Puterea

V4.46 Adorația Magilor: atunci Isus se face cunoscut lor cu iubire, frumusețe și putere, și astfel obține trei efecte. Luisa este prima în iubirea lui Isus (6 Ianuarie 1901)

vointadivina3Lasă un comentariu

Aflându-mă în afara mea, părea că văd când sfinții Magi au ajuns în peștera din Betleem; de îndată ce au ajuns în prezența Copilului, El era încântat să lase razele Divinității Sale să strălucească în afară, făcându-Se cunoscut magilor în trei moduri: cu iubire, cu frumusețe și cu putere, încât au rămas fascinați și cufundați în prezența Pruncului Isus; iar dacă Domnul nu ar fi retras din nou razele Divinității Sale, ar fi rămas acolo pentru totdeauna, incapabili să se miște.

Așadar, imediat ce Copilul și-a retras Divinitatea, sfinții Magi și-au revenit [din extaz], s-au cutremurat uimiți să vadă un exces atât de mare de iubire, pentru că în acea lumină Domnul îi făcuse să înțeleagă misterul Întrupării. Apoi s-au ridicat și-au oferit darurile Reginei Mame și Ea a vorbit mult timp cu ei; dar nu știu să spun tot ce zisese, îmi amintesc doar că a întipărit puternic în mintea lor, nu doar mântuirea lor, dar să aibă în inimă și mântuirea popoarelor lor, neavând frică să-și expună viața lor pentru a-și atinge scopul.

După aceea m-am retras în mine și m-am regăsit împreună cu Isus, iar El a vrut să-i spun ceva, dar mă vedeam atât de rea și confuză, încât nu am îndrăznit să-i spun nimic; deci, văzând că nu spun nimic, El însuși a reluat să spună despre sfinții Magi, zicându-mi:

„Făcându-mă cunoscut Magilor în trei moduri, am obținut pentru ei trei efecte, pentru că nu Mă las cunoscut niciodată sufletelor în mod inutil, dar ei primesc întotdeauna ceva în avantajul lor. Prin urmare, făcându-Mă cunoscut prin iubire, [Magii] au obținut detașare de ei înșiși, făcându-Mă cunoscut prin frumusețe [Magii] au obținut dispreț pentru lucrurile pământești și făcându-Mă cunoscut prin putere, inimile [Magilor] au rămas legate total de Mine și au obținut priceperea de a-și da sângele și viața pentru Mine”.

Apoi, a adăugat: „Și tu, ce vrei? Spune-mi, Mă iubești? Cum ai dori să Mă iubești?” Și eu, neștiind ce să spun, sporindu-mi confuzia, am spus: „Doamne, nu aș vrea nimic în afară de Tine și dacă îmi spui: „Mă iubești?”, nu am cuvinte să mă exprim; pot spune doar că simt această pasiune, că nimeni nu mă poate întrece în a Te iubi și că eu sunt prima care să Te iubesc mai presus de toate și nimeni să nu mă poată depăși.

Dar încă nu sunt mulțumită pe deplin; aș vrea să Te iubesc cu aceeași iubire a Ta și astfel să Te pot iubi cum Tu te iubești pe Tine însuți. Ah, da, abia atunci ar înceta temerile mele asupra iubirii pentru Tine”. Și se poate spune că Isus, mulțumit de absurditățile mele, m-a strâns foarte tare la Sine, încât mă vedeam transformată în El în interior și în exterior, iar El mi-a transmis o parte din Iubirea Sa. După aceea m-am reîntors în mine și îmi părea că, dacă Îl iubesc mai mult pe Binele meu, la fel de mult Îl dețin, iar dacă puțin îl iubesc, puțin Îl dețin.

V3.68 A te lăsa tulburat înseamnă a-l împiedica pe Isus să se odihnească. Simbolul misterului Preasfintei Treimi și al omului făcut după chipul Său (9 mai 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            După ce am petrecut zile de lipsuri, nu numai, dar și de tulburări, în această dimineață, aflându-mă mai îngrijorată de starea mea mizerabilă, adorabilul Isus, când a venit, mi-a spus: „Tu, fiind neliniștită, mi-ai tulburat odihna Mea dulce. Ah, da, nu Mă mai lași să Mă odihnesc”.

