceva, sunt adevărații hoți ai Creatorului lor, și așa și este [drept]; [ei] nu vor să împlinească Voința Divină, dar doresc bunurile care îi aparțin Ei. Acum, dragă fiică, ascultă: Eu și acest drag Copil te iubim foarte mult, încât din primii zori ai vieții, El merge în exil în țară străină, pentru a te elibera din exilul în care te-a așezat vrerea umană, pentru a te chema din nou să trăiești, nu în țară străină, ci în patria ta, care ți-a fost dată de Dumnezeu, când ai fost creată, adică în împărăția FIATULUI Suprem. Fiica Inimii mele, fie-ți milă de lacrimile Mamei tale și de lacrimile acestui dulce și drag Copil, pentru că plângând, te rugăm să nu mai faci niciodată voința ta; ci întoarce-te, te rugăm, te implorăm, în sânul Vrerii Divine, care atât de mult te dorește.

Dar, dragă fiică, între durerile de nerecunoștință umană și între imensele bucurii și fericiri, pe care FIATUL Divin ni le dădea și sărbătoarea pe care toată Creația o săvârșea pentru dulcele Copil, pământul reînverzea și înflorea sub pașii noștri, pentru a-i da omagiu Creatorului Său.

   Soarele Îl fixa și lăudându-L cu lumina lui, se simțea onorat să-i dea lumină și căldură; vântul Îl mângâia; păsărelele, ca niște nori, se aplecau în jurul nostru și cu trilurile și ciripiturile lor, îngânau cele mai frumoase cântece de leagăn drăguțului Copil, pentru a-i liniști plânsul și a-i readuce somnul. Fiica mea, stând în noi Vrerea Divină, aveam putere peste toate. Deci, am ajuns în Egipt și după o perioadă lungă de timp, Îngerul Domnului l-a avertizat pe Sfântul Iosif să ne întoarcem în casa din Nazaret, pentru că ticălosul tiran murise. Și așa ne-am reîntors în patria noastră, pe pământurile noastre natale. Deci, Egiptul simbolizează voința umană, pământ plin de idoli și pe oriunde trecea copilașul Isus, distrugea acești idoli și îi îngropa în iad. Câți idoli deține vrerea umană! Idolii vanității, ai orgoliului și ai pasiunilor, care tiranizează sărmana făptură! De aceea, fii atentă, ascultă de Mama ta, care pentru a te determina să nu mai faci niciodată voința ta, ar face orice sacrificiu; mi-aș da chiar și viața, pentru a-ți oferi marele bine, ca tu să trăiești mereu în sânul Voinței Divine.

Sufletul: Mamă preadulce, cât îți mulțumesc că mă faci să înțeleg marele rău al vrerii umane! De aceea, te rog, pentru durerea pe care ai suferit-o în exil în Egipt, fă să iasă sufletul meu din exilul voinței mele și fă să mă întorc în draga patrie a Voinței Divine!

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei oferi acțiunile tale unite cu ale mele, în act de mulțumire pentru sfântul Copil, rugându-L să intre în Egiptul inimi tale, pentru a-l preschimba total în Voința lui Dumnezeu.

Iaculatorie: Mama mea, închide-L pe micul Isus în inima mea, ca să mi-o reordoneze total în Voința Divină!

Ziua a XXIV-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Un tiran ticălos. Micul Rege Isus este purtat de Mama Sa și de Sfântul Iosif pe pământ străin ca săracii exilați. Reîntoarcerea în Nazaret

Ziua a XXIII-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Sună prima oră de durere. O stea cu glasul mut cheamă Magii să-L adore pe Isus. Un profet devine revelatorul durerilor Suveranei Regine

Sufletul către Mama Regină: Mama mea preadulce, iată-mă din nou pe genunchii tăi. Mama mea, această fiică a ta nu mai poate să stea fără tine. Dulcea încântare a cerescului Copilaș, pe care acum Îl strângi în brațele tale și, îngenunchiată, Îl adori și Îl iubești, totul mă emoționează și mă gândesc că soarta ta fericită și însuși micul Rege Isus, nu sunt altceva decât roadele dulci și prețioasele garanții ale acelui FIAT, care a extins în tine împărăția Sa. Oh, o, Mamă, dă-mi cuvântul că îți vei folosi puterea ta ca să formezi în mine împărăția Voinței Divine.

