razboi

V4.113 Nevoia pedepselor. Primul lucru este resemnarea față de Voința Divină (3 martie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Aflându-mă în starea mea obișnuită, adorabilul meu Isus nu venea, iar eu simțeam că mor din cauza absenței Sale. Totuși a venit cu întârziere și mișcat din compasiune față de mine, sărutându-mă, mi-a spus:

„Fiica Mea, este necesar uneori să nu vin, altfel cum aș revărsa dreptatea Mea? Iar oamenii, văzând că nu îi pedepsesc, nu ar face altceva decât să se încurajeze din ce în ce mai mult; de aceea sunt necesare războaiele și masacrele; începutul și mijlocul vor fi foarte dureroase, dar sfârșitul va fi foarte mulțumitor; și apoi tu știi că primul lucru este resemnarea față de Voința Mea”.

V4.92 Cei răi se pregătesc pentru război. Fără pace totul este dăunător, chiar și propriile virtuți (11 octombrie 1901)

vointadivina3Lasă un comentariu

         Trecând câteva zile de lipsă și liniște, în această dimineață, când a venit, continua să tacă, deși L-am ținut mereu aproape de mine și oricât m-am străduit, nu am putut să-L fac să spună vreun cuvânt. Părea că avea ceva în interiorul Său care îl mâhnea, reducându-L la tăcere și nu voia ca eu să știu.

            Deci, în timp ce Isus era cu mine, îmi părea că o văd pe Regina Mamă, și văzându-L pe Isus cu mine, mi-a spus: „Este cu tine? Bine că e cu tine, deoarece dacă trebuie să-și reverse dreapta furie, fiind cu tine Îl oprești. Fiica mea, roagă-te să oprească flagelurile, pentru că cei răi sunt gata să iasă, dar se văd legați de o putere supremă care îi împiedică nelăsându-i să intervină când le place lor și dacă Dreptatea divină va permite, se va obține acest bine, încât vor cunoaște autoritatea divină asupra lor și vor spune: „Am reușit, pentru că ni s-a dat putere de sus”.

Fiica mea, este îngrozitor să vezi ce război mocnește în lumea morală; și totuși, prima hrană care ar trebui căutată în societate, în familii și în fiecare suflet, ar trebui să fie pacea. Toate celelalte alimente, chiar și virtuțile în sine, caritatea, căința, devin nocive fără ea. Fără pace ele nu aduc sănătate și nici adevărata sfințenie; și totuși, din lumea de astăzi a fost respins acest aliment al păcii, atât de necesar și sănătos, și nu se vrea altceva decât dezordine și războaie. Fiica mea, roagă-te, roagă-te”.

––––––––––––-

Matei 24,4-8: Isus, răspunzând, le-a zis: „Vedeţi să nu vă înşele cineva! Căci mulţi vor veni în numele meu spunând: «Eu sunt Cristosul» şi-i vor înşela pe mulţi. Atunci aveţi să auziţi vorbindu-se despre războaie şi zvonuri de războaie. Nu vă înspăimântaţi, căci trebuie să fie toate, dar nu este încă sfârşitul! Se va ridica un neam împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii şi vor fi foamete şi cutremure în diferite locuri. Dar toate acestea sunt [doar] începutul durerilor.

V4.32 Isus a primit de la Mama Sa un „lapte” din care El devine un izvor imens pentru toți oamenii. Anunțul Marelui Război european în viitor. Pedeapsa pagubelor sufletelor din Purgatoriu (14 noiembrie 1900)

Divine WillLasă un comentariu

            În această dimineață, iubitorul meu Isus, când a venit, m-a purtat cu duhul și mi-a cerut alinare pentru durerile Sale. Neavând nimic, am spus: „Iubirea mea preadulce, dacă Regina Mamă ar fi aici, te-ar putea alina cu laptele Ei, pentru că, în ceea ce mă privește, nu am decât mizerii”. Între timp a venit Preasfânta Regină, eu imediat i-am spus: „Isus simte nevoia de alinare, dă-i laptele tău preadulce, și așa va fi alinat”.

