Aflându-mă în afara mea, părea că văd când sfinții Magi au ajuns în peștera din Betleem; de îndată ce au ajuns în prezența Copilului, El era încântat să lase razele Divinității Sale să strălucească în afară, făcându-Se cunoscut magilor în trei moduri: cu iubire, cu frumusețe și cu putere, încât au rămas fascinați și cufundați în prezența Pruncului Isus; iar dacă Domnul nu ar fi retras din nou razele Divinității Sale, ar fi rămas acolo pentru totdeauna, incapabili să se miște.

Așadar, imediat ce Copilul și-a retras Divinitatea, sfinții Magi și-au revenit [din extaz], s-au cutremurat uimiți să vadă un exces atât de mare de iubire, pentru că în acea lumină Domnul îi făcuse să înțeleagă misterul Întrupării. Apoi s-au ridicat și-au oferit darurile Reginei Mame și Ea a vorbit mult timp cu ei; dar nu știu să spun tot ce zisese, îmi amintesc doar că a întipărit puternic în mintea lor, nu doar mântuirea lor, dar să aibă în inimă și mântuirea popoarelor lor, neavând frică să-și expună viața lor pentru a-și atinge scopul.

După aceea m-am retras în mine și m-am regăsit împreună cu Isus, iar El a vrut să-i spun ceva, dar mă vedeam atât de rea și confuză, încât nu am îndrăznit să-i spun nimic; deci, văzând că nu spun nimic, El însuși a reluat să spună despre sfinții Magi, zicându-mi:

„Făcându-mă cunoscut Magilor în trei moduri, am obținut pentru ei trei efecte, pentru că nu Mă las cunoscut niciodată sufletelor în mod inutil, dar ei primesc întotdeauna ceva în avantajul lor. Prin urmare, făcându-Mă cunoscut prin iubire, [Magii] au obținut detașare de ei înșiși, făcându-Mă cunoscut prin frumusețe [Magii] au obținut dispreț pentru lucrurile pământești și făcându-Mă cunoscut prin putere, inimile [Magilor] au rămas legate total de Mine și au obținut priceperea de a-și da sângele și viața pentru Mine”.

Apoi, a adăugat: „Și tu, ce vrei? Spune-mi, Mă iubești? Cum ai dori să Mă iubești?” Și eu, neștiind ce să spun, sporindu-mi confuzia, am spus: „Doamne, nu aș vrea nimic în afară de Tine și dacă îmi spui: „Mă iubești?”, nu am cuvinte să mă exprim; pot spune doar că simt această pasiune, că nimeni nu mă poate întrece în a Te iubi și că eu sunt prima care să Te iubesc mai presus de toate și nimeni să nu mă poată depăși.

Dar încă nu sunt mulțumită pe deplin; aș vrea să Te iubesc cu aceeași iubire a Ta și astfel să Te pot iubi cum Tu te iubești pe Tine însuți. Ah, da, abia atunci ar înceta temerile mele asupra iubirii pentru Tine”. Și se poate spune că Isus, mulțumit de absurditățile mele, m-a strâns foarte tare la Sine, încât mă vedeam transformată în El în interior și în exterior, iar El mi-a transmis o parte din Iubirea Sa. După aceea m-am reîntors în mine și îmi părea că, dacă Îl iubesc mai mult pe Binele meu, la fel de mult Îl dețin, iar dacă puțin îl iubesc, puțin Îl dețin.