Răstignitule Isus, în timp ce mă rog cu Tine, forța Iubirii și a durerilor Tale îmi păstrează privirea fixată asupra Ta, dar inima mi se rupe văzându-Te cât de mult suferi. Tu Te zbuciumi de iubire și de durere, iar flăcările care ard Inima Ta se înalță atât de mult, încât sunt pe punctul de a Te arde. Iubirea Ta conținută este mai puternică decât moartea și Tu, voind să o reverși, uitându-Te spre tâlharul care este la dreapta Ta, îl furi iadului…

Cu Harul Tău îi atingi Inima și acel tâlhar este în întregime transformat, Te recunoaște, Te mărturisește ca (fiind) Dumnezeu și complet căit, spune: „Doamne, amintește-Ți de mine, când vei fi în Împărăția Ta”.

Iar Tu nu eziți să-i răspunzi: „Adevăr îți spun, astăzi vei fi cu Mine în Paradis”; și așa faci primul triumf al Iubirii Tale.

Dar în Iubirea Ta văd că nu doar tâlharului îi furi inima, ci chiar și altor mulți muribunzi. Ah, Tu pui la dispoziția lor Sângele Tău, Iubirea Ta, meritele Tale și folosești toate abilitățile și stratageme pentru a atinge inimile lor și a-i fura pe toți pentru Tine!… Dar și aici Iubirea Ta este contrastantă! Câte respingeri, cât de multe neîncrederi, câte disperări! Este atât de mare durerea, încât Te face să stai din nou în tăcere…

Vreau să repar, o, Isuse, pentru aceia care nu mai speră în Milostivirea Dumnezeiască în momentul morții. Isuse, Iubirea mea, inspiră tuturor încredere și nădejde nelimitată în Tine, mai ales celor care se află în dificultatea agoniei; și, în virtutea acestui cuvânt Tău, dă-le lumină, putere și ajutor ca să poată muri în sfințenie și să zboare de pe acest pământ la Cer. În Trupul Tău Preasfânt și în Sângele Tău, în rănile Tale conții toate sufletele, o, Isuse; așadar, pentru meritele acestui preaprețios Sânge al Tău, nu permite să se piardă nici măcar un singur suflet! Sângele Tău să strige din nou tuturor, împreună cu vocea Ta: „Astăzi veți fi cu Mine în Paradis!”

Al treilea cuvânt pe cruce

Isuse al meu, Răstignitule sfâșiat, durerile Tale se înmulțesc din ce în ce mai mult… Ah, pe această cruce Tu ești adevăratul Rege al durerilor! Între atât de multe dureri, niciun suflet nu Îți scapă, dimpotrivă, dai fiecăruia Viața Ta. Dar Iubirea Ta se vede respinsă de făpturi, disprețuit, neîngrijit, și, neputându-se exprima se face mai intensă, Îți dă torturi negrăite și în aceste torturi (iubirea) se gândește ce altceva ar putea dărui omului pentru a-l cuceri, și Te face să spui: „Vezi, fiul Meu, cât Te-am iubit? Dacă nu vrei să ai milă de Tine, cel puțin ai milă de Iubirea Mea!”

Între timp, văzând că nu ai ce să-i mai oferi, după ce i-ai dat totul, Îți întorci privirea fără vlagă către Mama Ta; chiar și Ea este mai mult moartă din cauza durerilor Tale, și este atât de mare iubirea care o torturează, încât o face răstignită la fel ca Tine… Mama și Fiul aveți vă înțelegeți [unul pe celălalt], iar Tu suspini cu satisfacție și [ai] alinare, văzând că o poți da creaturii pe Mama Ta. Și considerând în Ioan tot neamul omenesc, cu o voce atât de duioasă încât înduioșezi toate inimile, spui: „Femeie, Iată fiul Tău…” iar lui Ioan: „Iată Mama Ta”.

Vocea Ta coboară în Inima sa de mamă și unită cu vocea Sângelui Tău continuă să spună: „Mama Mea, îți încredințez ție pe toți fiii Mei. Toată iubirea pe care o simți pentru Mine, să o simți pentru ei; toate grijile Tale și gingășiile materne să fie pentru fiii Mei; Tu Mi-i vei salva pe toți…” Mama Ta acceptă.

Între timp, durerile sunt atât de puternice, încât Te reduce din nou la tăcere. O, Isuse al meu, vreau să repar ofensele care i se aduc Preasfintei Fecioare, blasfemiile și ne recunoștințele multora care nu vor să recunoască binefacerile pe care Tu le-ai oferit tuturor dându-ne-o ca Mamă… Cum putem noi să-Ți mulțumim pentru un așa mare dar? Alerg la același izvor al Tău, o, Isuse, iar drept mulțumire Îți ofer Sângele Tău, rănile Tale, Iubirea infinită a Inimii Tale.

O, Mamă Sfântă, cât de mare este emoția ta auzind vocea Fiului Tău, care ni te lasă nouă tuturor ca Mamă? Îți mulțumesc, o, Fecioară binecuvântată și ca să-ți mulțumesc așa cum meriți, îți ofer aceeași mulțumire a lui Isus al Tău. Dulce Mamă, fii tu Mama noastră, îngrijește-te de noi și nu îngădui să te mai ofensăm vreodată. Ține-ne mereu aproape de Isus; leagă-ne de El cu mâinile tale, ca să nu mai scăpăm niciodată. Cu aceleași intenții ale tale, pentru toți vreau să repar ofensele care i se aduc lui Isus al tău și ție, dulcea mea Mamă.

Isuse al meu, în timp ce stai cufundat în atâtea dureri, Tu pledezi cel mai mult pentru cauza mântuirii sufletelor. Dar eu, nu voi fi indiferentă, vreau ca în fiecare rană a Ta să trec cu sărutul meu, cu alinarea mea și, cufundându-mă în Sângele Tău, să pot spune cu Tine: „Suflete, suflete!” Vreau să susțin capul Tău străpuns și îndurerat ca să-Ți [ofer] reparare și să-Ți cer milostivire, iubire și iertare pentru toți.

Al patrulea cuvânt pe cruce

Îndureratule Isus, în timp ce stau abandonată, strânsă la Inima Ta, numărând durerile Tale, văd că un fior convulsiv invadează Preasfânta Ta Umanitate. Membrele Tale se zbat, ca și cum unul ar vrea să se desprindă de celălalt și printre contorsionările sfâșietoarelor spasme, strigi puternic: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”… La acest strigăt toți tremură, întunericul se face mai intens, împietrita Mamă devine palidă și leșină.

Viața mea și Totul meu, Isuse, ce văd? Ah, Tu ești aproape pe moarte, propriile dureri atât de fidele Ție, vor să Te lase, dar, între timp, după atâta pătimire, vezi cu o imensă durere că nu toate sufletele rămân cuprinse în Tine, dimpotrivă, vezi că multe se vor pierde, și simți dureroasa lor separare, desprinzându-se de membrele Tale; iar Tu, trebuind să satisfaci Dreptatea Divină, chiar și pentru ele, simți moartea veșnică a fiecăruia și însele durerile pe care le vor suferi în iad și strigi puternic către toate inimile: „Nu Mă abandonați! Dacă vreți mai multe dureri, sunt pregătit, dar nu vă separați de Umanitatea Mea! Aceasta este durerea durerilor, este moartea morților; tot restul Mi-ar fi un nimic, dacă nu aș suporta despărțirea voastră de Mine. Oh, milă de Sângele Meu, de rănile Mele, de moartea Mea! Acest strigăt va fi continuu către inimile voastre, oh, nu Mă abandonați!”

Iubirea mea, cât mă îndurerez împreună cu Tine…! Tu respiri cu dificultate; Preasfântul Tău cap Îți cade deja pe piept, Viața Te părăsește… Isuse al meu, simt că mor; chiar și eu vreau să strig cu Tine: „Suflete, suflete!” Nu mă voi dezlipi de crucea Ta, de rănile Tale, ca să-Ți cer suflete, și dacă Tu vrei, voi coborî în inimile făpturilor și le voi înconjura cu durerile Tale, ca să nu-Ți mai scape și, dacă mi-ar fi posibil, m-aș așeza la poarta iadului pentru a face să se întoarcă sufletele destinate acestui loc, conducându-le la Inima Ta… Dar Tu agonizezi și taci, iar eu plâng apropiata Ta moarte. O, Isuse al meu, Te compătimesc, strâng Inima Ta puternic de a mea, o sărut și o privesc cu toată sensibilitatea de care sunt capabilă, iar pentru a-Ți da o alinare și mai mare, îmi însușesc Tandrețea divină și cu aceasta vreau să Te compătimesc, să schimb inima mea într-un râu de dulceață și să-l vărs într-a Ta, pentru a îndulci amărăciunea pe care o simți din cauza pierderii sufletelor.

Este foarte dureros acest strigăt al Tău, Isuse; mai mult decât abandonul Tatălui, este pierderea sufletelor care se îndepărtează de Tine, care face să iasă din Inima Ta această dureroasă plângere. O, Isuse al meu, mărește în toți Harul, astfel ca nimeni să nu se piardă, iar repararea mea să fie în favoarea acelor suflete care ar trebui să se piardă, pentru a nu se pierde. În cele din urmă, Te rog, o, Isuse, pentru acest extrem abandon al Tău, să dai ajutor multor suflete care Te iubesc, pentru a le avea ca însoțitoare în abandonul Tău; pare că le privezi de Tine, lăsându-le în întuneric. Durerile lor să le fie rugăciuni, care să cheme sufletele aproape de Tine și să Te aline în durerea Ta.

  Răstignitul meu Bine, Te văd pe Cruce ca pe tronul Tău triumfal, în actul de a cuceri totul și toate inimile, și de a le atrage atât de mult la Tine, încât să se facă simțită pentru toți puterea Ta supra-omenească… Natura, îngrozită de atât de multe josnicii, se prosternă înaintea Ta și așteaptă în liniște un cuvânt de-al Tău, ca să-Ți dea onoare și să recunoască stăpânirea Ta. Soarele plângător își retrage lumina, neputându-Ți susține vederea, prea dureroasă. Iadul simte teroarea și așteaptă în tăcere; astfel că totul este tăcere… Străpunsa Ta Mamă și fideli Tăi cu toții sunt muți, împietriți [de această] vedere, vai, prea dureroasă a Umanității Tale despicate și dislocate, și așteaptă în tăcere, un cuvânt de-al Tău.

Însăși Umanitatea Ta, care zace într-o mare de durere, între spasmele cumplite ale agoniei, este tăcută, dar se teme că de la o răsuflare la alta Tu ai să mori… Ce poate fi mai mult? Înșiși perfizii iudei, înșiși nemiloșii călăi, care cu puțin timp în urmă Te ultragiau, Te batjocoreau, Te numeau impostor și răufăcător și chiar înșiși tâlharii care Te insultau, toți tac și amuțesc. Remușcarea îi cuprinde și, dacă încearcă să-Ți adreseze o insultă, aceasta moare pe buzele lor.

