După zile lungi de tăcere între mine și binecuvântatul Isus, simțeam un gol în interiorul meu; în această dimineață când a venit, mi-a spus: „Iubita Mea, ce vrei să-Mi spui, că tânjești atât de mult să vorbești cu Mine?”

Și eu, rușinându-mă toată, am spus: „Dulcele meu Isus, vreau să-ți spun că tânjesc cu înflăcărare să Te am pe Tine și Sfânta Ta Vrere și dacă îmi acorzi acestea, mă vei face pe deplin mulțumită și fericită”.

Și El a adăugat: „Într-un cuvânt ai luat totul, cerându-Mi ceea ce este mai mare în Cer și pe pământ; și Eu tânjesc și vreau să te conformez mai mult în această Sfântă Vrere. Și ca să-ți fie mai dulce și mai plăcută Vrerea Mea, așază-te în cercul Voinței Mele și privește diferitele merite, oprindu-te fie în sfințenia Vrerii Mele, fie în bunătate, în smerenie, în frumusețe, fie în șederea pașnică pe care o produce Vrerea Mea, și în aceste opriri pe care le vei face, vei dobândi din ce în ce mai multe și nemaiauzite noutăți despre Sfânta Mea Vrere și vei rămâne atât de legată și îndrăgostită, încât nu vei mai ieși niciodată.

Acest lucru îți va aduce un mare avantaj, fiindcă stând în Voința Mea, nu vei avea nevoie să lupți cu viciile tale și să fii mereu în alertă cu ele, pentru că în timp ce pare că ele mor, renasc de fapt mai puternice și mai vii; dar fără luptă, fără zgomot, ele mor în mod dulce, pentru că înaintea Sfintei Mele Voințe, viciile nu îndrăznesc să se prezinte și singure își pierd viața.

Și dacă sufletul simte mișcările viciilor lui, este un semn că nu locuiește continuu în limitele Vrerii Mele; are ieșiri, evadări în propria lui vrere și este obligat să simtă mirosul naturii corupte. În timp ce, dacă rămâi fixată în Voința Mea, vei face tot ce poți, iar singura ta ocupație va fi să Mă iubești și să fii iubită de Mine”.

După aceea, privindu-L pe binecuvântatul Isus, care avea coroana de spini, mi-am pus-o pe cap încet-încetișor. El mi-a așezat-o [coroana] și a dispărut, iar eu m-am regăsit în mine, cu o dorință arzătoare de a rămâne în Preasfânta Sa Voință.