suferinte

V4.15 Starea de victimă a Luisei este mai importantă în ochii lui Dumnezeu decât suferința însăși. Ea va părăsi această stare când vor începe masacrele în Italia (2 octombrie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Temându-mă că starea mea nu mai era Voința lui Dumnezeu, când a venit binecuvântatul Isus, am spus: „Cât mă tem că starea mea nu mai este Voința Ta, pentru că văd că îmi lipsesc cele două lucruri principale care mă țineau legată, adică, suferința și lipsa prezenței Tale”.

            Și El: „Fiica Mea, asta nu înseamnă că nu vreau să te mai țin în această stare [de victimă], dar motivul este că, din moment ce vreau să pedepsesc lumea, nu vin, și de aceea îți lipsește suferința”.

            Și eu: „La ce bun să rămân în această stare?”

            Și El: „Atât starea ta de victimă cât și așteptarea constantă pentru Mine, Îmi frâng deja brațele, pentru că, deși tu nu Mă vezi, în schimb Eu te văd foarte bine și îți număr toate suspinele, durerile tale, dorințele tale de a Mă avea, iar această intenție a ta de a sta cu totul în Mine este întotdeauna un act de reparare pentru mulți, care nu se gândesc la Mine, nici nu Mă doresc, ba chiar Mă disprețuiesc și sunt cu toții interesați de lucrurile pământești, înnoroiați în duhoarea viciilor. Așadar, starea ta, fiind complet opusă acelora, vine întotdeauna să înfrângă dreptatea, atât de mult, încât tu fiind în această stare Mie îmi este imposibil să încep războaiele sângeroase în Italia”.

            Și eu: „Ah, Doamne, a fi în această stare fără suferință este aproape imposibil pentru mine, mă simt fără putere, pentru că puterea de a rămâne în această stare îmi vine din suferințe. Prin urmare, lipsindu-mi acestea, când Tu nu vei veni, voi încerca să ies pentru câteva zile; Îți spun dinainte, ca să nu Te superi”.

            Și El: „Ah, da, da, vei ieși din această stare când voi începe masacrele în Italia; atunci ți le voi suspenda complet”.

            În timp ce spunea acest lucru, mi-a arătat cele mai aprige războaie care se vor întâmpla atât în rândul laicilor, cât și împotriva Bisericii; sângele inunda țările, ca și cum ar fi fost o ploaie neîntreruptă. Sărmana mea inimă se zdrobea din cauza durerii, văzând acest lucru și, amintindu-mi de satul meu, am spus: „Ah, Doamne, când spui că mă vei suspenda complet, îmi dai de înțeles că nici măcar de săracul Corato nu vei avea compasiune, nici pe el nu îl vei cruța?” Și El: „Dacă păcatele ajung la un anumit număr, în modul în care să nu merite să aibă suflete victime, iar cei care te țin victimă nu sunt interesați, Eu nu voi avea nicio grijă, de Corato”.

            Spunând acestea, a dispărut și am rămas complet deprimată și îndurerată.

V4.2 Luisa, ca victimă, trebuie să îndeplinească misiunea lui Isus de a suferi, de a se ruga și de a calma Dreptatea Divină (6 septembrie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Preadulcele meu Isus continua să vină. În această dimineață, de îndată ce a venit, a vrut să toarne în mine puțin din amărăciunile Sale și apoi mi-a zis: „Fiica Mea, Eu vreau să dorm puțin, iar tu însușește-ți rolul Meu de a suferi, de a te ruga și de a-Mi calma dreptatea”.

            Astfel, El a adormit, iar eu m-am așezat să mă rog lângă Isus. După ce s-a trezit, ne-am plimbat puțin prin mijlocul oamenilor și mi-a arătat diferite comploturi[1] pe care le fac ei, provocând revoluții și, mai ales am observat un atac neașteptat, pe care îl unelteau pentru a reuși mai bine în intenția lor, făcând în așa fel ca nimeni să nu se poată apăra și împotrivi inamicului. Câte scene fatale! Dar, pare că Domnul nu le dă încă libertatea de a face aceasta și, neștiind cauza, ei se înfurie, pentru că în ciuda voinței lor perverse, se văd neputincioși să facă acest lucru. Nu este nevoie de nimic altceva decât ca Domnul să le acorde această libertate, fiindcă totul este pregătit.