Dar, pătrunzând în interiorul Tău, văd că Iubirea Ta se revarsă, Te sufocă și nu o poți conține și, constrâns de Iubirea care Te chinuie mai mult decât durerile, cu vocea puternică și înduioșătoare vorbești, fiind Dumnezeu, ridici ochii Tăi muritori către Cer și exclami: „Tată, iartă-i pe ei că nu știu ce fac…” Și din nou Te închizi în tăcere, cufundat în dureri neînchipuite. Răstignitule Isus, este posibil atât de multă iubire? Ah, după atât de multe dureri și insulte, primul Tău cuvânt este de iertare, scuzându-ne înaintea Tatălui de atâtea păcate! Ah, acest cuvânt îl faci să coboare în fiecare inimă după [comiterea] păcatului, și ești Tu primul care oferi iertarea! Dar câți o resping și nu o acceptă! Atunci Iubirea Ta ajunge la nebunie, căci Tu, nerăbdător, vrei să dai tuturor iertarea și sărutul păcii…

  La cuvântul Tău, iadul tremură și te recunoaște ca Dumnezeu; natura și toți rămân impresionați și recunosc Divinitatea Ta, Iubirea Ta inepuizabilă și așteaptă tăcuți să vadă unde ajunge ea. Și nu este doar vocea Ta, ci și sângele Tău, rănile Tale, care strigă fiecărei, inimi după păcatul [comis]: „Vino în brațele Mele, că te iert, iar sigiliu iertării este prețul Sângelui Meu!”

O, adorabilul meu Isus, repetă acest cuvânt la câți păcătoși se află în lume, imploră milostivire pentru toți, oferă tuturor meritele infinite al preaprețiosului Tău Sânge; pentru toți, o, bune Isuse, continuă să calmezi Dreptatea Divină și dă harul oricui se află în actul de a ierta și nu simte puterea.

Isuse al meu, Răstignitule adorat, în aceste trei ore de foarte amară agonie, Tu vrei să împlinești totul. În timp ce stai tăcut pe cruce, văd în interiorul Tău că vrei să dai satisfacție Tatălui, în toate, Îi mulțumești pentru toți, satisfaci Tu pentru toți, ceri iertare pentru toți și pentru toți obții harul ca niciodată să nu Te mai ofenseze; și pentru a obține aceasta de la Tatăl, recapitulezi toată Viața Ta, din primul moment al Întrupării Tale până la ultima respirație. Isuse al meu, Iubire nesfârșită, lasă-mă ca și eu să recapitulez toată Viața Ta cu Tine și cu nemângâiata Mamă.

Recapitulăm viața și durerile lui Isus

1.  Dulcele meu Isus, Îți mulțumesc: pentru spinii care au străpuns adorabilul Tău Cap, pentru Sângele pe care L-ai vărsat, pentru loviturile care Ți-au fost date peste cap, pentru părul pe care Ți l-au smuls… Îți mulțumesc: pentru cât bine ai făcut și ai obținut pentru toți, pentru luminile și bunele inspirații pe care ni le-ai dat și de câte ori ne-ai iertat păcatele făcute cu gândul din mândrie, orgoliu și propria stimă. O, Isuse, Îți cer iertare, în numele tuturor, pentru fiecare dată când Te-am încoronat cu spini, pentru Sângele pe care Te-am făcut să-L verși din Preasfântul Tău cap, pentru fiecare dată când n-am corespuns inspirațiilor Tale. Pentru toate aceste dureri pe care le-ai suferit, Te rog, să ne dai harul de a nu mai păcătui niciodată cu gândul; în sfârșit Îți ofer tot ce ai suferit în Preasfântul Tău cap, pentru a-Ți da toată slava pe care ar fi trebuit să Ți-o dea făpturile, dacă și-ar fi folosit bine inteligența lor.
2.  O, Isuse, ador Ochii Tăi Preasfinți și, Îți mulțumesc pentru lacrimile și Sângele pe care L-ai vărsat din cauza înțepăturilor groaznice ale spinilor, pentru insultele, disprețuirile și batjocurile suportate în toată Patima Ta. Îți cer iertare pentru toți cei care se folosesc de vedere, pentru a Te ofensa și ultragia și, Te rog, pentru durerile suferite în ochii Tăi Preasfinți, să ne dai harul de a nu Te mai ofensa cu priviri rele. Îți ofer tot ce ai suferit în ochii Tăi Preasfinți, pentru a-Ți da toată slava pe care făpturile ar fi trebuit să Ți-o ofere, dacă privirile lor ar fi fost îndreptate doar spre Cer și Te-ar privi doar pe Tine, o, Isuse.
3.  Ador Urechile Tale Preasfinte și Îți mulțumesc pentru cât ai suferit, în timp ce nelegiuiții pe Calvar Te asurzeau cu urlete și insulte. Îți cer iertare în numele tuturor pentru câte discursuri rele se ascultă și Te rog [fă] să se deschidă urechile tuturor oamenilor la adevărurile veșnice, la vocea Harului, ca nimeni să nu Te ofenseze cu simțul auzului. Îți ofer tot ce ai suferit în Auzul Tău Preasfânt, pentru a-Ți da toată slava pe care făpturile ar fi trebuit să Ți-o ofere, dacă ar fi folosit cu sfințenie acest simț.
4.  Ador și sărut, o, Isuse al meu, Fața Ta Preasfântă și Îți mulțumesc pentru cât ai suferit din cauza scuipăturilor, palmelor și batjocurilor primite și de câte ori Te-ai lăsat călcat în picioare de dușmanii Tăi. Îți cer iertare, în numele tuturor, de câte ori avem curajul să Te ofensăm, rugându-Te ca pentru aceste palme și scuipături, să faci ca Dumnezeirea Ta să fie recunoscută de toți, lăudată și slăvită; ba chiar, o, Isuse, eu însămi vreau să merg în  toată lumea, să reunesc toate vocile făpturilor și să le schimb în la fel de multe acte de laude, iubire și  adorație, și vreau să-Ți aduc toate inimile creaturilor, astfel ca Tu să le dai tuturor Lumină, Adevăr și Iubire și să compătimească Persoana Ta Dumnezeiască. Și, în timp ce-i vei ierta pe toți, Te rog, să nu permiți ca cineva să Te mai ofenseze, dacă ar fi posibil chiar și cu prețul sângelui meu. În sfârșit, Îți ofer tot ce ai suferit în Preasfânta Ta Față, pentru a-Ți da toată slava pe care făpturile ar fi trebuit să Ți-o ofere, dacă niciunul nu ar fi îndrăznit să Te ofenseze.
5.  Ador Preasfânta Ta gură și Îți mulțumesc pentru primele Tale gângureli, pentru laptele pe care L-ai supt, pentru fiecare cuvânt pe care L-ai spus, pentru sărutările pe care Le-ai dat Mamei Tale Preasfinte, pentru tot ce ai mâncat, pentru amărăciunea fierii, pentru setea arzătoare pe care ai suferit-o pe cruce și rugăciunile pe care le-ai înălțat Tatălui. Îți cer iertare pentru câte murmurări și discursuri rele și lumești fac făpturile și pentru câte blasfemii spun. Vreau să-Ți ofer discursurile Tale sfinte pentru a repara discursurile lor care nu sunt bune, mortificarea gustului Tău, pentru a repara lăcomia lor și toate ofensele pe care Ți le aduc prin folosirea rea a limbii; și tot ce ai suferit în Preasfânta Ta gură, pentru a-Ți da toată slava pe care ar fi trebuit să Ți-o ofere făpturile, dacă nu ar fi îndrăznit să Te ofenseze cu simțul gustului și cu exagerările limbii.
6.  O, Isuse, Îți mulțumesc pentru toate și, în numele tuturor, Îți înalț un imn infinit de mulțumire veșnică; vreau să-Ți ofer tot ce ai suferit în Preasfânta Ta Persoană, pentru a-Ți da toată slava pe care ar fi trebuit să Ți-o ofere toate făpturile, dacă și-ar fi uniformizat viața lor cu a Ta.
7.  Îți mulțumesc, o, Isuse, pentru cât ai suferit în Umerii Tăi Preasfinți, pentru câte lovituri ai primit, pentru câte răni ai lăsat să Ți se deschidă pe Trupul Tău Preasfânt și pentru cât Sânge ai vărsat. Îți cer iertare, în numele tuturor, ori de câte ori ești ofensat, de dragul confortului cu plăceri interzise și rele. Îți ofer dureroasa Ta biciuire pentru a repara toate păcatele comise cu diferite simțuri; atașamentul la propriile gusturi, la plăcerile sensibile, ale propriului eu, la toate satisfacțiile naturale și Îți ofer tot ce ai suferit în umerii Tăi Preasfinți, pentru a-Ți da toată slava pe care făpturile ar fi trebuit să Ți-o ofere, dacă, în toate, ar fi încercat să-Ți facă pe plac doar Ție și să se refugieze la umbra protecției Tale divine.
8.  Isuse al meu, sărut Piciorul Tău stâng și Îți mulțumesc pentru câți pași ai făcut în timpul vieții Tale muritoare și de câte ori ți-ai obosit sărmanele Tale membre, pentru a merge în căutarea de suflete spre a le conduce la Inima Ta. Îți ofer toate acțiunile Tale, mișcările și patimile, vrând să-Ți dau reparare pentru toate și pentru toți. Îți cer iertare pentru cei care nu lucrează cu intenție dreaptă. Unesc acțiunile mele cu ale Tale pentru a le diviniza și Ți le ofer unite cu toate faptele pe care le-ai făcut cu Preasfânta Ta Umanitate în Voința Ta Divină, pentru a-Ți da toată slava pe care ar fi trebuit să Ți-o ofere creaturile, dacă ar fi lucrat cu sfințenie și cu scopuri drepte.

  Îți sărut, o, Isuse, Piciorul drept și Îți mulțumesc pentru cât ai suferit și suferi pentru mine, în special în această oră în care stai atârnat pe cruce. Îți mulțumesc pentru sfâșietoarea acțiune pe care o provoacă cuiele în rănile Tale, care se despică tot mai mult din cauza greutății Trupului Tău Preasfânt. Îți cer iertare pentru toate neascultările și revoltele pe care le fac făpturile și Îți ofer durerile Preasfintelor Tale Picioare pentru a repara aceste ofense, și pentru a-Ți da toată slava pe care făpturile ar fi trebuit să Ți-o ofere dacă în toate ar fi fost supuse Ție.

•  O, Isuse al meu, sărut Mâna Ta stângă și Îți mulțumesc pentru cât ai suferit pentru mine, de câte ori ai calmat Dreptatea Divină, satisfăcând pentru toți… Sărut Mâna Ta dreaptă și Îți mulțumesc pentru cât bine ai făcut și faci pentru toți; în special Îți mulțumesc pentru opera Creației, a Răscumpărării și a Sfințeniei… Îți cer iertare în numele tuturor, ori de câte ori am fost nerecunoscători pentru toate binefacerile Tale și pentru atât de multe fapte pe care le-am făcut fără o dreaptă intenție. Ca reparare pentru toate aceste ofense, vreau să-Ți ofer toată desăvârșirea și sfințenia lucrărilor Tale, pentru a-Ți da toată acea slavă pe care ar fi trebuit să Ți-o ofere creaturile, dacă ar fi corespuns la toate aceste binefaceri.
•  O, Isuse al meu, sărut Preasfânta Ta Inimă și Îți mulțumesc pentru cât ai suferit, dorit și plin de zel din iubire pentru toți și pentru fiecare în parte. Îți cer iertare pentru atât de multe dorințe rele, pentru atât de multe sentimente și tendințe care nu sunt bune, și pentru atât de mulți, o, Isuse, care pun Iubirea Ta pe al doilea loc după iubirea creaturilor. Și pentru a-Ți da toată slava pe care aceștia  Ți-au refuzat-o, Îți ofer tot ce a făcut și continuă să facă Inima Ta prea adorată.