            Cine poate spune cât de mortificată am fost auzind că nu l-am lăsat pe Isus Cristos să se odihnească? Cu toate acestea, pentru câteva ore m-am liniștit, dar apoi am fost mai neliniștită decât înainte, încât, eu însămi nu știu de data aceasta unde voi sfârși.

            După cele două cuvinte pe care le-a spus Isus, m-am trezit în afara mea și, privind pe bolta cerurilor, am văzut trei sori: unul părea că se așeza în orient, celălalt în occident, al treilea la jumătatea zilei. Era atât de mare splendoarea razelor pe care le răspândeau, încât se uneau între ele, formându-se unul singur. Îmi părea că văd misterul Preasfintei Treimi și pe creatură formată cu cele trei puteri, după imaginea Sa. De asemenea, înțelegeam că pentru cei care erau în acea lumină, memoria rămânea transformată în Tatăl, intelectul în Fiul, voința în Duhul Sfânt. Câte lucruri înțelegeam! Dar nu știu cum să le exprim.

V3.19 Dumnezeu atrage creatura să-L iubească prin puterea beneficiilor, simpatiilor și convingerilor și se manifestă sufletului prin Puterea, Vestea și Iubirea Sa (22 decembrie 1899)

vointadivina3Lasă un comentariu

În această dimineață adorabilul meu Isus nu venea. Așteptându-L și tot așteptându-L, s-a arătat de multe ori ca un fulger fugitiv, dar îmi părea că văd mai degrabă o lumină, decât pe Isus, și în această lumină, o voce, care atunci când a venit, a spus mai întâi de toate: „Eu te atrag să Mă iubești în trei feluri: prin puterea beneficiilor, a simpatiilor și a convingerilor”.

Cine poate spune câte lucruri înțelgeam din aceste trei cuvinte? Îmi părea că binecuvântatul Isus, pentru a atrage iubirea mea și pe cea a creaturilor, face să plouă cu beneficii în favoarea noastră, și văzând că această ploaie de beneficii nu ne poate câștiga iubirea noastră, ajunge să devină foarte prietenos. Și care este această prietenie? Sunt durerile suferite din iubire pentru noi, până într-acolo încât să moară revărsându-și sângele pe cruce, unde a devenit atât de prietenos, determinându-i pe înșiși călăii și pe cei mai aprigi dușmani ai Săi să-L iubească, ba chiar și a ne atrage și mai mult și pentru a face mai puternică și mai stabilă iubirea noastră, ne-a lăsat lumina Preasfintelor Sale exemple, unită cu doctrina Sa cerească, și așa cum lumina, înlătură întunericul acestei vieți, [exemplele] ne conduc către salvarea eternă.

A doua oară când a venit, mi-a spus: „Eu Mă manifest sufletului în trei moduri diferite: cu puterea, cu vestea și cu iubirea. Puterea îl reprezintă pe Tatăl, Vestea reprezintă Cuvântul, Iubirea îl reprezintă pe Duhul Sfânt”.

Oh, câte alte lucruri înțelegeam! Dar este prea puțin ceea ce știu să manifest. Îmi părea, că împreună cu puterea, Dumnezeu se arată sufletului în toată creația, de la prima până la ultima ființă și se manifestă atotputernicia lui Dumnezeu.

Cerul, stelele și toate celelalte ființe ne vorbesc, deși într-un limbaj mut, despre o Entitate Supremă, despre o Ființă necreată, despre atotputernicia Sa, pentru că omul cu foarte multă știință și cu toată știința lui nu poate să creeze nici cea mai infimă insectă, și aceasta ne spune că trebuie să existe o foarte puternică Ființă necreată, care a creat totul și dă viață și subzistență tuturor ființelor. Oh, tot universul ne vorbește despre Dumnezeu și despre omnipotența Sa în note clare și cu caractere de neșters!

Așadar, cine nu vede aceasta, este orb, dar în mod voluntar. În ceea ce privește Vestea, părea că binecuvântatul Isus, coborând din Cer, a venit în persoană pe pământ, să ne dea vestea despre ceea ce nouă ne este invizibil și în câte moduri s-a manifestat El? Cred că fiecare trebuie să înțeleagă tot restul de la sine, de aceea nu mă lungesc să mai spun altceva.