V4.22 Așa cum Dreptatea dorește mulțumirea Sa, la fel și Iubirea și toate celelalte atribute divine (20 octombrie 1900)

            În această dimineață, venind adorabilul meu Isus, mi-a arătat atributele Sale și mi-a spus: Fiica Mea, toate atributele Mele sunt în continuă activitate[1] pentru oameni și toate solicită tributul lor”.

            Apoi a adăugat: „La fel cum dreptatea dorește mulțumire pentru ceea ce este incorect, tot așa iubirea Mea vrea să-și exprime și ea iubirea la rândul ei, ca să fie iubită. Tu, așază-te în această dreptate și roagă-te, repară și, când primești câte o lovitură, să o înduri cu răbdare; apoi vino în iubirea Mea și dă-Mi acea revărsare de iubire, altfel aș rămâne înșelat în iubire, ca de data aceasta, încât simt o mare nevoie să-Mi exprim iubirea sufocată, și dacă nu Mi s-ar da ocazia să o fac, M-aș stinge și aș ceda”.

            În timp ce spunea aceasta, a început să mă sărute, să mă mângâie și să-mi facă atâtea complimente de iubire, încât nu cunosc cuvinte ca să le pot manifesta, și voia ca eu să-L preschimb [în iubire], spunându-mi: „Așa cum Eu simt nevoia să Mă destăinui ție în iubire, la fel tu simți nevoia să te destăinui Mie, e adevărat?”

            Deci, după ce ne-am manifestat iubirea în mod reciproc, a dispărut.


[1] Luisa spune: „atitudine”, voind să spună din când în când „act”, „activitate”, „comportament”, etc…

Cântarea Cântărilor 1,1-4

1 Cântarea Cântărilor, care este a lui Solomón. 2 Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul, 3 miresmele tale sunt plăcute pentru miros, mireasmă revărsată, numele tău: de aceea te iubesc tinerele. 4 Trage-mă după tine şi să fugim! Să mă ducă regele în camerele sale! Ne vom bucura şi ne vom veseli cu tine, ne vom aminti de dezmierdările tale mai mult decât de vin! Pe bună dreptate ele te iubesc!

Sfântul Bernard de Clairvaux în comentariul său despre cartea Cântarea Cântărilor din Biblbie ne vorbește despre trei etape ale progresului sufletului sub figura celor trei săruturi. Aceste sărutări au fost date la picioare, la mână și la gură, în ordinea aceea. Primul este semnul unei veritabile convertiri a vieții, al doilea este acordat celor care progresează, al treilea este experiența doar a câtorva dintre cei mai perfecți. Cartea Scripturii pe care ne-am angajat să o expunem începe cu acest ultim sărut, dar le-am adăugat pe celelalte două în speranța că veți obține o mai bună înțelegere a ultimului.

Sufletul se simte atât de atras de Dumnezeu încât exprima atracție cu termenii folosiți de cei îndrăgostiți. Cea mai înaltă uniune a sufletului cu Dumnezeu este exprimată în Căsătoria mistică. exemplu de acești sfinți: Sfânta Catherine of Siena, Sfânta Catherine of Alexandria, Sfânta Mary Magdalene de’ Pazzi, Sfânta Teresa of Avila, Sfânta Veronica Giuliani, Sfânta Rosa of Lima și bineînțeles Slujitoarea lui Dumnezeu Luisa Piccarreta care a ajuns la unul din cele mai înalte nivele spirituale cu 3 căsătorii mistice.

V4.15 Starea de victimă a Luisei este mai importantă în ochii lui Dumnezeu decât suferința însăși. Ea va părăsi această stare când vor începe masacrele în Italia (2 octombrie 1900)

            Temându-mă că starea mea nu mai era Voința lui Dumnezeu, când a venit binecuvântatul Isus, am spus: „Cât mă tem că starea mea nu mai este Voința Ta, pentru că văd că îmi lipsesc cele două lucruri principale care mă țineau legată, adică, suferința și lipsa prezenței Tale”.

            Și El: Fiica Mea, asta nu înseamnă că nu vreau să te mai țin în această stare [de victimă], dar motivul este că, din moment ce vreau să pedepsesc lumea, nu vin, și de aceea îți lipsește suferința”.