Isuse, Iubirea mea, deja Te-au despuiat de hainele Tale. Trupul Tău Preasfânt este atât de sfâșiat, încât pari un miel jupuit… Te văd tremurând, în timp ce dușmanii Îți pregătesc crucea și, neputând să stai în picioare, cazi la pământ pe acest munte. Binele meu și Totul meu, inima mi se strânge de durere privindu-Te și văzând că Sângele Îți curge din toate părțile Trupului Tău Preasfânt, rănit în întregime, din cap până în picioare.

Dușmanii Tăi, obosiți, dar nesătui, dezbrăcându-Te, au smuls din capul Tău, coroana de spini, provocându-Ți o incredibilă durere, apoi din nou Ți-au înfipt-o, în chinuri nemaiauzite, găurind capul Tău Preasfânt cu noi răni… Ah, Tu repari perfidia și încăpățânarea păcatului, mai ales al mândriei. Isuse, văd că, dacă Iubirea nu Te-ar fi împins mai sus ai fi murit din cauza cumplitei dureri pe care ai suferit-o în această a treia încoronare cu spini! Dar văd că nu mai poți rezista durerii și, cu ochii acoperiți de Sânge, Te uiți dacă cel puțin cineva se apropie de Tine pentru a Te susține în atât de mare durere și confuzie…

Dulcele meu Bine, Viața mea dragă, aici nu ești singur ca în noaptea Pătimirii. Este îndurerata Mamă, care sfâșiată în Inimă, îndură atât de multe morți, câte chinuri suferi Tu; este fidelul Ioan, amuțit din cauza durerii Pătimirii Tale. Acesta este muntele celor care iubesc; nu poți fi singur… Așadar, spune-mi, Isuse, Iubirea mea, cine ai vrea să Te susțină în durerea atât de mare? Oh, permite-mi să vin eu să Te susțin; sunt eu care am mai mare nevoie decât toți. Prea scumpa Mamă și ceilalți, îmi cedează locul și, iată Isuse, mă apropii de Tine. Te îmbrățișez și Te rog să-Ți sprijini capul pe umărul meu și să mă faci să simt spinii Tăi într-al meu…

Nu vreau doar să simt spinii Tăi, dar vreau să spăl cu prețiosul Tău Sânge, care Îți curge din cap, toate gândurile mele, pentru a avea puterea să-Ți dau reparare pentru orice ofensă pe care făpturile o fac cu gândul…

Isuse, Iubirea mea, apropie-Te de mine! Vreau să sărut una câte una, picăturile de sânge care picură pe Fața Ta Preasfântă și Te rog, în timp ce le ador, fiecare picătură să fie lumină pentru mințile oamenilor și niciuna să nu Te ofenseze cu gânduri rele.

O, Isuse, văd că Te uiți la Crucea pe care dușmanii Ți-o pregătesc și auzi loviturile pe care le dau pentru a face găurile unde Te vor pironi. O, Isuse al meu, aud cum bate cu putere Inima Ta și tresare, gândindu-Te la acest pat atât de mult dorit de Tine și, cu dureri de neînchipuit, pecetluiești mântuirea sufletelor noastre în Tine și Te aud spunând:

„Iubirea Mea, dragă Cruce, patul Meu prețios: Tu ai fost martiriul Meu în viață și acum ești odihna Mea! Oh, o, Cruce, primește-Mă repede în brațele Tale. Eu sunt nerăbdător și aștept! Cruce Sfântă, în Tine voi da împlinire la toate; repede, o Cruce, împlinește dorințele arzătoare care Mă mistuie, de a da viață făpturilor, iar aceste vieți vor fi pecetluite de Tine, o Cruce. Oh, nu mai ezita; cu nerăbdare aștept să Mă întind deasupra ta pentru a deschide Cerul tuturor fiilor Mei și a închide iadul. O, Cruce, este adevărat că tu ești lupta Mea, dar ești și victoria Mea și triumful Meu complet, iar prin tine, voi da fiilor Mei mari moșteniri, victorii, triumfuri și coroane”.

Dar cine poate spune tot ce dulcele meu Isus spune Crucii? Și în timp ce se destăinuie Crucii, dușmanii îi poruncesc să se întindă pe ea, iar El, imediat ascultă de vrerea lor, pentru a repara neascultările noastre…

Iubirea mea, înainte de a Te întinde pe cruce, permite-mi să Te strâng mai puternic la inima mea și să Te sărut. Ascultă, Isuse, nu vreau să Te las; vreau să mă întind pe cruce împreună cu Tine și să rămân pironită cu Tine. Adevărata iubire nu suferă nicio despărțire. Iartă îndrăzneala iubirii mele și lasă-mă să rămân răstignită cu Tine…

Vezi, Isuse, nu doar eu Îți cer aceasta, ci chiar și îndurerata Mamă, nedespărțita Magdalena, preaiubitul Ioan; toți Îți spun că ar fi mai suportabil să rămână răstigniți cu Tine, decât să asiste și să Te vadă doar pe Tine răstignit… Așadar, împreună cu Tine mă ofer Veșnicului Tată, unită cu Voința Ta, cu Iubirea Ta, cu reparările Tale, cu însăși Inima Ta și cu toate chinurile Tale.

Ah, parcă îndureratul meu Isus mi-ar zice: „Fiica Mea, ai intuit Iubirea Mea. Aceasta este Voința Mea: ca toți cei care Mă iubesc să rămână răstigniți cu Mine. Ah, da, vino și întinde-te cu Mine pe Cruce; te voi face viața Vieții Mele și te voi ține ca preferata Inimi Mele”.

Și iată că Te întinzi pe cruce și Te uiți cu atât de multă iubire și dulceață la călăii care țin în mâini cuie și ciocane pentru a Te pironi, încât le faci o dulce invitație de a Te răstigni cât mai repede. Și ei, deși dezgustați, Îți iau mâna dreaptă cu o sălbăticie inumană, fixează cuiul și cu lovituri de ciocan îl fac să iasă pe partea cealaltă a crucii… Este atât de mare și puternică durerea pe care o suferi, o, Isuse al meu, încât tremuri; lumina frumoșilor Tăi ochi se eclipsează, Fața Ta Preasfântă devine palidă și vânătă… Sărut dreapta Ta binecuvântată și Te compătimesc, Te ador și Îți mulțumesc pentru mine și pentru toți. Pentru câte lovituri ai primit, Îți cer să eliberezi în acest moment multe suflete de la osânda iadului; pentru câte picături de Sânge ai vărsat, Te rog să speli multe suflete în acest Sânge preaprețios al Tău; iar pentru durerea îngrozitoare pe care ai suferit-o când Ți-au pironit mâna dreaptă și în întinderea nervilor brațelor, Te rog să deschizi tuturor Cerul, binecuvântându-i pe toți. Binecuvântarea Ta să cheme păcătoșii la convertire, iar ereticii și necredincioșii la lumina Credinței.

Isuse, Viața mea dulce, după ce Ți-au pironit [mâna] dreaptă, dușmanii Îți iau cu o cruzime nemaiauzită stânga [Ta] și pentru a o face să ajungă la gaura semnată, o trag atât de puternic, încât simți că Ți se dislocă încheieturile brațelor și ale umerilor, iar din cauza durerii, picioarele Ți se contractă convulsiv.

Mână stângă a lui Isus al meu, Te sărut și Te compătimesc, Te ador și Îți mulțumesc. Pentru loviturile și durerile pe care le-ai suferit când Ți-au pironit-o, Te rog să-mi dai tot atât de multe suflete în acest moment și le să faci să zboare din Purgator la Cer; pentru Sângele pe care L-ai vărsat, Te rog să stingi flăcările care le ard și să faci ca toate să aibă parte de alinare și să fie scăldate în Iubirea Ta, care să le purifice de orice pată și să le pregătească pentru o viziune sfințită; și pentru durerea acută suferită, când Ți-au pironit mâna stângă, Te rog, Iubirea mea și Totul meu, să închizi iadul pentru toate sufletele și să nu lași să cadă fulgerele Dreptății Divine, ofensată din nefericire [din cauza] păcatelor noastre. Fă, o, Isuse, ca acest cui din mâna Ta stângă binecuvântată, să fie cheia care să încuie Dreptatea Divină, pentru a nu face să plouă cu pedepse pe pământ, dar să deschidă comorile Milostivirii Divine pentru binele tuturor; de aceea Te rog, să ne strângi în brațele Tale.

Deja se pare că ai rămas nemișcat cu totul, iar noi suntem liberi să-Ți putem face totul; așadar, în brațele Tale așez lumea și toate generațiile, și Te rog, cu vocea Sângelui Tău, să nu refuzi nimănui iertarea; și pentru meritele acestui preaprețios Sânge al Tău, Îți cer mântuirea și Harul pentru toți; nu exclude pe nimeni, o, Isuse al meu!

Isuse, Iubirea mea, dușmanii Tăi tot nu sunt mulțumiți… Cu o cruzime diabolică Îți iau Preasfintele Tale picioare, mereu neobosite în căutarea de suflete, și, contractate cum erau, din cauza durerilor mâinilor, le trag atât de tare, încât Îți rămân dislocate genunchii, coastele și toate oasele pieptului…

Inima mea nu mai rezistă, Binele meu! Din cauza durerii puternice, văd cum frumoșii Tăi ochi, umbriți și acoperiți de Sânge, se dilată; buzele Tale, învinețite și umflate de pumni, se înțepenesc; obrajii Tăi se adâncesc, dinții Îți clănțăne, pieptul Ți se agită, iar Inima Îți este complet distrusă, din pricina întinderii mâinilor și picioarelor… Iubirea mea, cu câtă bunăvoință aș lua locul Tău, ca să Te cruț de atâta durere! Vreau să mă întind peste toate membrele Tale, pentru a Te alina, săruta, mângâia și să-Ți [ofer] reparări pentru toți.

Isuse al meu, văd cum Îți pun un picior peste celălalt și le străpung cu un cui ascuțit… Oh, o, Isuse al meu, în timp ce cuiul Ții străpunge, permite-mi ca în piciorul drept să-Ți pun pe toți preoții, astfel încât, să fie lumină pentru oameni, mai ales pentru aceia care nu trăiesc o viață bună și sfântă, iar în cel stâng să pun toți oamenii, pentru ca să primească lumină de la preoți, să-i respecte și să asculte de ei; iar cum acest cui străpunge picioarele Tale, așa să-i străpungă pe preoți și pe oameni, ca și unii și alții să nu se mai poată îndepărta de Tine. Picioare binecuvântate ale lui Isus al meu, Vă sărut, Vă compătimesc, Vă ador și Vă mulțumesc. Pentru cruzimea durerilor pe care le-ai suferit, pentru întinderea cu care Ți-au dislocat toate oasele și pentru Sângele pe care L-ai vărsat, Îți cer să închizi toate sufletele în rănile Tale; nu refuza pe nimeni, o, Isuse! Cuiele Tale să pironească puterile noastre, ca să nu se îndepărteze de Tine; să imobilizeze inimile noastre, ca să stea mereu fixate doar în Tine, iar toate sentimentele noastre să rămână blocate de cuiele Tale, ca să nu caute nicio altă plăcere care nu vine de la Tine.