            Așadar, Mama noastră dragă i-a dat laptele Ei și Iubitul meu Isus a fost complet revigorat. Apoi, întorcându-se spre mine, mi-a spus: „Mă simt alinat; vino aproape de buzele Mele și bea o parte din laptele pe care l-am primit de la Mama Mea, ca să ne putem înviora împreună”.

            Așa am făcut; dar cine poate spune virtutea acelui lapte fierbinte care provenea de la Isus? Era foarte abundent, încât părea un izvor imens, care nu s-ar diminua deloc[1], chiar dacă toți oamenii ar bea.

            După aceea, am înconjurat puțin pământul și îmi părea că într-un loc stăteau niște oameni așezați la o măsuță și spuneau: „Va fi război în Europa și ce este mai dureros este că va fi produs de semeni”. Isus asculta acest lucru, dar nu spunea nimic despre asta; prin urmare, nu știu sigur dacă va fi, sau nu, deoarece judecățile umane sunt schimbătoare și ceea ce spun astăzi, mâine le anulează. Apoi m-a purtat într-o grădină unde era o imensă clădire, de parcă ar fi fost o mănăstire populată cu foarte mulți oameni greu de numărat. La vederea acelor oameni, adorabilul meu Isus s-a întors cu spatele, m-a îmbrățișat, punându-și capul Său lângă gâtul meu și, sprijinindu-se de umărul meu, mi-a spus: „Preaiubita Mea, nu Mă lăsa să-i văd, altfel aș suferi mult”.

            Și eu L-am strâns și, apropiindu-mă de unul dintre acele suflete, am spus: „Spuneți-mi măcar cine sunteți?” Și el a răspuns: „Cu toții suntem suflete din Purgator și eliberarea noastră este legată de satisfacția acelor moșteniri evlavioase, pe care le-am lăsat succesorilor noștri și, deoarece aceștia nu sunt mulțumiți, suntem obligați să rămânem aici, departe de Dumnezeul nostru. Ce durere este pentru noi, pentru că Dumnezeu este pentru noi o Ființă necesară, de care nu putem duce lipsă. Experimentăm o moarte continuă, care ne martirizează în modul cel mai nemilos și, dacă nu murim, este pentru că sufletul nostru nu este supus morții; așadar, oricât de îndurerați suntem, fiind lipsiți de obiectivul care ne formează întreaga viață, îl implorăm pe Dumnezeu să-i determine pe muritori să simtă o parte minimă a durerilor noastre, privându-i de ceea ce este necesar pentru menținerea vieții trupești, ca ei să poată învăța în mod independent cât de dureros este să fii lipsit de ceea ce este absolut necesar”.

            După aceea, Domnul m-a dus în altă parte, iar eu, simțind compasiune pentru acele suflete, am spus: „Cum! O, bunul meu Isus, Ți-ai întors fața de la acele suflete binecuvântate care tânjeau după Tine, în timp ce ar fi fost suficient doar să Te arăți și să eliberezi acele suflete de dureri și să devină fericite? Și El: „Ah, fiica Mea, dacă M-aș fi arătat lor, ei nu ar fi fost în măsură să reziste prezenței Mele, deoarece nu sunt curățați complet și în loc să vină în brațele Mele, s-ar fi retras derutați și Eu n-aș fi făcut altceva decât să măresc martiriul Meu și pe al lor. De aceea am făcut așa”.

            Spunând acestea, a dispărut.

[1] Adică, nu ar diminua deloc.