Lecția Mamei mele Cerești: Preaiubita mea fiică, cât sunt de mulțumită să te am aproape și să te învăț cum se poate răspândi împărăția Voinței Divine în toate lucrurile. Toate crucile, durerile, umilințele, învăluite de viața FIATULUI Divin, sunt ca materia primă în mâinile Sale, pentru a alimenta împărăția Sa și pentru a o răspândi tot mai mult. Deci, dă-mi atenție și ascultă de Mama ta! Eu continuam să locuiesc în peștera din Betleem, cu Isus și dragul Sfânt Iosif. Cât eram de fericiți! Pruncușorul Isus și Voința Divină activă în Noi, au schimbat acea peșteră în paradis. Este adevărat că dureri și lacrimi nu ne lipseau, dar în comparație cu mările imense de bucurie, de fericire, de lumină, pe care FIATUL Divin le înlesnea să apară în fiecare act de-al nostru, erau abia picături aruncate în aceste mări. Și apoi, prezența iubitoare și blândă a dragului meu Fiu, era una dintre cele mai mari fericiri.

Deci, dragă fiică, trebuie să știi că era a opta zi de când cerescul Copilaș, a ieșit la lumina zilei, iar FIATUL Divin a vestit momentul durerii, poruncindu-ne să-L circumcidem pe drăguțul Copilaș. Era o tăietură foarte dureroasă la care trebuia să se supună micul Isus. În acele timpuri, era legea conform căreia toți primii născuți trebuiau să se supună la această incizie dureroasă. Se poate numi legea păcatului, dar Fiul meu era inocent, iar legea Sa era legea iubirii, cu toate acestea, din moment ce El a venit să-l găsească nu pe omul rege, ci pe omul decăzut, să se înfrățească cu el și să-l înalțe, a vrut să se umilească și deci s-a supus legii.

Fiica mea, Sfântul Iosif și cu mine, am simțit un fior de durere, dar neînfricați și fără a ezita, am chemat preotul și s-a făcut circumcizia cu o tăietură foarte dureroasă. La durerea atroce, copilașul Isus plângea și se zbătea în brațele mele, cerându-mi ajutor. Eu și Sfântul Iosif, am amestecat lacrimile noastre cu ale Sale; a fost adunat primul Sânge vărsat de Isus din iubire pentru făpturi, i s-a pus numele de Isus, nume puternic, care trebuia să facă să tremure Cerul, pământul și însuși iadul, nume care trebuia să fie balsamul, apărarea, ajutorul pentru fiecare inimă. Dar, fiica mea, această tăietură era imaginea crudei tăieturi pe care omul și-a provocat-o în suflet, făcând voința sa, iar dragul meu Fiu a vrut să i se facă această incizie, pentru a vindeca dura tăietură a voințelor umane și pentru a însănătoși cu Sângele Său, rănile atâtor păcate pe care veninul voinței umane l-a produs în făpturi. Așadar, fiecare act al voinței umane, este o tăietură care se produce și o rană care se deschide, iar cerescul Copilaș, cu tăietura Sa dureroasă, pregătea remediul pentru toate rănile umane.

Și acum, fiica mea, o altă surpriză: o stea nouă strălucește pe bolta cerului și cu lumina ei merge să caute adoratori, pe care îi conduce spre iesle, unde să recunoască și să-L adore pe Copilașul Isus.

   Trei personaje departe unele de altele, sunt copleșite și învăluite de lumina supremă și urmăresc steaua care le însoțește spre peștera din Betleem, la picioarele Copilului Isus. Dar mare a fost mirarea acestor regi Magi, când au recunoscut în acel Pruncușor divin pe Regele Cerului și al pământului, Cel care venea să-i iubească și să-i mântuiască pe toți! Pentru că, în acel moment în care Magii Îl adorau, uimiți de acea frumusețe cerească, Copilul născut și-a arătat Divinitatea Sa, prin Umanitatea Sa mică; și peștera s-a preschimbat în paradis, încât nu mai puteau să se desprindă de lângă picioarele Pruncușorului divin și [s-au desprins] doar atunci când El Și-a retras lumina Divinități Sale în Umanitatea Sa, iar Eu, punând în practică misiunea de Mamă, le-am vorbit îndelung despre coborârea Cuvântului și i-am întărit în credință, speranță și iubire, simbolul darurilor lor oferite lui Isus; iar ei, plini de bucurie, s-au retras în ținuturile lor, pentru a fi primii vestitori.

