În această dimineață, venind, adorabilul meu Isus mi-a împărtășit o parte din Patima Sa. Deci, în timp ce mă aflam suferindă, pentru a mă încuraja, Domnul mi-a spus:
„Fiica Mea, prima semnificație a Pătimirii conține glorie, laudă, onoare, mulțumire, reparare către Divinitate. A doua este mântuireasufletelor și toate harurile necesare pentru a atinge același scop. Prin urmare, viața celui care participă la durerile Pătimirii Mele conține în sine aceleași semnificații; și nu doar atât, ci ia aceeași formă a Umanității Mele și, din moment ce această Umanitate este unită cu Divinitatea, chiar și sufletul care participă la durerile Mele este în contact cu Divinitatea și poate obține ceea ce își dorește.
Într-adevăr, durerile lui sunt ca niște chei pentru a deschide comorile divine. Aceasta [se întâmplă] atâta timp cât trăiește aici jos [pe pământ], și apoi îi este rezervată chiar și în Cer, o glorie distinctă pentru sine, care îi este dată de Umanitatea și de Divinitatea Mea, ca să semene cu propria Mea lumină, ba chiar o glorie mai specială pentru întreaga curte cerească, care i se va da prin acest suflet, pentru ceea ce i-am comunicat; deoarece, cu cât mai mult sufletele s-au asemănat Mie în dureri, cu atât mai multă lumină și glorie va ieși din interiorul Divinității, și iată că întreaga curte cerească va participa la această glorie”.
Binecuvântat să fie întotdeauna Domnul, și totul pentru gloria și onoarea Sa.
Aflându-mă în starea mea obișnuită, m-am trezit în afara mea [împreună] cu adorabilul meu Prunc Isus în brațe. Mai întâi a turnat puțin din ceea ce Îl amăra și apoi a făcut un gest că ar vrea să plece, iar eu, strângându-L în brațe, i-am spus: „Dragul meu și viața vieții mele, ce faci, vrei să pleci? Și eu ce fac? Nu vezi că atunci când sunt fără Tine, pentru mine este o moarte continuă? Și apoi, Inima Ta, care are aceeași bunătate, nu va avea curajul să o facă și eu nu Te voi lăsa să pleci niciodată”. Și strângându-L puternic, de parcă brațele mele ar fi devenit lanțuri, [El] neputând să se elibereze, a rămas cu mine, taciturn, și eu, văzând pervertirea și mai mare a relelor societății, i-am spus: „Dulcele meu Bine, spune-mi, ce o să fie cu acest divorț de care ei spun? Vor ajunge sau nu să facă această lege păcătoasă?”
Și El mi-a spus: „Fiica Mea, interiorul omului conține o tumoare cangrenoasă, e plin de putregai, de parcă ar fi ajuns la supurație și nemaiputând s-o mai conțină în interior, vor să taie această tumoare, dar nu pentru a vindeca, ci pentru a face în așa fel ca, ieșind afară, parte din acest putregai, să contamineze și să infecteze întreaga societate. Dar Soarele Divin, plutind în mijlocul societății, strigă continuu spunând: O, omule, nu-ți amintești din ce izvor de puritate ai ieșit și ce aură de lumină îți lumina calea? Tu, nu doar te-ai contaminat, dar vrei să acționezi și împotriva naturii, dorind să dai o altă formă, diferită decât cea pe care ți-am dat-o și de felul stabilit de Mine.”
Apoi a spus atâtea alte lucruri pe care nu știu să le relatez, și spunea aceasta cu atât de multă amărăciune, încât eu, fiind incapabilă să rezist să-L văd așa, am spus: „Doamne, să ne retragem, nu vezi cum Te amărăsc oamenii și aproape că nu-ți dau pace?” Astfel ne-am retras[1] în pat și, vrând să-L mângâi pe bunul meu Isus, i-am spus: „Dacă atât de mult Te îndurerează ce fac oamenii, eu îți ofer viața mea, să sufere orice durere, să nu se ajungă la această [acțiune], și să nu fie respinsă[2] în niciun fel, o unesc cu Jertfa Ta, pentru a putea obține cu certitudine o decizie a harului”.
În timp ce spuneam aceasta, părea că Domnul ar scrie oferta mea pentru a o prezenta Justiției divine. El a dispărut și m-am regăsit în mine.