            Și eu: „La ce bun să rămân în această stare?”

            Și El: „Atât starea ta de victimă cât și așteptarea constantă pentru Mine, Îmi frâng deja brațele, pentru că, deși tu nu Mă vezi, în schimb Eu te văd foarte bine și îți număr toate suspinele, durerile tale, dorințele tale de a Mă avea, iar această intenție a ta de a sta cu totul în Mine este întotdeauna un act de reparare pentru mulți, care nu se gândesc la Mine, nici nu Mă doresc, ba chiar Mă disprețuiesc și sunt cu toții interesați de lucrurile pământești, înnoroiați în duhoarea viciilor. Așadar, starea ta, fiind complet opusă acelora, vine întotdeauna să înfrângă dreptatea, atât de mult, încât tu fiind în această stare Mie îmi este imposibil să încep războaiele sângeroase în Italia”.

            Și eu: „Ah, Doamne, a fi în această stare fără suferință este aproape imposibil pentru mine, mă simt fără putere, pentru că puterea de a rămâne în această stare îmi vine din suferințe. Prin urmare, lipsindu-mi acestea, când Tu nu vei veni, voi încerca să ies pentru câteva zile; Îți spun dinainte, ca să nu Te superi”.

            Și El: „Ah, da, da, vei ieși din această stare când voi începe masacrele în Italia; atunci ți le voi suspenda complet”.

            În timp ce spunea acest lucru, mi-a arătat cele mai aprige războaie care se vor întâmpla atât în rândul laicilor, cât și împotriva Bisericii; sângele inunda țările, ca și cum ar fi fost o ploaie neîntreruptă. Sărmana mea inimă se zdrobea din cauza durerii, văzând acest lucru și, amintindu-mi de satul meu, am spus: „Ah, Doamne, când spui că mă vei suspenda complet, îmi dai de înțeles că nici măcar de săracul Corato nu vei avea compasiune, nici pe el nu îl vei cruța?” Și El: „Dacă păcatele ajung la un anumit număr, în modul în care să nu merite să aibă suflete victime, iar cei care te țin victimă nu sunt interesați, Eu nu voi avea nicio grijă, de Corato”.

            Spunând acestea, a dispărut și am rămas complet deprimată și îndurerată.

V4.7 Revolta din Andria (16 septembrie 1900)

            Continuând să vină adorabilul meu Isus, m-a făcut părtașă la diferite dureri ale Pătimirii Sale și apoi Domnul m-a purtat cu duhul în afara mea, arătându-mi satele vecine. Îmi părea că ar fi fost Andria, deoarece, dacă Domnul nu ar folosi atotputernicia Sa, ca pe o pedeapsă pentru ei, lucrurile ar deveni grave și mult mai mult de-a atât, părea că a existat o incitare din partea unor preoți la aceste revolte, care Îl amărau și mai mult pe Domnul nostru. Așadar, după ce am vizitat diferite biserici împreună cu binecuvântatul Isus, făcând acte de reparare și adorație pentru toate profanările care se comit în biserici, Isus mi-a spus: „Fiica Mea, lasă-mă să torn puțin, fiindcă sunt atât de multe amărăciunile, încât nu le pot înghiți singur, iar Inima Mea nu le poate îndura”.

            Astfel a turnat și a dispărut de la mine, revenind alte dăți fără să-mi mai spună nimic.

Așadar, după ce am vizitat diferite biserici împreună cu binecuvântatul Isus, făcând acte de reparare și adorație pentru toate profanările care se comit în biserici, Isus mi-a spus: „Fiica Mea, lasă-mă să torn puțin, fiindcă sunt atât de multe amărăciunile, încât nu le pot înghiți singur, iar Inima Mea nu le poate îndura”.