Fiica mea dragă, nu te îndepărta de lângă mine, urmează-mă peste tot. Deja se împlinesc patruzeci de zile de la nașterea micului Rege Isus, iar FIATUL Divin ne cheamă pentru a împlini legea prezentării Fiului meu la Templu. Deci, mergem la Templu; era prima oară când ieșeam cu dulcele meu Copil. Un val de durere mi-a străbătut Inima mea: mergeam să-L ofer ca victimă pentru mântuirea tuturor. Așadar, intrăm în Templu. Mai întâi am adorat Maiestatea Divină; apoi am chemat preotul și punându-i-L în brațe, el L-a oferit pe cerescul Copil Veșnicului Tată, dăruindu-L ca sacrificiu pentru mântuirea tuturor.

Preotul era Simion și de îndată ce L-am așezat în brațele lui, el a recunoscut că Pruncul era Cuvântul Divin și a tresăltat de o imensă bucurie, iar după oferire, el fiind profet, a prezis toate durerile mele. Oh, FIATUL Suprem, răspândindu-se asupra Inimii mele materne, a anunțat cu sunet vibrant, trista tragedie a tuturor durerilor Fiului meu Copil! Dar, ce m-au străpuns mai mult, au fost cuvintele pe care mi le-a spus sfântul profet, adică: „Acest drag Copil va fi salvarea și ruinarea multora și va fi ținta contradicțiilor”. Dacă Vrerea Divină nu m-ar fi susținut, aș fi murit în acea clipă de durere cumplită. În schimb, Ea mi-a dat viață și a vrut să formeze în mine împărăția durerilor, în aceeași împărăție a Voinței Sale. Așa că, pe lângă dreptul de Mamă pe care-l aveam asupra tuturor, am dobândit și dreptul de Mamă și Regină a tuturor durerilor. Ah, da, prin durerile mele am dobândit „bănuțul” cu care să plătesc datoriile fiilor mei și mai ales ale fiilor nerecunoscători.

Dar, fiica mea, trebuie să știi că în lumina Voinței Divine Eu știam deja toate durerile pe care trebuia să le suport și chiar mai mult decât ce mi-a prezis sfântul profet, dar în acel act atât de solemn de a-L oferi pe Fiul meu și, auzind că se repetă (profeția), m-am simțit atât de străpunsă, încât mi-a sângerat Inima, și s-au deschis profunde despicături în sufletul meu.

Așadar, ascultă de Mama ta: în durerile tale, în situațiile dureroase care nu o să-ți lipsească, nu te descuraja niciodată, ci cu o iubire eroică fă ca Vrerea Divină să-și ocupe locul Său regal în durerile tale, ca să le transforme în bănuți de o infinită valoare, prin care vei putea plăti datoriile fraților tăi, pentru a-i răscumpăra din sclavia voinței umane, pentru a-i determina să intre din nou ca fii liberi, în împărăția FIATULUI Divin.

Sufletul: Mamă sfântă, în Inima ta străpunsă, așez toate durerile mele și tu știi cât îmi străpung [și mie] inima. Oh, fii pentru mine Mama mea și revarsă în mine balsamul durerilor tale, ca să suport soarta ta și să mă folosesc de durerile mele ca bănuți pentru dobândirea împărăției Voinței Divine.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni în brațele mele ca să revărs în tine primul sânge pe care l-a vărsat cerescul Copil, să-ți însănătoșesc rănile pe care ți le-a făcut voința ta umană și vei recita trei acte de iubire pentru a calma suferința rănii Copilului Isus.