Se pare că oamenii, cu orice preț, vor să confirme cel puțin un articol din această lege, neputând obține confirmarea totală după cum le place și doresc.
[1] Luisa spune: „ne-am retras în pat…”; Aceste cuvinte le folosește în sens spiritual, când Luisa se retrage în trupul ei după ce Isus a purtat-o în afara trupului ei, să facă anumite plimbări în toate situațiile și locurile posibile, pentru a-i aduce lui Isus iubire, glorie, adorație, mulțumire în locul tuturor creaturilor. „Ne-am retras în pat…” reprezintă faptul că Isus este Dumnezeu aflat în interiorul Luisei, așa cum se află și în interiorul nostru, după cum spune chiar și Sfântul Apostol Paul: că trupul nostru este templul lui Dumnezeu, așadar, să îndepărtăm imaginația lumească nelegiuită care ne duce în iad. Când Isus și Luisa își dau sărutări și mângâieri, toate acestea trebuie văzute doar ca alinări spirituale divine, pe care Isus le așteaptă de la noi toți.
În această dimineață, în timp ce mă aflam în starea mea obișnuită, vedeam în fața mea o lumină interminabilă și înțelegeam că în acea lumină locuia Preasfânta Treime, și am mai văzut în fața acelei lumini, pe Regina Mamă, care era complet absorbită de Preasfânta Treime și Ea le absorbea în Sine pe toate cele Trei Persoane Divine, în așa fel încât a fost îmbogățită cu cele trei prerogative ale Treimii Preasfinte, adică, cu Puterea, cu Înțelepciunea și Caritatea; și așa cum Dumnezeu iubește omenirea ca fiind parte din Sine și totodată ieșită din Sine, tot astfel, dorește cu ardoare ca acea parte din Sine care îi aparține, să se întoarcă la El.
Așadar, Regina Mamă, participând la aceasta, iubește neamul omenesc cu o iubire excesivă. În timp ce înțelegeam aceasta, l-am văzut pe Confesor și am rugat-o pe Preasfânta Fecioară să mijlocească[1] pentru el înaintea Preasfintei Treimi, și Ea a făcut un gest de înclinare, ducând rugăciunea mea la Tronul lui Dumnezeu, și am văzut că de pe Tronul Divin ieșea un flux de lumină, care îl acoperea complet pe Confesor, și m-am regăsit în mine.
Fiind în starea mea obișnuită, adorabilul meu Isus a venit și mi-a spus: „Fiica Mea, pentru a fi cu adevărat demn de Mine, [omul] trebuie să fie în întregime golit de sine și umplut complet cu Mine, ca să facă din sine un obiectiv total al Iubirii divine, încât Iubirea Mea trebuie să ajungă să-i formeze viața și să Mă iubească, nu cu iubirea lui, ci cu Iubirea Mea”.
Apoi a adăugat: „Ce înseamnă acele cuvinte: «El i-a destituit de pe tron pe cei puternici și i-a înălțat pe cei mici?” [Înseamnă] că sufletul, distrugându-se complet, să se umple în întregime de Dumnezeu și iubindu-L cu același Dumnezeu, El exaltă sufletul către o iubire veșnică și aceasta înseamnă adevărata și cea mai mare exaltare și împreună cu ea, adevărata umilință”.
Apoi a repetat: „Adevăratul semn pentru a cunoaște dacă se deține această iubire este atunci când sufletul nu se îngrijește de nimic altceva decât să-L iubească numai pe Dumnezeu, să-L facă cunoscut și să-i facă pe toți să-L iubească”.
Apoi, retrăgându-se în interiorul meu, L-am auzit rugându-se: „Întotdeauna, sfântă și unică Treime, Vă ador profund, Vă iubesc intens, Vă mulțumesc continuu pentru toți și în inimile tuturor”.
Și s-a încheiat. Îl simțeam că se ruga aproape întotdeauna în interiorul meu și eu împreună cu El.