Răstignitul meu Isus, Te văd complet însângerat, înotând într-o baie de Sânge… Aceste picături de Sânge nu spun altceva decât „suflete”; în fiecare picătură văd mișcându-se suflete din toate secolele, astfel încât pe toți ne conțineai în Tine o, Isuse. Ei bine, prin puterea acestui Sânge Îți cer ca nimeni să nu mai fugă de la Tine.

Isuse al meu, călăii termină de pironit picioarele Tale, iar eu mă apropii de Inima Ta. Văd că nu mai poți, dar Iubirea strigă mai puternic: „Tot mai multe dureri…”

Isuse al meu, îmbrățișez Inima Ta, Te sărut, Te compătimesc, Te ador și Îți mulțumesc pentru mine și pentru toți; vreau să sprijin capul pe Inima Ta, pentru a auzi ceea ce suferi în această dureroasă răstignire… Ah, aud cum fiecare lovitură de ciocan răsună în Inima Ta! Inima Ta este centrul tuturor; din Ea încep durerile și în Ea se termină. Și dacă nu trebuia să aștepți o lance pentru a fi străpuns, flăcările Iubirii Tale și Sângele care Te inunda în interior și-ar fi făcut drum și Ți-ar fi despicat Inima. Acest Sânge și aceste flăcări să cheme sufletele care Te iubesc, pentru a avea o locuință fericită în Inima Ta, iar eu, din iubire față de Inima Ta și Sângele Tău, Îți cer o, Isuse, sfințenia celor care Te iubesc. Oh, nu-i lăsa să iasă niciodată din Inima Ta, iar cu Harul Tău multiplică vocațiile sufletelor victimă, care să continue Viața Ta pe pământ. Tu ai vrut să dai un loc distins în Inima Ta, sufletelor care Te iubesc; fă ca ele să nu piardă acest loc niciodată… O, Isuse, flăcările Inimii Tale să mă ardă și să mă consume, Sângele Tău să mă înfrumusețeze, Iubirea Ta să mă țină mereu pironită de Iubire, cu durere și reparare!

Isuse al meu, călăii, după ce Ți-au pironit mâinile și picioarele Tale de cruce, o întorc pentru a bate din nou cuiele și forțează Fața Ta adorabilă să atingă pământul însângerat cu însuși Sângele Tău, iar Tu, cu gura Ta divină, îl săruți… Și cu acest sărut, Tu intenționezi să săruți toate sufletele și să le legi de Iubirea Ta, pecetluind mântuirea lor. Isuse, lasă-mă să iau locul Tău, astfel ca Trupul Tău Preasfânt să nu atingă acel pământ, chiar dacă este îmbibat de preaprețiosul Tău Sânge; lasă-mă să Te strâng în brațele mele și fă în așa fel ca, în timp ce călăii bat din nou cuiele, aceste lovituri să mă rănească și pe mine pironindu-mă în întregime în Iubirea Ta.

Isuse al meu, în timp ce spinii se adâncesc tot mai mult în capul Tău, Îți ofer toate gândurile mele ca afectuoase sărutări, care să Te consoleze și să aline amărăciunea spinilor Tăi.

Văd că dușmanii Tăi încă nu s-au săturat să Te insulte și să Te ia în râs, iar eu, vreau să consolez privirile Tale divine cu privirile mele de iubire. Limba Ta este aproape lipită de cerul gurii, din cauza amărăciunii fierii voinței umane și a setei arzătoare; și pentru a alina setea Ta, o, Isuse al meu, Tu ai vrea ca toate inimile făpturilor să fie inundate de iubire, și neavându-le, arzi tot mai mult pentru ele… Dulcea mea Iubire, vreau să-Ți trimit râuri de iubire, pentru a calma într-un fel amărăciunea fierii și setea Ta arzătoare… Isuse, pentru fiecare mișcare pe care o faci, văd că rănile mâinilor Tale se despică mai mult și durerea se face mai intensă și cumplită. Dragul meu Bine ca să-Ți alin și să-Ți îndulcesc această durere, Îți ofer operele sfinte ale tuturor făpturilor.

Isuse, cât suferi în picioarele Tale Preasfinte! Toate mișcările Preasfântului Tău Trup par să aibă repercusiuni în ele și nimeni nu este aproape de Tine pentru a Te susține și a alina puțin cruzimea durerilor Tale. Viața mea preadulce, vreau să reunesc pașii făpturilor din toate generațiile, trecute, prezente și viitoare și să le îndrept pe toate la Tine, pentru a Te consola în chinurile Tale grele.

Isuse al meu, vai, cât de sfâșiată este sărmana Ta Inimă! Cum voi face să mângâi atâta durere? Mă voi răspândi în Tine, voi pune inima mea într-a Ta, iar dorințele mele, în dorințele Tale arzătoare, pentru a distruge orice dorință rea; voi răspândi iubirea mea într-a Ta, astfel încât, cu focul Tău să fie arse toate inimile făpturilor și distruse iubirile profane. Inima Ta Preasfântă va rămâne mângâiată, iar eu, promit de pe acum, o, Isuse, să rămân mereu pironită în Inima Ta preaiubitoare, cu acele cuie ale dorințelor Tale, ale Iubirii Tale și Voinței Tale… Isuse al meu, Tu răstignit și eu răstignită în Tine. Tu să nu permiți să mă despironesc pentru nimic, de Tine, să rămân mereu pironită, pentru a putea să Te iubesc și să repar pentru toți și să alin durerea pe care făpturile Ți-o aduc cu greșelile lor.

A doua parte: Isus răstignit

(În această oră, în intimă uniune cu Isus, sufletul, împlinind misiunea sa de victimă, vrea să dezarmeze Dreptatea Divină)

Bunul meu Isus, văd că dușmanii Tăi înalță lemnul greu al crucii și îl lasă să cadă în gaura pe care au pregătit-o, și Tu, dulcea mea Iubire, rămâi suspendat între Cer și pământ. În acest moment solemn, Te adresezi Tatălui și și îi spui cu vocea slăbită și stinsă: „Tată Sfânt, iată-Mă aici, încărcat cu toate păcatele lumii, nu este vinovăție care să nu se reverse asupra Mea; de aceea nu mai dezlănțui pedepsele Dreptății Tale Divine asupra făpturilor, ci asupra Mea, Fiul Tău.

O, Tată, permite-Mi să leg toate sufletele de această Cruce și pentru ele să implor iertare cu vocile Sângelui Meu și ale rănilor Mele. O, Tată, nu vezi în ce stare am ajuns? Pentru această Cruce și în virtutea acestor dureri, dăruiește tuturor o adevărată convertire, pace, iertare și sfințenie!”

Răstignita mea Iubire, chiar și eu vreau să Te urmez înaintea tronului Celui Veșnic și să dezarmez împreună cu Tine Dreptatea Divină. Îmi însușesc Preasfânta Ta Umanitate, unită cu Voința Ta, iar împreună cu Tine vreau să fac ceea ce faci Tu… Gândurile mele, fă-le să treacă prin ale Tale; voința mea, dorințele mele, iubirea mea să treacă în ale Tale; bătaia inimii mele să treacă in Inima Ta și întreaga mea Ființă, în Tine, astfel încât, nimic să nu-mi poată scăpa și să repet act cu act, cuvânt cu cuvânt, tot ce faci Tu.

1*          Iar Tu, Răstignitul meu Bine, văzându-L atât de indignat pe Tatăl Divin împotriva creaturilor, Te prosterni înaintea Lui și le ascunzi pe toate în interiorul Umanității Tale Preasfinte, punându-le în siguranță, astfel încât Tatăl, privind în Tine creaturile, din iubire pentru Tine să nu le alunge de la Sine. Dar, dacă le privește indignat, este pentru că atât de multe suflete au transformat frumoasa imagine creată de El, nu au gânduri decât pentru a-L ofensa, iar cu mintea cu care trebuiau să-L înțeleagă, fac cuiburi în care se adăpostesc toate greșelile.

Iar Tu, o, Isuse al meu, pentru a-L calma, chemi atenția Sa să privească Preasfântul Tău cap străpuns de spini, între spasme îngrozitoare. Așa ții pironite în mintea Ta toate gândurile făpturilor, oferind pentru fiecare dintre ele o ispășire, pentru a satisface Dreptatea Divină. O, cum scuză acești spini toate gândurile rele ale făpturilor și (devin) voci care cer milostivire înaintea Maiestății Divine! Isuse al meu, gândurile mele sunt una cu ale Tale; de aceea împreună cu Tine mă rog, implor, iert și repar înaintea Maiestății Divine tot răul comis de făpturi cu inteligența lor. Permite-mi să iau spinii Tăi și însăși Mintea Ta și să merg cu Tine la toate făpturile, ca să atașez Mintea Ta la a lor. Vreau să le restitui inteligența, așa cum ai creat-o Tu la origine, cu sfințenia Ta; iar cu gândurile Tale sfinte să așez în ordine toate gândurile făpturilor în Tine, să străpung cu spinii Tăi mintea oamenilor, ca să-Ți restitui dominarea și guvernarea (asupra) tuturor… O, Isuse, doar Tu să fii stăpânitorul fiecărui gând, al afecțiunii fiecărei creaturi! Doar de Tine să depindă fiecare lucru, iar fața pământului care provoacă oroare și spaimă, se va schimba!

2*        Dar Tatăl Divin continuă indignat, găsind toate sărmanele creaturi înglodate în greșeli și acoperite de cele mai urâte mizerii, încât provoacă silă întregului Cer. Oh, cât de lovită rămâne puritatea Duhului Divin, aproape nerecunoscând sărmana creatură ca operă a mâinilor Sale Preasfinte! Dimpotrivă, făpturile par a fi tot atât de mulți monștri care ocupă pământul și care atrag indignarea privirii părintești… Dar Tu, o, Isuse al meu, pentru a-L calma, încerci să-L îndulcești, vrând să schimbi ochii Tăi cu ai Săi și să-L  faci să-i vadă acoperiți de Sânge și umflați de lacrimi. Tu plângi înaintea Maiestății Divine, pentru a o înduioșa din compasiune față de nenorocirea atâtor sărmane creaturi și aud vocea Ta care spune:

  „Tatăl Meu, este adevărat că făpturile nerecunoscătoare se înglodează tot mai mult în greșeli, încât nu mai merită privirea Ta părintească. Dar privește-Mă, o, Tată, înaintea Ta vreau să plâng atât de mult, încât să formez o baie de lacrimi și de Sânge pentru a spăla mizeriile cu care s-au acoperit făpturile. Tatăl Meu, vrei Tu oare să Mă respingi? Nu, nu poți, sunt Fiul Tău, dar în timp ce sunt Fiul Tău sunt și Capul tuturor creaturilor, iar ele, sunt membrele Mele; să le mântuim, o, Tată, să le mântuim!”