            După aceea, ne-am întors, iar Isus s-a arătat complet rănit și mi-a spus: „Vezi câte răni Mi-au deschis aceștia și câtă necesitate este de această stare de victimă și de suferințele tale continue? Pentru că nu există moment în care să nu Mă scutească de a Mă ofensa, iar ofensele sunt continue, tot așa suferințele și rugăciunile trebuie să fie continue pentru a Mă cruța; și dacă te vezi fără suferințe, să tremuri și să te temi, fiindcă, nevăzându-Mă alinat în durerile Mele, să nu se întâmple ca Eu să le acord dușmanilor acea libertate dorită atât de mult de ei”.

            Auzind acest lucru, am început să Îl rog să mă facă pe mine să sufăr și în același timp îl vedeam pe Confesor, care, cu intenția lui, Îl obliga pe Isus să mă facă să sufăr. Atunci, binecuvântatul Domn mi-a împărtășit atât de multe dureri, încât eu însămi nu știu cum am rămas în viață. Dar Domnul nu m-a lăsat singură în durerile mele, mai degrabă părea că nu-L lăsa Inima să mă părăsească și am petrecut mai multe zile împreună cu Isus; mi-a comunicat multe haruri și m-a făcut să înțeleg multe lucruri; dar merg înainte și tac, parțial din cauza stării de suferință, parțial din cauză că nu știu să mă manifest.

[1] Luisa spune „combinări”, cuvânt inexistent.

V3.94 Chiar dacă pedepsele sunt necesare, din când în când este necesar să se îndepărteze furia Justiției Divine, așa cum face Luisa cu suferința datorată ascultării (11 iulie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață, luând Împărtășania și continuând aceeași stare de confuzie, stăteam cu totul încordată, când L-am văzut pe adorabilul meu Isus, care venea spre mine în grabă, spunându-mi: „Fiica Mea, îndepărtează puțin furia Mea, altfel…!” Iar eu, toată speriată, am spus: „Ce vrei să fac ca să-ți îndepărtez furia?” Și El: „Chemând în tine suferințele Mele, îmi vei calma furia”.

            În acest timp, vedeam cum l-ar fi chemat pe Confesor, trimițând o rază de lumină, iar acesta imediat a avut intenția ca eu să sufăr răstignirea. Binecuvântatul Domn a fost de acord cu promptitudine, iar eu m-am trezit cu foarte multe suferințe, încât, din cauza tăriei durerilor, simțeam că îmi iese sufletul din trup. Când am crezut că sunt pe cale să-mi dau duhul și bucurându-mă că Isus mi-ar fi primit sufletul, am văzut Confesorul, spunând „destul, destul”, care mă rechema să-mi revin. Atunci, Isus mi-a spus: „Ascultarea te cheamă”. Și eu: „Oh, Doamne, vreau să plec!” Și Isus: „Ce vrei de la Mine? Ascultarea continuă să te cheme”.

            Și așa se pare că această nouă ascultare nu a lăsat să avanseze suferințele. Dar ascultarea, cu siguranță era crudă cu mine, pentru că, în timp ce părea că-mi iau zborul, am fost trimisă în afară, să-mi continui drumul.

            Apoi, deși am rămas în suferință, nu simțeam că mor, iar Domnul meu binevoitor a început să spună din nou: „Fiica Mea, dacă tu azi nu mi-ai fi oprit furia, să știi că ajunsese să înainteze atât de mult, încât nu numai că aș fi distrus plantele, dar și oamenii; iar dacă însuși Confesorul nu ar fi intervenit chemând suferințele Mele în tine, n-aș fi avut grijă nici măcar de el. Este adevărat că pedepsele sunt necesare, dar este necesar ca din când în când, tu să-Mi oprești furia Mea când ea avansează, în caz contrar, fiica Mea, câte flageluri în plus voi mai trimite!”

            Și în timp ce spunea aceasta, îmi părea că-L văd foarte obosit, și lamentându-se spunea: când „Fiica mea,” când „Fiii mei, săracii Mei fii, în ce hal vă văd!”

            Și, spre surprinderea mea, m-a făcut să înțeleg că, după ce s-a calmat puțin, trebuia să-și reia furia pentru a continua pedepsele, iar aceasta îi servise doar pentru a nu-L face să se înfurie prea mult împotriva oamenilor. Ah, Doamne, calmează-te și ai milă de cei care Tu însuți îi numești „fiii Mei!”

Title: Jesus said that it is a narrow gate that leads to life, and a hard road. Prayer is the gate. If we refuse to enter it, how can we ask for forgiveness, receive the sacraments, grow in the knowledge and love of God, receive His gifts in prayer, and follow the way to Heaven?

Code: T-06883-BW, Artist: Elizabeth Wang.