V4.5 Luisa nu reușește să îndure suferința lui Isus și de aceea se simte vinovată, dar Isus o mângâie. Adevăratul motiv este că vor fi revoluții și comploturi împotriva Bisericii (12 septembrie 1900)

            Continua aproape la fel. Venind în această dimineață, și-a vărsat amărăciunile Sale și eu am rămas[1] în mare suferință, încât am început să-L rog pe Domnul să-mi dea putere și să mă aline puțin, pentru că nu puteam să rezist. Atunci am fost luminată și anume că păcătuiam făcând aceasta; și apoi, ce va spune binecuvântatul Isus? În timp ce cu alte ocazii L-am rugat atât de mult să toarne, încât de data aceasta a turnat fără să fie rugat, iar eu voiam alinare! Pare că devin mai rea, iar răutatea mea ajunge atât de departe, încât nici în fața Lui nu mă abțin să comit greșeli și păcate. Așadar, neștiind ce să fac pentru a repara, am hotărât de data aceasta în interiorul meu, să fac un sacrificiu mai mare și să-mi acord o penitență, încât natura mea să nu îndrăznească să caute iarăși alinare; să renunț la venirea Domnului nostru și, dacă ar fi venit, ar fi trebuit să-i spun: „Nu veni, Iubire; ai milă de mine și alină-mă”.

            Așa am făcut, am petrecut câteva ore într-o suferință densă, fără Isus; cât de amar m-a costat! Dar Isus, având compasiune pentru mine a venit, fără ca eu să-L caut, iar eu imediat i-am spus: „Ai răbdare, nu veni, pentru că nu vreau alinare”.

Și El: „Fiica Mea, sunt mulțumit de sacrificiul tău, dar ai nevoie de alinare, altfel leșini”. Iar eu: „Nu, Doamne, nu vreau alinare”. Dar El, apropiindu-se de gura mea, a turnat aproape cu forța din gura Sa câteva picături de lapte dulce, care mi-au atenuat suferința. Cine poate spune confuzia și îmbujorarea pe care le-am simțit în fața Lui, așteptându-mă la un reproș? Dar Isus, ca și cum nu mi-ar fi simțit neatenția, s-a arătat mai binevoitor, mai dulce.

Eu, văzându-L așa, am zis: „Adorabilul meu Isus, o dată ce ai turnat în mine și eu sufăr, nu trebuie să salvezi lumea? Este adevărat?” Și El: „Fiica Mea, crezi că Eu am turnat totul în tine? Și apoi, cum ai putea înfrunta toată pedeapsa pe care o voi revărsa asupra lumii? Tu însăți ai văzut că pentru puținul pe care L-am turnat, nu puteai rezista, și dacă nu aș fi venit să te ajut, ai fi fost terminată. Acum, ce ar fi fost dacă aș fi turnat totul în tine? Draga Mea, ți-am dat cuvântul Meu, te voi mulțumi în parte”.

            După aceea, m-a dus cu duhul în afara mea în mijlocul oamenilor și continuam să văd multele rele, mai ales cum complotau pentru a se revolta împotriva Bisericii și a societății, pentru a-i ucide pe Sfântul Părinte și pe preoți. Eu îmi simțeam sufletul sfâșiat văzând acestea și mă gândeam: „Dacă ar ajunge să îndeplinească aceste comploturi – și asta să nu se întâmple niciodată – atunci ce va fi? Câte rele vor veni?”

            Și foarte necăjită, m-am uitat la Isus, și El mi-a zis: „Și ce zici despre revolta care s-a întâmplat aici?” Și eu: „Ce revoltă? În zona mea nu s-a întâmplat nimic”. Și El: „Nu-ți amintești revolta din Andria?” „Ba da, Doamne”. Și El: „Ei bine, pare că nu este nimic, dar nu este așa [în realitate]. Aceea [din Andria] a fost o ocazie pentru a incita de asemenea și alte țări să se revolte și să verse sânge, provocând ofense persoanelor sacre și sanctuarelor Mele; și pentru că fiecare vrea să arate care e mai bun, să atragă spre rău, se vor lua la întrecere pentru a vedea cine poate face mai mult [rău]”. Și eu: „Ah, Doamne, dă pacea Bisericii și nu permite multe nenorociri!” Și voind să spun mai mult, a dispărut, lăsându-mă complet îndurerată și îngrijorată.


[1] Luisa spune deseori „am fost lăsată”, în loc să spună „am rămas”. Nu va fi repetată nici această notă.

Title: Those who oppose the legitimate teaching authority of the Church and develop a habit of defiance are, perhaps without realising it, defying Christ Himself


Code: T-04172A-CW


Artist: Elizabeth Wang