Isuse al meu, Iubire fără margini, cu ochii Tăi aș vrea să plâng înaintea Maiestății Supreme pentru pierderea atâtor sărmane creaturi. Permite-mi să iau lacrimile Tale și privirile Tale, care sunt una cu ale mele și să merg la toate creaturile. Pentru a le înduioșa, din compasiune pentru sufletele lor și pentru Iubirea Ta, le voi arăta că Tu plângi din cauza lor, iar în timp ce se înglodează, lacrimile și Sângele Tău sunt gata pentru a le spăla și, văzându-Te plângând, se vor opri… Permite-mi să spăl cu lacrimile Tale toate mizeriile făpturilor; să coboare în inimile lor, să înmoaie atât de multe suflete împietrite în greșeli și să învingă încăpățânarea lor. Vreau să-i pătrund cu privirile Tale, încât, să-și ridice privirile spre Cer pentru a Te iubi și să nu le mai rătăcească pe pământ pentru a Te ofensa; și astfel, Tatăl Divin nu va mai privi cu indignare sărmana umanitate.

3*          Dar văd că nu-și calmează indignarea, pentru că, în timp ce bunătatea Sa părintească a umplut cu multă iubire cerul și pământul, cu garanții de iubire și cu binefaceri pentru făpturi, încât aproape la fiecare pas și în fiecare act se simt trecând, iubirea și harurile Inimii Sale părintești, dar creatura mereu ingrată, disprețuind această Iubire, nu vrea să o recunoască, ba chiar i se împotrivește, umplând Cerul și pământul cu insulte, disprețuiri, ultragii, încât s-o pună sub picioarele sale mizerabile, vrând aproape să o distrugă [bunătatea lui Dumnezeu], preamărindu-se pe sine însăși. Ah, toate aceste ofense pătrund până în Cer și ajung dinaintea Maiestății Divine! Oh, cum se înfurie văzând că omul laș ajunge să-L insulte și să-L ofenseze pe Dumnezeu în toate modurile!

Dar Tu, o, Isuse al meu, mereu cu scopul de a ne apăra, cu forța răpitoare a Iubirii Tale, Îl constrângi pe Tatăl să privească Preasfânta Ta Față, acoperită de toate aceste insulte și disprețuiri, și spui: „Tatăl Meu, nu respinge sărmanele creaturi; dacă le respingi pe ele, Mă respingi pe Mine. Oh, calmează-Te; toate aceste ofense le port pe Fața Mea, care Îți răspunde pentru toți. Tatăl Meu, oprește mânia Ta împotriva sărmanei umanități; sunt orbi și nu știu ce fac. De aceea privește-Mă bine cum am ajuns din cauza lor. Dacă nu Te înduioșezi din compasiune pentru mizerabila umanitate, [măcar] să Te emoționeze această Față a Mea, mânjită de scuipături, acoperită de Sânge, învinețită și umflată de atâtea palme și lovituri primite… Milostivire, Tatăl Meu! Eu eram cel mai frumos dintre toți, iar acum, sunt atât de desfigurat încât nu Mă mai recunosc; am devenit bătaia de joc a tuturor. De aceea vreau cu orice preț să fie mântuită sărmana făptură!”.

Isuse al meu, este posibil atât de multă iubire? Vrând să Te urmez în toate, permite-mi să iau Preasfânta Ta Față, pentru a o avea în puterea mea, și să i-o arăt Tatălui cât e de desfigurată, pentru a-L înduioșa din compasiune pentru sărmana umanitate, care zace ca moartă sub loviturile Dreptății Divine. Permite-mi să merg în mijlocul făpturilor și să le arăt această Față a Ta, atât de desfigurată din cauza lor, pentru a le mișca din compasiune pentru sufletele lor și pentru Iubirea Ta; cu lumina pe care o răspândește Fața Ta și cu forța răpitoare a Iubirii Tale, să le fac să înțeleagă cine ești Tu și cine sunt ele de îndrăznesc să Te ofenseze, iar Tu să faci sufletele lor să renască din atâtea greșeli în care trăiesc fiind moarte pentru Har și să se prosterneze înaintea Ta, în actul de a Te adora și a Te slăvi.

4*          Isuse al meu, răstignitule adorabil, făpturile continuă să supere Dreptatea Divină și de pe limba lor răsună ecoul insultelor dezgustătoare, voci de ocară și de blesteme, discursuri rele, se implică reciproc cum să se masacreze mai bine, să se tortureze… Ah, toate aceste voci asurzesc pământul și pătrund până în Ceruri, asurzesc auzul divin al lui Dumnezeu, care, obosit de acest ecou veninos pe care i-L trimite creatura, ar dori să o anihileze, alungând-o departe de la Sine, pentru că toate aceste voci veninoase blestemă și cer dreptate și răzbunare împotriva lor! Oh, cum se simte împinsă Dreptatea Divină să dea flageluri! Oh, cum se aprinde furia Sa împotriva creaturii pentru atât de multe blasfemii îngrozitoare!

Dar Tu, o, Isuse al meu, iubindu-ne cu o iubire atât de mare, înfrunți aceste voci ucigătoare, cu vocea Ta atotputernică și creatoare, în care aduni toate aceste voci și faci ca vocea Ta preadulce să ajungă la auzul Tatălui pentru a-i oferi alinare, pentru maltratările pe care i le aduc făpturile, cu la fel de multe voci de binecuvântări și laude, și strigi implorând milostivire, har și iubire pentru sărmana creatură.

Și pentru a-L calma mai mult, Îi arăți Preasfânta Ta gură și spui: „Tatăl Meu, întoarce-Te să Mă privești; nu asculta vocile făpturilor, ascult-o pe a Mea! Sunt Eu, cel care satisfac pentru toți; de aceea Te rog să privești creatura, dar să o privești în Mine. Dacă o privești în afara Mea, ce va fi de ea? Este slăbită, nepricepută, capabilă să facă doar rău, plină de toate mizeriile… Milostivire, milostivire față de sărmana creatură! Pentru ea răspund Eu, cu această limbă a Mea amară de fiere, uscată din cauza setei, arsă și rearsă de Iubire…”.

Deprimatul meu Isus, vocea mea în a Ta vrea să facă față la toate aceste ofense. Permite-mi să iau limba Ta, buzele Tale și să merg la toate creaturile, să ating limbile lor cu a Ta, astfel încât, simțind amărăciunea Ta în actul de Te ofensa, dacă nu din iubire, cel puțin pentru amărăciunea pe care o vor simți, să nu mai blasfemieze; să ating buzele lor cu ale Tale, să-i fac să simtă pe buze focul greșelilor și făcând să răsune vocea Ta atotputernică în fiecare piept, să pot opri curentul tuturor vocilor rele și să schimb toate vocile umane în voci de binecuvântări și laude.

5*          Răstignitule Isus, creatura tot nu se oprește la durerea și Iubirea Ta atât de mare, dimpotrivă, disprețuindu-Te, adaugă greșeli peste greșeli, înfăptuind sacrilegii enorme, crime, sinucideri, lupte, fraude, înșelăciuni, cruzimi și trădări… Ah, toate aceste fapte rele îngreunează brațele părintești, iar Tatăl, neputând să susțină greutatea, este pe cal de a le lăsa în jos, pentru a revărsa pe pământ furie și distrugere.

Iar Tu, o, Isuse al meu, pentru a smulge creatura de sub furia dumnezeiască, temându-Te să o vezi distrusă, îi susții brațele Tatălui cu ale Tale, ca El să nu le lase în jos, pentru a o distruge; și ajutând cu brațele Tale să susții greutatea, Îl dezarmezi și împiedici ca Dreptatea să-și urmeze cursul. Și pentru a-L înduioșa, din milă pentru mizerabila umanitate și pentru a-L emoționa, Îi spui cu vocea și mai înduioșătoare:

„Tatăl Meu, privește aceste mâini sfâșiate și aceste cuie care Mi le străpung și Mă pironesc împreună cu toate faptele rele. Ah, toate aceste convulsii pe care Mi le dau aceste fapte rele, le simt în mâini! Nu ești mulțumit de durerile Mele, Tatăl Meu? Nu sunt oare capabile să Te satisfacă? Aceste brațe ale Mele dislocate, vor fi mereu lanțuri care să țină strâns sărmanele făpturi, ca să nu Îmi scape, în afară de cele care vor cu forța să se desprindă, acestea sunt lanțuri iubitoare care Te vor lega, Tatăl Meu, pentru a Te împiedica să distrugi sărmana creatură; ba chiar Te vor atrage mereu către ea, pentru a revărsa asupra ei harurile și milostivirile Tale”.

Isuse al meu, Iubirea Ta îmi este o dulce încântare și mă împinge să fac ceea ce faci Tu. Așadar, dă-mi brațele Tale, căci cu Tine vreau să împiedic, cu prețul oricărei dureri, ca Dreptatea Divină să-și urmeze cursul împotriva sărmanei omeniri, iar cu Sângele care curge din mâinile Tale vreau să sting focul vinovăției care o aprinde și să calmez furia Sa. Iar pentru a-L înduioșa pe Tatăl, din milă pentru creaturi, permite-mi să pun în brațele Tale multele membre sfâșiate ale făpturilor, gemetele multor sărmani răniți, multor inimi îndurerate și asuprite… Permite-mi să merg la toate creaturile și să le strâng în brațele Tale, astfel ca toate să se reîntoarcă în Inima Ta. Permite-mi ca prin puterea mâinilor Tale creatoare, să opresc curentul multor fapte rele și să-i opresc pe toți de a face rău.

6*          Iubitorul meu răstignit Isus, creatura nu se mai satură să Te ofenseze; vrea să bea până la ultimul strop toată mizeria greșelilor și aleargă aproape înnebunită pe calea răului, cade din păcat în păcat, nu se supune Legii Tale și respingându-Te, nerecunoscându-Te, se revoltă [împotriva] și, pentru a-Ți face în ciudă, aproape că vrea să meargă în iad… Oh, cum se mânie Maiestatea Supremă! Iar Tu, o, Isuse, triumfând în toate, chiar și în încăpățânarea creaturilor, pentru a-L calma pe Tatăl Divin, Îi arăți în întregime Preasfânta Ta Umanitate, sfârtecată, dislocată, sfâșiată oribil și Preasfintele Tale picioare străpunse, în care conții pașii tuturor făpturilor, care Îți dau dureri mortale, într-atât sunt de contorsionate din cauza cruzimii convulsiilor, și aud vocea Ta, înduioșătoare, mai mult ca niciodată, care în actul de a-Ți da ultima suflare, vrea să învingă creatura prin puterea durerii și a Iubirii și să triumfe asupra Inimii Paterne:

„Tatăl Meu, privește-Mă din cap până în picioare; nu există parte sănătoasă în Mine, nu am unde să-Mi deschid alte răni și să-Mi procur alte dureri. Dacă nu Te calmezi la acest spectacol de Iubire și de durere, cine ar putea să Te mai calmeze? O, creaturi, dacă nu vă opriți la atât de multă Iubire, ce speranță vă rămâne să vă convertiți? Aceste răni ale Mele și acest Sânge al Meu vor fi mereu voci care vor obține din Cer pentru pământ haruri de pocăință, iertare și compasiune pentru sărmana omenire…!”