Title: When a child is given Divine Life at baptism its Guardian Angel is filled with joy
Pare că adorabilul meu Isus continuă să vină puțin. De fapt, în această dimineață, transportându-mă în afara mea, mi-a arătat gravitățile rele ale societății și amărăciunile Sale mari, a turnat din abundență în mine o parte din ceea ce îl amăra și apoi mi-a spus:
„Fiica Mea, vezi puțin unde a ajuns orbirea oamenilor, încât să dorească să formeze legi nedrepte și chiar împotriva bunăstării lor sociale. Fiica Mea, așadar te chem din nou la suferințe, oferindu-te Dreptății divine [împreună] cu Mine; anumite persoane trebuie să lupte să obțină lumină împotriva acestei legi a divorțului, [precum] și harul eficient pentru a fi victorioase. Fiica Mea, Eu tolerez ca ei să provoace războaie, revoluții pentru ca sângele noilor martiri să inunde lumea; aceasta înseamnă onoare pentru Mine și pentru Biserica Mea, dar această lege brutală [a divorțului] este o dezonoare pentru Biserică, iar pentru Mine e abominabilă și de netolerat”.
În timp ce spunea acestea, am văzut un om care lupta împotriva acestei legi, obosit și epuizat de forțe, dorind să se retragă din această inițiativă; așa că împreună cu Domnul, l-am încurajat, și acela a răspuns: „Mă văd aproape singur în luptă și incapabil să obțin scopul”. Și i-am spus: „Curaj, deoarece contrazicerile sunt atât de multe perle pe care Domnul le va folosi pentru ca să vă împodobească în Cer”. Și acela și-a reluat ritmul și a continuat inițiativa. După aceea am văzut un altul abia răsuflând, îngrijorat, neștiind ce decizie să ia, iar alții îi spuneau: „Știi ce trebuie să faci? Ieși, ieși din Roma”. Și acela: „Nu, nu pot, este cuvânt dat tatălui meu; îmi voi da viața, dar nu voi ieși niciodată”.
După aceasta ne-am retras, iar Isus a dispărut și m-am regăsit în mine.
Stând în starea mea obișnuită, după o lungă așteptare, Isus al meu a venit pentru puțin timp și așezându-se aproape de mine, mi-a spus: „Fiica Mea, cine încearcă să se conformeze în toate cu viața Mea, nu face altceva decât să adauge și mai mult un parfum distinct la tot ce am făcut în viața Mea, încât parfumează Cerul și întreaga Biserică; încât chiar și cei răi simt respirația acestui parfum ceresc, deoarece toți sfinții nu sunt altceva decât multe parfumuri care bucură cel mai mult Biserica și Cerul, pentru că sunt distincte unele de altele. Și nu doar atât, dar cei care încearcă să-Mi continue viața, lucrează acolo unde pot, însușindu-și tot ce Eu am făcut, dar dacă nu pot să o pună în practică, cel puțin cu dorința și cuintenția [să o împlinească], [iar] Eu îi țin în mâinile Mele de parcă aș continua întreaga Mea viață în aceste suflete, nu ca pe un lucru din trecut, ci ca și cum aș trăi în prezent, și acest lucru este o comoară în mâinile Mele, încât, dublând comoara a tot ce am operat, o răspândesc pentru binele întregii omeniri. Deci, nu ai vrea să fii una dintre aceste [suflete]?”
M-am văzut total confuză și nu am știut ce să răspund, iar Isus a dispărut; dar după puțin timp s-a reîntors și împreună vedeam diverși oameni care se temeau foarte mult de moarte. Prin urmare, văzând acest lucru, am spus: „Amabilul meu Isus, să nu mă tem de moarte este un defect? În timp ce văd că alții se tem atât de mult, iar eu, în schimb, gândind doar că moartea mă va uni pentru totdeauna cu Tine și martiriul despărțirii mele grele se va sfârși, gândul la moarte nu numai că nu-mi dă nicio teamă, dar este o ușurare pentru mine, îmi dă pace și sărbătoresc, lăsând deoparte toate celelalte consecințe pe care moartea le aduce cu sine”.
Și Isus: „Fiică, adevărul este că frica exagerată de a muri este o absurditate, în timp ce fiecare are toate meritele Mele, virtuțile și operele Mele ca pașaport pentru a intra în Cer, dăruindu-l tuturor, chiar mult mai mult dacă ar profita de această dăruire a Mea, adăugând pe ale sale; și cu toate aceste lucruri, ce teamă poate avea de moarte? Iar cu acest pașaport foarte sigur, sufletul poate intra unde dorește și astfel, toți îl respectă și îl lasă să treacă. Apoi această lipsă de teamă de moarte pe care o ai tu, vine din faptul că ai avut experiența de a sta cu Mine și ai experimentat cât de dulce și dragă este unirea cu Binele suprem; dar să știi totuși că cel mai plăcut omagiu care Mi se poate oferi este dorința de a muri pentru a se uni cu Mine și este cea mai frumoasă dispoziție a sufletului, să se purifice și să meargă de-a dreptul pe calea spre Cer, fără niciun obstacol”.