Iaculatorie: Mama mea, revarsă durerea ta în sufletul meu și schimbă toate durerile mele în Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XXIII-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Sună prima oră de durere. O stea cu glasul mut cheamă Magii să-L adore pe Isus. Un profet devine revelatorul durerilor Suveranei Regine

Ziua a XXII-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Micul Rege Isus s-a născut. Îngerii Îl arată și îi cheamă pe păstori să-L adore. Cerurile și pământul tresaltă, iar Soarele Cuvântului Veșnic, urmându-Și cursul Său, separă noaptea păcatului și dăruiește din plin începutul zilelor de Har. Locuiește în Betleem

Sufletul către Mama lui Cerească:Astăzi, Mamă sfântă, simt o răbufnire de iubire și îmi dau seama că nu pot sta [liniștită] dacă nu vin pe genunchii tăi materni, să-L găsesc în brațele tale pe cerescul Copilaș. Frumusețea Sa mă încântă, privirile Sale mă impresionează, buzele Sale, sunt gata să scâncească și să dea în plâns continu, îmi sfâșie inima [și mă îmbie] să-L iubesc. Preaiubită Mama mea, eu știu că tu mă iubești și de aceea te rog să-mi dai un locșor în brațele tale, ca să-i dau primul meu sărut și să cufund inima mea în micul Rege Isus, să-i încredințez secretele mele tulburătoare, care mă apasă atât de mult și să-i spun acestea, ca să-L fac să surâdă: „voința mea este a Ta iar a Ta este a mea, deci, formează în mine împărăția FIATULUI Tău Divin”.

Lecția Reginei Cerului către fiica sa: Preaiubita mea fiică, oh, cât doresc să te am în brațele mele, pentru a avea marea mulțumire de a putea spune micului nostru Rege Copilaș: „Nu plânge drăgălașul meu; vezi, aici cu Noi este mica mea fiică, care vrea să te recunoască Rege și să-ți dea stăpânirea în sufletul ei, pentru a te decide să extinzi împărăția Voinței Tale Divine în ea”.

Deci, fiica Inimii mele, în timp ce intenționezi să-L contempli pe Copilul Isus, dă-mi atenție și ascultă-mă. Trebuie să știi că era miezul nopții când micul Rege nou-născut a ieșit din sânul meu matern, dar noaptea s-a preschimbat în zi; Cel care era stăpânul luminii punea pe fugă noaptea voinței umane, noaptea păcatului, noaptea tuturor relelor și ca semn la ceea ce a împlinit cu obișnuitul său FIAT atotputernic, în rânduiala sufletelor, miezul nopții s-a preschimbat într-o zi strălucitoare. Întreaga creație alerga pentru a lăuda pe Creatorul ei, aflat în acea mică Umanitate a Sa.

   Soarele alerga să-i dea Copilașului Isus primele sărutări de lumină și să-L încălzească cu dogoarea Lui; vântul puternic, cu suflul lui, purifica aerul acelei grote și cu adierea lui dulce Îi șoptea „te iubesc”; cerurile se cutremurau din temelii; pământul tresălta și fremăta până în abis; marea se agita cu valurile ei foarte înalte; pe scurt, toate lucrurile create L-au recunoscut pe Creatorul lor care stătea deja în mijlocul lor și toate se întreceau să-L laude. Înșiși Îngerii, formând lumină pretutindeni, cu vocea melodioasă, care putea fi auzită de toți, spuneau: „Glorie lui Dumnezeu în înaltul cerului și pace pe pământ oamenilor de bunăvoință! De acum, s-a născut cerescul Copilaș în peștera din Betleem, înfășurat în scutece sărace”. Iar păstorii, care stăteau de veghe, ascultau vocile îngerești și au alergat să-L viziteze pe micul Rege divin.