Isuse al meu, Te văd într-o stare de impulsivitate pentru a-L calma pe Tatăl și pentru a cuceri sărmana creatură. Permite-mi să iau Preasfintele Tale picioare și să merg la toate creaturile, pentru a lega pașii lor de picioarele Tale, și așa, dacă vor vrea să meargă pe calea răului, să nu poată merge atunci când simt legăturile pe care le-ai pus între Tine și ele. Oh, cu aceste picioare ale Tale, fă-i să se retragă de pe calea răului, îndrumă-i pe calea binelui, făcându-i mai supuși Legilor Tale, iar cu ale Tale cuie, încuie iadul pentru ca nimeni să nu mai cadă înăuntru!

7*          Isuse al meu, răstignitule Iubitor, văd că nu mai poți, tensiunea teribilă pe care o suferi pe cruce, scârțâitul continuu al oaselor Tale, care la orice mică mișcare se dislocă tot mai mult, carnea care se despică tot mai mult, repetatele ofense care ajung să repete Pătimiri și morți mai dureroase, setea arzătoare care Te mistuie, durerile interioare care Te sufocă de amărăciune, de durere și de iubire, iar nerecunoștința umană, care în multele Tale martirii, Te înfruntă și Te pătrunde asemenea unui val furtunos până în interiorul Inimi Tale străpunse, ah, Te strivește, iar Preasfânta Ta Umanitate, nemaiputând să reziste sub greutatea atâtor martirii, este pe sfârșite și, delirând din iubire și din pătimire, cere ajutor și milă…

Răstignitule Isus, este posibil ca Tu, care deții totul și dai viață tuturor, să ceri ajutor? Ah, vreau să pătrund în fiecare picătură a Sângelui Tău și să-l vărs pe al meu pentru a-Ți îndulci fiecare rană, ca să-Ți atenuez durerea [provocată] de fiecare spin, făcând să fie mai puțin dureroase înțepăturile lor și îți îndulcesc în fiecare rană interioară a Inimii Tale, alinându-Ți intensitatea amărăciunilor Tale! Vreau să-Ți dau viață pentru viață, iar dacă ar fi posibil, aș vrea să Te dau jos de pe Cruce, ca să-Ți iau locul. Dar văd că sunt nimic și nu pot nimic, sunt prea neînsemnată; de aceea dă-mi-Te pe Tine însuți; voi lua viață în Tine, iar în Tine Te voi da pe Tine Ție însuți. Așa îmi voi satisface dorințele.

Sfâșiatule Isuse, văd că Preasfânta Ta Umanitate este pe sfârșite, nu pentru Tine ci pentru a împlini în toate Răscumpărarea noastră; ai nevoie de ajutor și susținere. Oh, cum se înduioșează Tatăl Divin privind oribila tortură a Preasfintei Tale Umanități, uneltirea teribilă pe care păcatul a făcut-o în Preasfintele Tale membre! Și pentru a-Și satisface Iubirea, Te strânge la Inima Sa paternă și Îți dă ajutoarele necesare pentru a împlini Răscumpărarea noastră… Dar în timp ce Te strânge, Tu simți în Inimă că se repetă mai puternic loviturile cuielor, violența biciuirilor, despicarea rănilor, înțepăturile spinilor. Oh, cât de îndurerat rămâne Tatăl! Cât este de nemulțumit văzând că toate aceste chinuri Ți le provoacă în Inimă chiar și sufletele consacrate Ție! Iar în durerea Sa Îți spune:

„Este posibil, Fiul Meu, ca nici măcar partea aleasă de Tine să nu fie toată cu Tine? Dimpotrivă, sunt suflete care par că cer refugiu și adăpost în Inima Ta ca să Te amărască și să-Ți dea o moarte mai dureroasă și, chiar mai mult, toate aceste dureri Îți sunt date în ascuns și acoperite de ipocrizie. Ah, Fiule, nu-Mi mai pot ține furia din cauza ingratitudinii acestor suflete care Mă îndurerează mai mult decât toate celelalte creaturi împreună!”

Însă Tu, o, Isuse al meu, triumfând în toate, aperi aceste suflete și, cu Iubirea imensă a Inimii Tale, adăpostești valurile de amărăciune și străpungeri pe care Ți le dau și, pentru a-L calma pe Tatăl Îi spui:

„Tatăl Meu, privește această Inimă a Mea; toate aceste dureri să Te satisfacă, și cu cât sunt mai cumplite, cu atât mai puternice să fie asupra Inimii Tale de Tată, pentru a obține pentru ei har, lumină și iertare. Tatăl Meu, nu-i respinge; ei vor fi apărătorii Mei, care vor continua Viața Mea pe Pământ.

Preaiubitorule Tată, Umanitatea Mea a ajuns acum în culmea pătimirilor Sale, această Inimă a Mea explodează din cauza amărăciunilor, a durerilor interioare, a chinurilor fără precedent pe care le-a suferit pentru cei 34 de ani de chinuri, începând din prima clipă a Întrupării Mele. Tu cunoști, o, Tată, intensitatea acestei amărăciuni interioare, care ar fi fost capabilă să Mă facă să mor în orice moment de un spasm pur, dacă Atotputernicia Noastră nu M-ar fi susținut, pentru a prelungi pătimirea Mea până la această extremă agonie… Ah, dacă până acum Ți-am oferit toate durerile Umanității Mele pentru a calma Dreptatea Ta și pentru a atrage asupra tuturor Milostivirea Ta triumfătoare, acum Îți prezint această Inimă a Mea epuizată, apăsată și frântă sub presiunea rătăcirilor sufletelor consacrate Nouă!

Tatăl Meu, aceasta este Inima care Te-a iubit cu o Iubire infinită, care mereu a fost arsă de iubire în Mine, pentru frații Mei și fiii Tăi; aceasta este Inima generoasă cu care am dorit pătimirea pentru păcatele tuturor oamenilor, pentru a-Ți oferi completa satisfacție. Ai milă de dezolările Sale, de durerea Sa continuă, de neliniștile și molestările Sale, de tristețile Sale de dinaintea morții! O, Tatăl Meu, a fost oare vreo bătaie a Inimii Mele care să nu fi căutat Slava Ta, cu prețul durerilor și al Sângelui, și salvarea fraților Mei? Nu au ieșit din această Inimă a Mea, mereu asuprită, arzătoarele implorări, gemetele, suspinele, zgomotele cu care timp de 34 de ani am plâns și strigat milostivire înaintea prezenței Tale?

Tu M-ai ascultat, o Tatăl Meu, de o infinitate de ori, dându-Mi la fel de multe suflete și Îți dau mulțumiri infinite; dar privește, o Tată, cum nu se poate calma Inima Mea în durerile Sale, dacă ar fi trebuit  să scape Iubirii Sale chiar și un singur suflet, pentru că Noi iubim atât de mult un singur suflet cât toate sufletele împreună! Și să mai zică lumea că va trebui să-Mi dau ultima suflare îndurerată pe lemnul crucii, văzând cât de jalnic vor pieri chiar și suflete consacrate Nouă? Eu mor într-o mare de frământări pentru nelegiuirea și pierderea veșnică a perfidului Iuda, atât de dur și ingrat, care a respins toată Iubirea și delicatețea, și care a beneficiat atât de mult [din partea Mea], până să-l fac preot, episcop, ca pe ceilalți Apostoli ai Mei…

Ah, Tatăl Meu, este suficient acest abis de chinuri, este suficient! Câte suflete văd, alese de Noi pentru a Mă urma, care vor să-l imite pe Iuda, unele mai mult, altele mai puțin! Ajută-Mă, Tatăl Meu, ajută-Mă! Nu pot suporta toate aceste dureri! Vezi dacă există vreo fibră în Inima Mea care să nu fie chinuită mai mult decât toate sfâșierile Trupului Meu Divin! Vezi dacă tot Sângele pe care-L vărs nu curge mai mult, din rănile Mele, din Inima Mea dizolvându-se de iubirii și de durere! Milostivire, Tatăl Meu, milostivire, nu pentru Mine care vreau să pătimesc până la infinit pentru sărmanele ființe umane, ci ai milă de toate sufletele, mai ales de cele chemate, fie că sunt miresele Mele, fie că sunt preoții Mei!

Ascultă, o Tată, Inima Mea care, simțind că Îi lipsește viața, accelerează bătăile inimii Sale înfocate și strigă cerându-Ți, pentru multele Mele dureri, haruri eficiente de pocăință și adevărată convertire pentru toate aceste suflete nefericite. Nici unul să nu Ne scape! Mi-e sete, Tatăl Meu, Mi-e sete de toate sufletele, mai ales de acestea! Mi-e sete de a pătimi și mai mult pentru fiecare dintre aceste suflete! Am făcut mereu Voința Ta, Tatăl Meu; acum această Voință a Mea, care este și a Ta, oh, fă să fie împlinită în mod perfect din iubire pentru Mine, Fiul Tău preaiubit, în care ai găsit toate complăcerile Tale!”

Isuse al meu, mă unesc cu implorările Tale, pătimirile Tale și Iubirea Ta dureroasă.

Dă-mi Inima Ta, ca să simt aceeași sete a Ta pentru sufletele consacrate Ție și să-Ți înapoiez iubirea și afecțiunile tuturor… Permite-mi să merg la toate și să le duc lor Inima Ta; la contactul cu Ea, să se încălzească cele reci, să se scuture cele căldicele, să se simtă rechemate cele rătăcite și să se reîntoarcă în ele multele haruri respinse. Inima Ta este sufocată de durere și de amărăciune, văzând zădărnicite multele planuri pe care le aveai cu ele, din cauza necorespunderi lor, și vedea că multe alte suflete, care trebuiau să aibă viață și salvare prin intermediul acestora, suportă tristele consecințe. Dar eu vreau să le arăt lor Inima Ta plină de amărăciune din cauza lor și să le ating cu săgețile Inimii Tale; vreau să fac (sufletele) să audă implorările Tale și toate patimile Tale pentru ele, și va fi imposibil să nu Ți se predea Ție. Astfel se vor întoarce căite la picioarele Tale și planurile Tale iubitoare asupra lor vor fi restabilite; vor sta în jurul Tău și în Tine, nu pentru a Te mai ofensa, ci pentru a-Ți da reparare, să Te consoleze și să Te apere.