Stăteam cu totul deprimată și, de îndată ce L-am văzut pe adorabilul meu Isus, mi-a spus privindu-mă: „Fiica Mea, pentru cei care trăiesc în umbra Mea este necesar să sufle vânturile nenorocirilor, încât aerul infectat din jur să nu poată pătrunde nici măcar sub umbra Mea; așadar, vântul constant, agitând mereu acest aer nesănătos, îl ține mereu departe și astfel ei respiră un aer foarte pur și sănătos”.
Spunând acestea, a dispărut și eu înțelegeam multe lucruri despre aceasta, dar nu este necesar să explic, deoarece cred că semnificația este ușor de înțeles.
Este inutil să vorbesc despre starea mea săracă, în ce stare am ajuns; ar însemna să vreau să împietresc și să fac mai adânci rănile sufletului meu, de aceea trec totul sub tăcere oferindu-le Domnului.
Așa că, în această dimineață, în timp ce plângeam pentru pierderea adorabilului meu Isus, a venit Confesorul și mi-a dat ascultarea de a mă ruga Domnului, ca să binevoiască să vină. Pare că [Domnul] a venit și Confesorul a avut intenția de a mă răstigni, m-a făcut părtașă la durerile crucii și în timp ce făcea acest lucru, i-a spus Confesorului:
„Am fost administratorul Preasfintei Treimi, adică, am administrat oamenilor Puterea, Înțelepciunea, Caritatea Persoanelor Divine. Voi, fiind reprezentanții Mei, ceea ce trebuie să faceți este să continuați propria Mea lucrare cu sufletele; iar dacă nu sunteți interesați, veți distruge munca pe care am început-o, iar Eu Mă simt înșelat în împlinirea planurilor Mele și sunt forțat să retrag puterea, înțelepciunea, caritatea pe care vi le-aș fi dat dacă ați fi îndeplinit munca pe care Eu v-am încredințat-o”.
După aceea, părea că m-a purtat cu duhul și de la distanță se putea vedea o mulțime de oameni, din care venea o duhoare de nesuportat și Isus a spus: „Fiica Mea, ce schismă vor face preoții între ei și aceasta va fi ultima lovitură care va stârni partidele și revoluția între popoare”.
Și a spus-o cu atâta amărăciune, încât provoca milă.
Așadar, după aceea, amintindu-mi de starea mea, i-am zis: „Spune-mi, Domnul meu, vrei să-mi dea [Confesorul] ascultarea, ca să termin să mai stau în această stare, și chiar mai mult de atât, fiind fără suferințe ca înainte, mă văd inutilă?” Și El mi-a răspuns:„Corect!”,dar foarte trist și eu, simțind inima mea neliniștită de parcă nu aș fi vrut să-mi spună asta, i-am răspuns: „Dar Doamne, nu este pentru că vreau să ies, dar vreau să-ți cunosc Sfânta Vrere, fiindcă am avut acea stare pentru că Tu ai venit la mine și mi-ai împărtășit suferințele Tale, iar această [stare] încetând, mă tem că nu vrei să continui să rămân la pat”. Și Isus a spus: „Ai dreptate, ai dreptate”. Dar ce! Mi-am simțit inima frântă pentru răspunsurile pe care mi le-a dat binecuvântatul Isus și am adăugat: „Dar, Domnul meu, spune-mi cel puțin care este cea mai mare glorie a Ta, încât să continui să stau chiar dacă ar fi să crăp, sau să-mi dai ascultarea de a termina [această stare]?”
Și văzând că nu terminam cu acestea, Isus însuși a schimbat subiectul spunându-mi:„Fiica Mea, Mă simt ofensat de toți. Vezi, chiar și sufletele devotate au privirea atentă să cerceteze dacă este sau nu vinovăție, dar, nici nu se gândesc să se corecteze în comportament și să extirpe vinovăția: [acesta este] un semn că nu există durere sau iubire, pentru că durerea și iubirea sunt două unguente foarte eficiente, care se aplică sufletului, îl vindecă perfect; iar una o sprijină și o întărește mai mult pe cealaltă”.