1 Corinteni 3,1-4: Iar eu, fraţilor, n-am putut să vă vorbesc ca unor [oameni] spirituali, ci ca unor [oameni] de carne, ca unor copilaşi în Cristos. V-am dat să beţi lapte, nu mâncare [solidă], pentru că încă nu [o] puteaţi [primi], ba nici acum nu puteţi, pentru că sunteţi încă [oameni] de carne. Într-adevăr, când între voi există invidie şi ceartă, nu sunteţi oare [oameni] de carne şi nu umblaţi în felul oamenilor? Când unul spune: „Eu sunt al lui Paul”, iar altul: „Eu al lui Apólo”, nu sunteţi voi oameni?

Evrei 5,11-14: În această privinţă, am avea multe de spus şi greu de exprimat, întrucât aţi devenit nepăsători la cele auzite. Într-adevăr, voi, care de atâta timp trebuia să fiţi învăţători, aveţi din nou nevoie ca cineva să vă înveţe principiile de la început ale cuvântului lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, şi nu de mâncare solidă. Cine se hrăneşte cu lapte nu este deprins cu învăţătura dreptăţii, pentru că este un copil. Dar mâncarea solidă este a celor desăvârşiţi, care, prin deprindere, au simţurile obişnuite să deosebească binele de rău.

Isaia 55,1: Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la apă, chiar şi cel care nu are argint! Veniţi, cumpăraţi şi mâncaţi! Veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, dar fără argint şi fără plată!

Leviticus 20,22-24: Să ţineţi toate legile mele şi toate poruncile mele şi să le împliniţi ca să nu vă verse din gura ei ţara în care vă duc ca să locuiţi în ea! Să nu umblaţi după obiceiurile poporului păgân pe care îl alung dinaintea voastră! Căci ei au făcut toate aceste lucruri şi m-am dezgustat de ei şi v-am spus: ‹Voi veţi moşteni ţara lor şi eu v-o voi da ca să o moşteniţi: este o ţară în care curge lapte şi miere›.

1 Petru 2,1-4: Aşadar, îndepărtând toată răutatea şi orice înşelăciune, ipocrizie, invidie şi orice vorbire de rău, ca nişte copii de curând născuţi, să doriţi laptele spiritual, curat, ca să creşteţi prin el spre mântuire dacă într-adevăr aţi gustat cât de bun este Domnul. Apropiaţi-vă de el, piatra cea vie, aruncată de oameni, dar aleasă şi preţuită de Dumnezeu. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v-am pus deoparte dintre popoare.

V4.15 Starea de victimă a Luisei este mai importantă în ochii lui Dumnezeu decât suferința însăși. Ea va părăsi această stare când vor începe masacrele în Italia (2 octombrie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Temându-mă că starea mea nu mai era Voința lui Dumnezeu, când a venit binecuvântatul Isus, am spus: „Cât mă tem că starea mea nu mai este Voința Ta, pentru că văd că îmi lipsesc cele două lucruri principale care mă țineau legată, adică, suferința și lipsa prezenței Tale”.

            Și El: „Fiica Mea, asta nu înseamnă că nu vreau să te mai țin în această stare [de victimă], dar motivul este că, din moment ce vreau să pedepsesc lumea, nu vin, și de aceea îți lipsește suferința”.

            Și eu: „La ce bun să rămân în această stare?”

            Și El: „Atât starea ta de victimă cât și așteptarea constantă pentru Mine, Îmi frâng deja brațele, pentru că, deși tu nu Mă vezi, în schimb Eu te văd foarte bine și îți număr toate suspinele, durerile tale, dorințele tale de a Mă avea, iar această intenție a ta de a sta cu totul în Mine este întotdeauna un act de reparare pentru mulți, care nu se gândesc la Mine, nici nu Mă doresc, ba chiar Mă disprețuiesc și sunt cu toții interesați de lucrurile pământești, înnoroiați în duhoarea viciilor. Așadar, starea ta, fiind complet opusă acelora, vine întotdeauna să înfrângă dreptatea, atât de mult, încât tu fiind în această stare Mie îmi este imposibil să încep războaiele sângeroase în Italia”.