8* Răstignitule Isus, Viața mea, Te văd agonizând pe cruce și nefiind încă satisfăcută Iubirea Ta, vrei să dai împlinire la tot. Și eu agonizez cu Tine și îi chem pe toți… Îngeri, sfinți, veniți pe Calvar să vadă excesele și nebunia iubirii unui Dumnezeu! Să sărutăm rănile Sale sângerânde, să le adorăm, să susținem acele membre sfâșiate, să-i mulțumim lui Isus pentru Răscumpărarea noastră! Priviți-o pe străpunsa Mamă, căci multe dureri și morți simte în Inima sa Imaculată pentru câte dureri vede în Fiul Său, Dumnezeu! Hainele Sale sunt îmbibate de Sânge; muntele Calvar este acoperit…

Să luăm toți împreună acest Sânge, să o rugăm pe Mama noastră îndurerată să se unească cu noi; să ne răspândim în toată lumea și să mergem în ajutorul tuturor… Să ajutăm pe cine este în pericol de [a-și pierde] viață, să nu se piardă; cei căzuți în păcat, să se ridice; cei care stau să cadă, să nu cadă. Să dăm acest Sânge multor sărmani orbi, ca ei să vadă lumina Adevărului; să mergem la cei care suferă, pentru a-i mângâia; iar dacă găsim suflete care sunt pe moarte și [riscă] să cadă în iad, să le dăm acest Sânge Divin care conține prețul Răscumpărării și să le smulgem [din mâinile] satanei… Iar în timp ce-L voi ține pe Isus strâns la inimă pentru a-L apăra și [a-i da] reparare în toate, îi voi strânge pe toți la Inima Sa, pentru a obține haruri eficiente de convertire, harul și salvarea.

Isuse, văd că Sângele curge șiroaie din mâinile și picioarele Tale… Îngerii, plângând, făcându-Ți coroană, admiră minunile imensei Tale Iubiri. O văd la picioarele crucii pe dulcea Ta Mamă, străpunsă de durere, pe draga Magdalena, pe preaiubitul Ioan, toți se află într-un extaz de uimire, iubire și durere.

Isuse mă unesc cu Tine, îmbrățișez Crucea Ta și, în sfârșit, Îți iau tot Sângele și îl vărs în Inima Mea… Când voi vedea Dreptatea Ta mâniată împotriva păcătoșilor, Îți voi arăta acest Sânge pentru a Te calma, când voi vrea convertirea sufletelor încăpățânate în greșeli, Îți voi arăta acest Sânge, iar în virtutea acestuia nu vei refuza rugăciunea mea, pentru că am garanția în mâini… Iar acum, răstignitul meu Bine, în numele tuturor generațiilor, trecute, prezente și viitoare, împreună cu Mama Ta și cu toți îngerii, mă prostern înaintea Ta spunându-Ți:

Isuse al meu, Iubire neîndestulată, văd că nu îți găsești pacea, simt dorințele Tale de iubire și durerile Tale. Inima Îți bate puternic și în fiecare bătaie a inimii simt răbufniri, torturi, violențe de iubire, iar Tu, neputând să conții focul care Te mistuie, Te îndurerezi, gemi, suspini și în fiecare geamăt al Tău Te aud spunând: Cruce! Fiecare picătură a Sângelui Tău repetă: Cruce! Toate chinurile Tale, în care Tu înoți ca într-o mare nesfârșită, repetă între ele: Cruce!

Iar Tu exclami: „O, Cruce iubită și dorită, Tu singură îi vei mântui pe fiii Mei, iar Eu concentrez în tine întreaga Mea Iubire!”

A doua încoronare cu spini

Pentru moment, dușmanii Tăi Te duc din nou în Pretoriu, Te dezbracă [de mantia] de purpură, voind să Te îmbrace cu hainele Tale. Dar, vai, câtă durere! Aș suporta mai ușor să mor decât să Te văd suferind atât de mult… Haina se agață de coroană și nu pot să o tragă în sus; așadar, cu o cruzime nemaivăzută, Îți smulg totul împreună, haina și coroana. La smulgerea crudă, mulți spini se rup și rămân înfipți în capul Tău Preasfânt; Sângele Îți curge șuvoaie și este atât de mare durerea, încât gemi. Dar dușmanii, indiferenți la suferințele Tale, Îți pun din nou haina, îți repun coroana și apăsând-o cu putere pe capul Tău, fac să-Ți ajungă spinii în ochi, în urechi și nu este parte a capului Tău Preasfânt care să nu simtă înțepăturile… Este atât de mare durerea, încât Tu Te clatini sub acele mâini nemiloase, tremuri din cap până în picioare, aproape că mori între spasmele îngrozitoare și, cu ochii slăbiți și plini de Sânge, mă privești cu dificultate pentru a-mi cere ajutor în această mare durere…

Isuse al meu, Regele durerilor, lasă-mă să Te susțin și să Te strâng la inima mea. Aș vrea să iau focul care Te mistuie ca să-i ard pe dușmanii Tăi pentru a Te salva; dar Tu nu vrei, pentru că neliniștile față de Cruce devin tot mai arzătoare, iar Tu vrei să Te sacrifici imediat pe ea, chiar și pentru proprii Tăi dușmani…

Dar, în timp ce Te strâng la inimă, Tu strângându-mă la a Ta, îmi spui: „Fiica Mea, lasă-Mă să-Mi revărs Iubirea. Repară împreună cu Mine pentru aceia care, făcând binele, Mă dezonorează. Acești iudei Mă îmbracă cu hainele Mele pentru a Mă discredita și mai mult înaintea poporului, să-l convingă că Eu sunt un răufăcător; acțiunea de a Mă îmbrăca era aparent bună, dar de fapt, în sine, era rea… Ah, câți fac fapte bune, administrează Sacramente sau chiar participă la ele, cu scopuri umane și rele! Dar binele făcut cu răutate, duce la duritate, iar Eu vreau să fiu încoronat pentru a doua oară, cu dureri mai cumplite decât prima dată, pentru a înfrânge această duritate, și cu spinii Mei să-i atrag la Mine… Ah, fiica Mea, această a doua încoronare, Îmi este mult mai dureroasă; Îmi simt capul ca și cum ar înota între spini și la fiecare mișcare pe care o fac sau la loviturile pe care Mi le dau, multe morți cumplite suport… Așa repar răutatea ofenselor; repar pentru aceia care în loc să se gândească la propria sfințenie, în orice stare a sufletului s-ar afla, se pierd și refuză Harul Meu și așa se întorc să-Mi dea spini mai înțepători, în timp ce Eu sunt constrâns să gem, să plâng cu lacrimi de Sânge și să doresc mântuirea lor. Ah, Eu fac totul pentru a-i iubi, iar făpturile fac totul pentru a Mă ofensa! Măcar tu nu Mă lăsa singur în chinurile Mele și în reparările Mele.”

Isus îmbrățișează crucea

Sfâșiatul meu Bine, cu Tine repar, cu Tine sufăr. Dar văd că dușmanii Tăi Te împing pe scări; poporul Te așteaptă cu furie și neliniște. Deja Te fac să găsești Crucea pregătită, pe care Tu, cu atât de multe suspine, o cauți; cu iubire o privești și cu pas hotărât Te apropii să o îmbrățișezi. Dar mai întâi o săruți și, străbătându-Te un fior de bucurie prin Preasfânta Ta Umanitate, cu o supremă mulțumire, Te reîntorci să o privești și să-i măsori lungimea și lățimea… În ea, stabilești locul pentru toate făpturile, le înzestrezi în suficientă măsură pentru a le lega de Divinitate, cu nod de căsătorie, pentru a le face să devină moștenitorii Împărăției Cerurilor, și apoi, neputând conține iubirea cu care le iubești, săruți din nou Crucea și-i spui: „Cruce adorată, în sfârșit Te îmbrățișez! Erai suspinul Inimii Mele, martiriul Iubirii Mele; dar Tu, o, Cruce, ai întârziat până acum, în timp ce pașii Mei  se îndreptau mereu spre Tine. Cruce Sfântă, erai obiectivul dorințelor Mele, scopul existenței Mele aici jos. În tine concentrez întreaga Mea ființă, în tine așez pe toți fiii Mei, iar tu vei fi viața lor și lumina lor, apărarea, îngrijirea, puterea; tu îi vei sprijini în toate și îi vei conduce cu glorie în Cer… O, Cruce, Catedra Înțelepciunii, doar tu [îi] vei învăța adevărata sfințenie, doar tu vei forma eroii, apărătorii credinței creștine, martirii, sfinții. Cruce frumoasă, tu ești tronul Meu și, trebuind să plec de pe pământ, vei rămâne tu în locul Meu. Ție îți dau ca zestre toate sufletele; îngrijește-Mi-le, mântuiește-Mi-le, ție ți le încredințez”.

Spunând așa, nerăbdător ai luat-o pe umeri… Ah, Isuse al meu, pentru Iubirea Ta, crucea este prea lejeră și la greutatea crucii se unesc greutățile greșelilor noastre enorme, imense, cât întinderea cerurilor, iar Tu, istovitul meu Bine, Te simți strivit sub greutatea multelor păcate. Sufletul Tău se îngrozește la vederea lor și simți chinul fiecărui păcat; Sfințenia Ta rămâne cutremurată dinaintea atâtor urâțenii și de aceea, lăsându-Ți crucea pe umeri, Te clatini, răsufli din greu, iar din Preasfânta Ta Umanitate se prelinge o sudoare de moarte.

Isuse, Iubirea mea, nu-mi rezistă inima să Te las singur. Vreau să împart cu Tine greutatea crucii, iar pentru a Te despovăra de greutatea păcatelor, mă ghemuiesc la picioarele Tale. În numele tuturor făpturilor, vreau să-Ți dau iubire, pentru cine nu Te iubește, laude, pentru cine Te disprețuiește, binecuvântări, mulțumiri, ascultare, pentru toți… În oricare ofensă, pe care o vei primi, intenționez să-Ți ofer întreaga mea ființă, ca să-Ți [dau] reparare, intenționez să fac actul opus ofenselor pe care făpturile Ți le aduc și să Te consolez, sărutându-Te și făcând acte continue de iubire. Dar văd că sunt prea mizerabilă; am nevoie de Tine pentru a putea să-Ți [dau] reparare cu adevărat. De aceea mă unesc cu Preasfânta Ta Umanitate și împreună cu Tine unesc gândurile mele cu ale Tale, pentru a repara gândurile mele rele și ale tuturor; unesc ochii mei cu ai Tăi, pentru a repara privirile rele; unesc gura mea cu a Ta, pentru a repara insultele și discursurile rele; unesc inima mea cu a Ta, pentru a repara tendințele, dorințele și afecțiunile rele… Într-un cuvânt, vreau să repar tot ce repară Preasfânta Ta Umanitate, unindu-mă cu imensa Ta Iubire pentru toți și pentru binele imens pe care îl faci tuturor. Dar tot nu sunt mulțumită; vreau să mă unesc cu Divinitatea Ta pentru a pierde nimicul meu în Ea și așa să-Ți dau totul…

Calea dureroasă spre Calvar

Prearăbdătorul meu Isus, văd că faci primii pași sub greutatea enormă a crucii, iar eu unesc pașii mei cu ai Tăi, și când Tu, slăbit, fără forțe, Te vei clătina și vei fi pe cale să cazi, eu voi fi lângă Tine pentru a Te susține, îmi voi pune umerii sub cruce pentru a împărți cu Tine greutatea; iar Tu nu mă disprețui, ci acceptă-mă ca pe o fidelă companie a Ta.