Deci, dragă fiică, continuă să mă asculți. Când L-am primit în brațele mele și i-am dat primul meu sărut, am simțit, cu multă iubire, că trebuie să-L hrănesc pe Fiul meu Copilașul și oferindu-i sânul meu, i-am dat lapte din abundență, lapte format de însuși FIATUL Divin în persoana mea, ca să-L hrănesc pe micul Rege Isus. Dar, în timp ce făceam aceasta, cine poate spune ce simțeam, când Fiul meu îmi dădea mări de haruri, de iubire, de sfințenie, ca să mă răsplătească? Așadar, L-am înfășurat în scutece sărace, netezite și L-am așezat în iesle; aceasta era Voința Sa, iar Eu nu am putut să fac altceva decât s-o împlinesc. Dar înainte de a face aceasta, m-am dus cu El la dragul Sfânt Iosif și i L-am dat în brațe; și oh, cât s-a bucurat, L-a strâns la inimă, iar dulcele Copilaș i-a revărsat în suflet torente de haruri.

   Deci, împreună cu Sfântul Iosif, am aranjat un pic de fân în iesle și desprinzându-L din brațele mele materne, L-am așezat să stea înăuntrul ei. Iar Eu, Mama ta, surprinsă de frumusețea Pruncușorului divin, stăteam tot timpul îngenunchiată în fața Sa; puneam în mișcare toate mările mele de iubire, pe care Vrerea Divină le-a format în Mine, ca să-L iubesc, să-L ador și să-i mulțumesc. Și cerescul Copilaș ce făcea în iesle? Făcea un act continuu al Voinței Tatălui nostru Ceresc, care era și al Lui, gemea, suspina, scâncea, plângea și-i chema pe toți, spunând printre suspinele Sale iubitoare: „Veniți toți, fiii Mei; m-am născut din iubire pentru voi, pentru durerile și lacrimile voastre. Veniți toți să cunoașteți preaplinul Iubirii Mele, dați-Mi un adăpost în inimile voastre”. Și a fost un du-te-vino de păstori, care au venit să-L viziteze și tuturor le dădea privirea Sa dulce și surâsul de iubire în însele lacrimile Sale.

Și acum, fiica mea, un cuvânt pentru tine. Trebuie să știi că toată bucuria mea era să-L țin în brațe pe Fiul meu drag, Isus, dar Vrerea Divină m-a făcut să înțeleg că trebuie să-L așez în iesle la dispoziția tuturor, pentru că oricine L-ar fi dorit, să-L poată dezmierda, săruta, să-L ia în propriile-i brațe ca și cum ar fi fost al lui; era micul Rege al tuturor, deci aveau dreptul de a-și dovedi dulcea lor asigurare de iubire. Iar Eu, pentru a împlini Vrerea Supremă, m-am lipsit de bucuriile mele inocente și am început misiunea de Mamă cu fapte și sacrificii, dându-L pe Isus tuturor. Fiica mea, Voința Divină este exigentă, vrea totul, chiar și sacrificiul celor mai sfinte lucruri, după cum se prezintă împrejurarea și chiar marele sacrificiu al privării de însuși Isus; și aceasta pentru a răspândi în mare parte împărăția Sa și pentru a multiplica însăși viața lui Isus, pentru că atunci când făptura, din iubire pentru El, se lipsește de El, eroismul și sacrificiul sunt atât de mari, încât au virtutea să producă o viață nouă ca a lui Isus și să-i formeze o altă locuință. De aceea, dragă fiică, fii atentă și sub niciun pretext nu refuza niciodată nimic Voinței Divine.

Sufletul: Mamă sfântă, frumoasele tale lecții mă pun în încurcătură, dar dacă vrei să le pun în practică, nu mă lăsa singură și, când mă vezi cedând sub greutatea enormă a absenței harurilor divine, să mă strângi la Inima ta maternă și astfel, eu voi simți puterea de a nu refuza niciodată nimic Voinței Divine”.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei ori să vizitezi Copilașul Isus și sărutându-i mânuțele Îi vei oferi cinci acte de iubire pentru a-i onora lacrimile și pentru a-i calma plânsul.   Iaculatorie: Mamă sfântă, revarsă lacrimile lui Isus în inima mea, ca să pregătească în mine triumful Voinței lui Dumnezeu!

Ziua a XXII-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Micul Rege Isus s-a născut. Îngerii Îl arată și îi cheamă pe păstori să-L adore. Cerurile și pământul tresaltă, iar Soarele Cuvântului Veșnic, urmându-Și cursul Său, separă noaptea păcatului și dăruiește din plin începutul zilelor de Har. Locuiește în Betleem