            Și eu: „Ah, Doamne, a fi în această stare fără suferință este aproape imposibil pentru mine, mă simt fără putere, pentru că puterea de a rămâne în această stare îmi vine din suferințe. Prin urmare, lipsindu-mi acestea, când Tu nu vei veni, voi încerca să ies pentru câteva zile; Îți spun dinainte, ca să nu Te superi”.

            Și El: „Ah, da, da, vei ieși din această stare când voi începe masacrele în Italia; atunci ți le voi suspenda complet”.

            În timp ce spunea acest lucru, mi-a arătat cele mai aprige războaie care se vor întâmpla atât în rândul laicilor, cât și împotriva Bisericii; sângele inunda țările, ca și cum ar fi fost o ploaie neîntreruptă. Sărmana mea inimă se zdrobea din cauza durerii, văzând acest lucru și, amintindu-mi de satul meu, am spus: „Ah, Doamne, când spui că mă vei suspenda complet, îmi dai de înțeles că nici măcar de săracul Corato nu vei avea compasiune, nici pe el nu îl vei cruța?” Și El: „Dacă păcatele ajung la un anumit număr, în modul în care să nu merite să aibă suflete victime, iar cei care te țin victimă nu sunt interesați, Eu nu voi avea nicio grijă, de Corato”.

            Spunând acestea, a dispărut și am rămas complet deprimată și îndurerată.

V3.39 Secolul al XX-lea va fi cunoscut pentru mândrie, care este cea mai mare nebunie, înseamnă să-ți pierzi capul; în schimb, pentru Isus, ceea ce contează este inima (19 februarie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață adorabilul meu Isus a venit și m-a transportat cu duhul. Vedeam multă lume, toți în mișcare; îmi părea, dar nu pot spune cu siguranță, dacă era război sau o revoluție, iar Domnului nostru nu-i făceau altceva decât să-i împletească coroane de spini; în timp ce am fost foarte atentă să-i îndepărtez una, îi înfigeau pe cap alta și mai dureroasă. Ah, da, arăta că secolul nostru va fi renumit pentru mândrie. Cea mai mare nenorocire este să-ți pierzi mințile, pentru că după ce s-a pierdut capul cu tot cu creier, toate celelalte membre devin incapabile sau devin proprii lor dușmani dar și pentru ceilalți, așa că, se întâmplă ca persoana să cedeze intrarea liberă tuturor celorlalte vicii.

            Răbdătorul meu Isus tolera toate acele coroane de spini, iar eu abia am avut timp să i le îndepărtez, așa că s-a întors spre ei și le-a spus: „Veți muri, unii în război, unii în închisori și alții în cutremure și puțini veți rămâne. Mândria a modelat cursul acțiunilor vieții voastre și mândria vă va da moartea”.

            După aceea, binecuvântatul Isus m-a scos din mijlocul acelor oameni și devenind Copil, îl purtam în brațe ca să-l las să se odihnească. El, cerându-mi alinare, voia să soarbă de la mine: eu, temându-mă că ar fi diavolul, l-am însemnat de mai multe ori cu semnul crucii și apoi i-am spus: „Dacă ești cu adevărat Isus, să recităm împreună Bucură-te Maria către Regina noastră Mamă”, iar Isus a recitat prima parte și eu Sfânta Maria. Mai târziu, El însuși a vrut să recite Pater Noster. Oh, cât de mișcătoare era rugăciunea Sa, era atât de emoționant încât inima părea să se topească.

Apoi a adăugat: „Fiică, viața Mea a fost dăruită din Inimă, în mod distinct față de ceilalți; acesta este un motiv pentru care sunt cu totul inimă pentru suflete și pentru că sunt înclinat să vreau inima și nu tolerez nici măcar o umbră a ceea ce nu este al Meu. Așadar, între tine și Mine vreau totul în mod distinct pentru Mine, iar ceea ce vei acorda creaturilor nu va fi altceva decât revărsarea iubirii noastre”.