Dar eu mă gândeam la sărmana mea situație și voiam să-i spun din nou că [vreau] să cunosc Voința Domnului cu claritate; dar Isus a dispărut, și eu, reîntorcându-mă în mine, mă vedeam complet confuză în ceea ce trebuia să fac, deci, pentru a fi sigură, am expus totul ascultării, care vrea să continui starea mea. Să se facă întotdeauna Voința Domnului.
După ce am petrecut câteva zile de frică și îndoieli cu privire la starea mea, crezând că totul este o lucrare a imaginației mele, uneori mintea mea se fixa atât de mult în aceasta, că ajungeam să fiu nemulțumită că nu-L vedeam pe Domnul nostru și spuneam: „Ce durere, ce nenorocire a fost [starea] mea, să fiu victima fanteziei mele! Credeam că Te văd, dar în schimb totul a fost o halucinație a fanteziei; credeam că îndeplinesc Vrerea Ta rămânând pentru mult timp în acest pat și cine știe dacă nu a fost și acesta un rod al imaginației. Doamne, este o durere, este înspăimântător doar să te gândești la acest lucru; Vrerea Ta îndulcea totul, dar aceasta mă mâhnește chiar și până în măduva oaselor. Oh, dă-mi puterea să ies din această stare de fantezie”. Mă fixam atât de mult asupra acestui fapt, încât nu puteam să mă distrag, încât ajungeam să cred că fantezia mi-ar fi pregătit un loc în iad; deși încercam să mă grăbesc spunând: „Ei bine, îmi voi folosi imaginația pentru a-L putea iubi în iad”.
Deci, în timp ce mă aflam în această obsesie, binecuvântatul Isus a vrut să-mi mărească starea dureroasă, mișcându-se în mine și spunând:„Nu da atenție la asta, altfel Eu te las și îți arăt dacă sunt Eu cel care vin sau este fantezia ta cea care intuiește”.
Cu toate acestea, în acel moment nu m-am îngrijorat, spunând: „Ah, da, nu va avea curaj să o facă, e atât de bun”. De fapt cu toate acestea, a făcut-o.
Este inutil să spun prin ce am trecut în acele multe zile fără Isus, m-aș lungi prea mult; doar amintindu-mi mi se răcește sângele în vene, așa că merg mai departe.
Deci, după ce i-am spus toate acestea Confesorului, pare că el a fost mediatorul meu. După ce am început să ne rugăm împreună, ca El să binevoiască să vină, simțeam că-mi pierd simțurile și s-a arătat de foarte departe cu o ostilitate accentuată pentru că nu voia să vină. Nu am îndrăznit, dar Confesorul insista, unindu-ne în intenția de a-mi împărtăși răstignirea. Așadar, pentru a-l mulțumi pe Confesor, El s-a apropiat de mine și m-a făcut părtașă la durerile crucii și apoi, ca și cum ar fi făcut pace, mi-a spus:
„Era necesară lipsa Mea, altfel nu te-ai fi convins dacă sunt Eu sau e fantezia. Lipsa, ajută în a cunoaște de unde vin lucrurile și prețiozitatea obiectului pierdut și de a-l aprecia mai mult atunci când se redobândește”.
În această dimineață, binecuvântatul Isus venind, părea să facă cerc cu brațele Sale, pentru a mă închide înăuntru și, în timp ce mă strângea, a spus:
„Fiica Mea, când sufletul face totul pentru Mine, totul rămâne închis înăuntrul acestui cerc, nimic nu iese în afară, nici măcar un oftat, o bătaie a inimii, orice mișcare; totul intră în Mine și totul rămâne numărat în Mine, iar Eu ca recompensă le revărs în suflet, dar toate se dublează în har, așadar, revărsându-le din nou în Mine și Eu în el, sufletul ajunge să dobândească un capital surprinzător al harului și toate acestea sunt încântarea Mea, adică, să dau făpturii ceea ce mi-a dat de parcă ar fi fost lucrul lui, adăugând mereu dintr-al Meu. Și cine împiedică cu nerecunoștința lui să-i dau ceea ce vreau, împiedică încântările Mele inocente. Cine nu lucrează pentru Mine, iese complet din cercul Meu, pierdut precum praful unui vânt impetuos”.