V3.86 Luisa își simte toate afecțiunile ca și adormite și le interpretează ca și cum Isus ar fi neglijat-o și de aceea n-ar fi venit la ea, în timp ce motivul [real] este acela de a trebui să pedepsească și să umilească omul căzut în mândrie (24 iunie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            După ce am petrecut câteva zile de privațiune, [Isus] s-a arătat cel mult ca o umbră și fulger, și îmi simțeam toate puterile adormite, încât eu însămi nu înțelegeam ce se întâmplă în interiorul meu. În această somnolență, o singură durere s-a trezit în interiorul meu și îmi părea că mi s-a întâmplat ca celui care își pierde vederea în timp ce doarme, sau este dezbrăcat de toate bogățiile lui, deci săracul nu poate nici să sufere, nici să se apere, nici să folosească vreun mijloc pentru a scăpa de neșansele lui. Săracul, în ce stare de compătimire se află! Care este cauza? Somnul; pentru că, dacă ar fi treaz, cu siguranță ar ști să se apere de nenorocirile lui. Aceasta este starea mea sărmană; nu îmi este permis să trimit nici măcar un geamăt, un oftat, să vărs o lacrimă, pentru că l-am pierdut din vedere pe Cel care este toată iubirea mea, tot binele meu, și care formează toată mulțumirea mea. Se pare că pentru a nu fi îndurerată de privarea Sa, m-a adormit și m-a lăsat. Ah, Doamne, trezește-mă Tu, ca să-mi văd mizeriile și măcar să știu ce îmi lipsește.

            În timp ce eram în această stare, din interiorul meu l-am simțit pe binecuvântatul Isus, care se lamenta continuu. Gemetele acelea mi-au rănit auzul și trezindu-mă puțin, am spus: „Singurul și unicul meu Bine, simt din plângerile Tale prea marea suferință în care Te afli. Acest lucru se întâmplă pentru că vrei să suferi singur și nu vrei să mă faci părtașă la durerile Tale; într-adevăr, pentru a nu mă avea în compania Ta, m-ai adormit și m-ai lăsat fără să mai înțeleg nimic. Înțeleg de unde vin toate acestea: [ca Tu] să fii mai liber pentru a pedepsi. Ah, ai milă de mine, căci fără Tine sunt oarbă, și în ce Te privește pe Tine, este mereu bine în toate circumstanțele să ai pe cineva care să-ți țină companie, care să Te aline și astfel să-Ți înlăture furia. Deocamdată ești statornic în a trimite flageluri, dar când vei vedea imaginile Tale pierind din cauza nenorocirilor, vei avea mai multe lamentări decât acum și poate îmi vei spune: „Ah, dacă ai fi fost mai implicată să Mă liniștești, dacă ai fi luat asupra ta durerile creaturilor, nu mi-aș fi văzut propriile membre atât de sfâșiate”. „Este adevărat, prearăbdătorul meu Isus? Oh, calmează-Te puțin și lasă-mă să sufăr în locul Tău!”

            În timp ce spuneam acestea, El se lamenta continuu, aproape că dorea să fie compătimit şi ușurat, dar parcă voia să i se smulgă această ușurare cu forța, așadar, la insistența exigențelor mele, și-a întins în interiorul meu mâinile şi picioarele pironite şi mi-a împărtășit ceva din durerile Sale.

            După aceea, dând puțin răgaz lamentărilor Sale, mi-a spus: „Fiica Mea, sunt vremurile triste care Mă obligă să fac aceasta, pentru că oamenii au devenit atât de lacomi și mândri, încât fiecare crede că este „dumnezeu” pentru sine și dacă Eu n-aș pune mâna pe flageluri, le-aș face un rău sufletelor, pentru că numai crucea este hrana umilinței. Deci, dacă nu aș face aceasta, aș fi Eu însumi [Cel] care să-i fac să le lipsească mijlocul pentru a se umili și să-i opresc din nebunia lor ciudată, deși majoritatea Mă ofensează tot mai mult; dar îmi place să Mă comport ca un tată care frânge pâinea, ca să mănânce toți; dacă unii copii nu vor s-o ia, cu siguranță ei o folosesc pentru a o arunca în fața tatălui; ce vină are bietului tată? Așa sunt și Eu. Prin urmare, ai milă de Mine în suferințele Mele”.

            Spunând acestea, a dispărut, lăsându-mă pe jumătate trează și pe jumătate adormită, eu însămi neștiind nici dacă trebuie să mă trezesc cu adevărat, nici dacă trebuie să adorm din nou.

Title: At the Easter Vigil, Christ leaned over my chair, showing how delighted He was to be with me, and at my desire to please Him, to live at peace with everyone, and to make Him widely known and loved.

Code: T-04454A-BW-X1, Artist: Elizabeth Wang.