Sufletul către Mama lui Cerească:Astăzi, Mamă sfântă, simt o răbufnire de iubire și îmi dau seama că nu pot sta [liniștită] dacă nu vin pe genunchii tăi materni, să-L găsesc în brațele tale pe cerescul Copilaș. Frumusețea Sa mă încântă, privirile Sale mă impresionează, buzele Sale, sunt gata să scâncească și să dea în plâns continu, îmi sfâșie inima [și mă îmbie] să-L iubesc. Preaiubită Mama mea, eu știu că tu mă iubești și de aceea te rog să-mi dai un locșor în brațele tale, ca să-i dau primul meu sărut și să cufund inima mea în micul Rege Isus, să-i încredințez secretele mele tulburătoare, care mă apasă atât de mult și să-i spun acestea, ca să-L fac să surâdă: „voința mea este a Ta iar a Ta este a mea, deci, formează în mine împărăția FIATULUI Tău Divin”.

Lecția Reginei Cerului către fiica sa: Preaiubita mea fiică, oh, cât doresc să te am în brațele mele, pentru a avea marea mulțumire de a putea spune micului nostru Rege Copilaș: „Nu plânge drăgălașul meu; vezi, aici cu Noi este mica mea fiică, care vrea să te recunoască Rege și să-ți dea stăpânirea în sufletul ei, pentru a te decide să extinzi împărăția Voinței Tale Divine în ea”.

Deci, fiica Inimii mele, în timp ce intenționezi să-L contempli pe Copilul Isus, dă-mi atenție și ascultă-mă. Trebuie să știi că era miezul nopții când micul Rege nou-născut a ieșit din sânul meu matern, dar noaptea s-a preschimbat în zi; Cel care era stăpânul luminii punea pe fugă noaptea voinței umane, noaptea păcatului, noaptea tuturor relelor și ca semn la ceea ce a împlinit cu obișnuitul său FIAT atotputernic, în rânduiala sufletelor, miezul nopții s-a preschimbat într-o zi strălucitoare. Întreaga creație alerga pentru a lăuda pe Creatorul ei, aflat în acea mică Umanitate a Sa.

   Soarele alerga să-i dea Copilașului Isus primele sărutări de lumină și să-L încălzească cu dogoarea Lui; vântul puternic, cu suflul lui, purifica aerul acelei grote și cu adierea lui dulce Îi șoptea „te iubesc”; cerurile se cutremurau din temelii; pământul tresălta și fremăta până în abis; marea se agita cu valurile ei foarte înalte; pe scurt, toate lucrurile create L-au recunoscut pe Creatorul lor care stătea deja în mijlocul lor și toate se întreceau să-L laude. Înșiși Îngerii, formând lumină pretutindeni, cu vocea melodioasă, care putea fi auzită de toți, spuneau: „Glorie lui Dumnezeu în înaltul cerului și pace pe pământ oamenilor de bunăvoință! De acum, s-a născut cerescul Copilaș în peștera din Betleem, înfășurat în scutece sărace”. Iar păstorii, care stăteau de veghe, ascultau vocile îngerești și au alergat să-L viziteze pe micul Rege divin.

Deci, dragă fiică, continuă să mă asculți. Când L-am primit în brațele mele și i-am dat primul meu sărut, am simțit, cu multă iubire, că trebuie să-L hrănesc pe Fiul meu Copilașul și oferindu-i sânul meu, i-am dat lapte din abundență, lapte format de însuși FIATUL Divin în persoana mea, ca să-L hrănesc pe micul Rege Isus. Dar, în timp ce făceam aceasta, cine poate spune ce simțeam, când Fiul meu îmi dădea mări de haruri, de iubire, de sfințenie, ca să mă răsplătească? Așadar, L-am înfășurat în scutece sărace, netezite și L-am așezat în iesle; aceasta era Voința Sa, iar Eu nu am putut să fac altceva decât s-o împlinesc. Dar înainte de a face aceasta, m-am dus cu El la dragul Sfânt Iosif și i L-am dat în brațe; și oh, cât s-a bucurat, L-a strâns la inimă, iar dulcele Copilaș i-a revărsat în suflet torente de haruri.

   Deci, împreună cu Sfântul Iosif, am aranjat un pic de fân în iesle și desprinzându-L din brațele mele materne, L-am așezat să stea înăuntrul ei. Iar Eu, Mama ta, surprinsă de frumusețea Pruncușorului divin, stăteam tot timpul îngenunchiată în fața Sa; puneam în mișcare toate mările mele de iubire, pe care Vrerea Divină le-a format în Mine, ca să-L iubesc, să-L ador și să-i mulțumesc. Și cerescul Copilaș ce făcea în iesle? Făcea un act continuu al Voinței Tatălui nostru Ceresc, care era și al Lui, gemea, suspina, scâncea, plângea și-i chema pe toți, spunând printre suspinele Sale iubitoare: „Veniți toți, fiii Mei; m-am născut din iubire pentru voi, pentru durerile și lacrimile voastre. Veniți toți să cunoașteți preaplinul Iubirii Mele, dați-Mi un adăpost în inimile voastre”. Și a fost un du-te-vino de păstori, care au venit să-L viziteze și tuturor le dădea privirea Sa dulce și surâsul de iubire în însele lacrimile Sale.

Și acum, fiica mea, un cuvânt pentru tine. Trebuie să știi că toată bucuria mea era să-L țin în brațe pe Fiul meu drag, Isus, dar Vrerea Divină m-a făcut să înțeleg că trebuie să-L așez în iesle la dispoziția tuturor, pentru că oricine L-ar fi dorit, să-L poată dezmierda, săruta, să-L ia în propriile-i brațe ca și cum ar fi fost al lui; era micul Rege al tuturor, deci aveau dreptul de a-și dovedi dulcea lor asigurare de iubire. Iar Eu, pentru a împlini Vrerea Supremă, m-am lipsit de bucuriile mele inocente și am început misiunea de Mamă cu fapte și sacrificii, dându-L pe Isus tuturor. Fiica mea, Voința Divină este exigentă, vrea totul, chiar și sacrificiul celor mai sfinte lucruri, după cum se prezintă împrejurarea și chiar marele sacrificiu al privării de însuși Isus; și aceasta pentru a răspândi în mare parte împărăția Sa și pentru a multiplica însăși viața lui Isus, pentru că atunci când făptura, din iubire pentru El, se lipsește de El, eroismul și sacrificiul sunt atât de mari, încât au virtutea să producă o viață nouă ca a lui Isus și să-i formeze o altă locuință. De aceea, dragă fiică, fii atentă și sub niciun pretext nu refuza niciodată nimic Voinței Divine.

Sufletul: Mamă sfântă, frumoasele tale lecții mă pun în încurcătură, dar dacă vrei să le pun în practică, nu mă lăsa singură și, când mă vezi cedând sub greutatea enormă a absenței harurilor divine, să mă strângi la Inima ta maternă și astfel, eu voi simți puterea de a nu refuza niciodată nimic Voinței Divine”.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei ori să vizitezi Copilașul Isus și sărutându-i mânuțele Îi vei oferi cinci acte de iubire pentru a-i onora lacrimile și pentru a-i calma plânsul.   Iaculatorie: Mamă sfântă, revarsă lacrimile lui Isus în inima mea, ca să pregătească în mine triumful Voinței lui Dumnezeu!