O, Isuse, Tu mă privești și văd că repari pentru aceia care nu poartă cu resemnare propria cruce, dimpotrivă calomniază, se mânie, se sinucid și fac crime. Iar Tu implori pentru toți, iubire și resemnare față de propria cruce; dar este atât de mare durerea Ta, încât Te simți strivit sub cruce…

Abia faci primii pași și deja Tu cazi sub ea; și în timp ce cazi, Te lovești de pietre, și spinii se înfig mai mult în capul Tău, astfel că toate rănile se agravează, sângerând din nou. Din moment ce nu ai forță să Te ridici, dușmanii Tăi înfuriați încearcă să Te repună pe picioare, cu șuturi și cu spini. Iubirea mea căzută, lasă-mă să Te ajut să Te repun pe picioare, să Te sărut, să-Ți șterg Sângele și împreună cu Tine să repar pentru aceia care păcătuiesc din ignoranță, din fragilitate și din slăbiciune și Te rog, să dai ajutor acestor suflete.

Isuse, Viața mea, dușmanii Tăi, făcându-Te să suferi spasme nemaiauzite, au reușit să Te pună pe picioare. Iar în timp ce mergi clătinându-Te, Îți aud respirația îngreunată; Inima Ta bate mai puternic și noi dureri Ți-o străpung cu intensitate…, iar Tu scuturi capul pentru a înlătura din ochi Sângele care îi umple și privești nerăbdător…

 Ah, Isuse al meu, am înțeles tot: este Mama Ta, care precum o porumbiță, gemătoare, merge în căutarea Ta, vrea să-Ți spună un ultim cuvânt și să primească o ultimă privire de la Tine. Tu simți durerile ei, Inima sa sfâșiată în a Ta, înduioșată și rănită de Iubirea Ei și a Ta… Deja o observi cum făcându-și loc prin mulțime, vrea să Te vadă cu orice preț, să Te îmbrățișeze și să-Ți dea ultimul adio. Dar Tu rămâi și mai străpuns, văzând paloarea sa mortală și toate durerile Tale reproduse în Ea prin puterea iubirii… Dacă Ea trăiește, este doar prin miracolul Atotputerniciei Tale.

Deja Îți îndrepți pașii spre Ea, dar cu greu puteți să schimbați câteva priviri.

Oh, prăbușire a Ambelor Inimi! Soldații își dau seama, și cu lovituri și îmbrânceli, împiedică Mama și Fiul să-și ia rămas-bun pentru ultima oară. Este atât de mare tristețea pentru Amândoi, încât Mama Ta rămâne împietrită de durere și e gata să cedeze. Fidelul Ioan și femeile evlavioase o sprijină, în timp ce Tu cazi din nou sub cruce… Atunci, îndurerata Ta Mamă, ceea ce nu poate face cu trupul, pentru că este împiedicată, face cu sufletul: intră în [interiorul] Tău, își însușește Vrerea celui Veșnic și, alăturându-Ți-se în toate chinurile Tale, își face datoria de Mamă, Te sărută, Îți dă reparare, Îți dă alinare, iar în toate rănile Tale varsă balsamul îndureratei sale iubiri.

Chinuitul meu Isus, chiar și eu mă unesc cu străpunsa Mamă; îmi însușesc toate chinurile Tale și în orice picătură a Sângelui Tău, în orice rană, vreau să-Ți fiu Mamă. Iar împreună cu Ea și cu Tine vreau să repar pentru toate întâlnirile periculoase și pentru aceia care se expun sau sunt forțați să se expună ocaziilor de a păcătui și rămân legați de păcat.

Tu, între timp, gemi, căzut sub Cruce. Soldații se tem că ai putea muri sub greutatea atâtor suferințe și pentru atât de mult Sânge vărsat… Cu toate acestea, cu lovituri de bici și șuturi, reușesc cu dificultate să te pună din nou pe picioare… Așa repari căderile repetate în păcat și păcatele grave făcute de orice clasă socială, Te rogi pentru păcătoșii încăpățânați și plângi cu lacrimi de Sânge pentru convertirea lor.

Istovita mea Iubire, în timp ce Te urmez în reparări, văd că nu reziști sub greutatea enormă a crucii. Deja tremuri în întregime; iar din cauza repetatelor lovituri pe care le primești, spinii se adâncesc tot mai mult în Preasfântul Tău cap; crucea, din cauza greutății sale, se adâncește în umăr atât de mult, încât formează o rană adâncă și Îți descoperă oasele… La fiecare pas pare că mori, fiindu-Ți imposibil să mergi mai departe. Dar Iubirea Ta, care poate totul, Îți dă putere; și, simțind că Ți se adâncește Crucea în umăr, repari pentru păcatele ascunse, care nefiind reparate, măresc asprimea spasmelor Tale. Isuse al meu, lasă-mă să-mi pun umărul sub cruce, pentru a-Ți ușura povara și a repara cu Tine toate păcatele ascunse.

Dar dușmanii Tăi, de teamă că Tu ai să mori sub ea, îl constrâng pe [Simon din] Cirene să Te ajute să porți Crucea, care, fără voie și silit, nu Te ajută din iubire, ci forțat, iar atunci, în Inima Ta fac ecou toate tânguirile celor care suferă, absența resemnărilor, rebeliunilor, urile și disprețuirile în suferință. Așadar, rămâi și mai străpuns văzând că sufletele consacrate Ție, pe care le chemi ca însoțitori și ajutor în durerea Ta, fug de Tine și, dacă Tu le strângi la Tine cu durere, ah, ele se dezleagă din brațele Tale pentru a merge în căutarea de plăceri și așa Te lasă singur în dureri… Isuse al meu, în timp ce repar cu Tine, Te rog, să mă strângi în brațele Tale atât de puternic, încât să nu fie durere pe care Tu o suferi la care să nu particip și eu, ca să mă transform în ea și să compensez abandonul tuturor creaturilor.

Epuizatul meu Isus, mergi cu dificultate, încovoiat tot, dar văd că Te oprești și încerci să privești. Inima mea, ce este, ce vrei? Ah, este Veronica, care, fără să-i fie teamă de nimic, cu o maramă Îți șterge Fața cu mult curaj, acoperită toată de Sânge, iar Tu o lași imprimată în semn de recunoștință… Generosul meu Isus, chiar și eu vreau să Te șterg, dar nu cu o maramă, ci vreau să Te scot din starea în care ești cu întreaga mea ființă. Vreau să intru în interiorul Tău și să-Ți dau, o Isuse, palpitații pentru palpitații, respirații pentru respirații, afecțiuni pentru afecțiuni, dorințe pentru dorințe. Mă cufund în Preasfânta Ta Minte și, făcând să treacă în imensitatea Voinței Tale toate aceste palpitații, respirații, afecțiuni și dorințe, vreau să le multiplic la infinit… O, Isuse al meu, vreau să formez valuri de palpitații pentru a face ca nicio bătaie rea a inimii să nu aibă vreo repercusiune în Inima Ta și așa să alin toate amărăciunile Tale interioare; valuri de afecțiuni și de dorințe, pentru a îndepărta toate afecțiunile și dorințele rele, care ar putea să întristeze în vreun fel Inima Ta; valuri de respirații și de gânduri, pentru a îndepărta orice respirație și gând care ar putea în vreun fel să-Ți dea neplăceri. Voi sta bine de veghe, o, Isuse, așa încât nimic să nu Te mai întristeze și să adauge alte amărăciuni chinurilor Tale… O, Isuse, fă ca întregul meu interior să înoate în imensitatea Ta, și astfel Iubirea și Voința Ta, îmi vor fi suficiente pentru a nu lăsa să intre în interiorul Tău iubire nepotrivită, nici voință care ar putea să-Ți provoace neplăcere. Între timp, dușmanii, văzând rău acest act al Veronicăi, Te biciuiesc, Te împing, Te obligă să mergi…

Faci alți câțiva pași și Te oprești din nou; dar Iubirea Ta, sub greutatea atâtor dureri, nu se oprește și, văzând femeile evlavioase care plâng din cauza durerilor Tale, uiți de Tine și le consolezi spunându-le: „Fiice, nu plângeți pentru chinurile Mele, ci pentru păcatele voastre și ale fiilor voștri”.

Ce povață sublimă! Cât este de dulce cuvântul Tău! O, Isuse, cu Tine repar lipsa de iubire și Îți cer harul de a mă face să uit de mine însămi, așa încât să nu-mi aduc aminte decât de Tine.

Dar dușmanii Tăi, auzindu-Te vorbind, se înfurie, Te trag cu funiile și Te împing cu multă ură, făcându-Te să cazi, iar în timp ce cazi, Te lovești de pietre. Greutatea crucii Te chinuie, iar Tu simți că mori. Lasă-mă să Te susțin și să ocrotesc cu mâinile mele Fața Ta Preasfântă!… Văd că atingi pământul și că răsufli din greu în Sângele (Tău vărsat); dar dușmanii Tăi vor să te ridice în picioare, Te trag cu funiile, Te ridică de păr, îți dau șuturi, dar totul în zadar… Tu mori, Isuse al meu! Ce chin! mi se rupe inima de durere! Și aproape târându-Te, Te conduc pe muntele Calvar… În timp ce ei Te târăsc, aud că repari toate ofensele sufletelor consacrate Ție, care Îți provoacă o așa mare greutate încât, oricât Te forțezi să Te ridici, nu reușești. Și așa, târât și călcat în picioare, ajungi pe Calvar lăsând pe unde treci urma roșie a Sângelui Tău prețios.

Isus este dezbrăcat și încoronat cu spini pentru a treia oară

Așadar aici, noi dureri Te așteaptă; Te dezbracă din nou, Îți smulg haina și coroana de spini. Ah, Tu gemi, simțind cum Ți se smulg spinii din cap; și în timp ce Îți smulg haina, Îți smulg și bucățile de carne sfâșiate și lipite de ea… Rănile se lărgesc, sângele Îți curge șiroaie până la pământ și durerea Ta este atât de mare încât Tu cazi aproape mort. Dar nimeni nu se mișcă din compătimire pentru Tine, Binele meu, dimpotrivă, cu o furie bestială, Îți pun din nou coroana de spini, Ți-o bat bine-bine, și este atât de mare chinul din cauza sfâșierilor și din cauza smulgerii părului Tău îmbibat de Sângele închegat, încât doar îngerii ar putea spune cât suferi, în timp ce îngroziți, își întorc privirile lor cerești și plâng… Dezbrăcatul meu Isus, permite-mi să Te strâng la inimă pentru a te reîncălzi, deoarece văd că tremuri, iar o sudoare rece de moarte invadează Preasfânta Ta Umanitate…

Cât aș vrea să-Ți dau viața și sângele meu, pentru a o înlocui pe a Ta, pe care ai pierdut-o pentru a-mi da Viață!

Între timp, Isus, privindu-mă cu ochii extenuați și muribunzi, pare că îmi spune: „Fiica Mea, cât Mă costă sufletele! Aici este locul unde Îi aștept pe toți să-i mântuiesc, unde vreau să repar păcatele celor care ajung să se degradeze mai prejos decât animalele și se încăpățânează atât de mult, ofensându-Mă, încât ajung să nu știe să trăiască fără să facă păcate. Gândirea lor rămâne oarbă, păcătuind la nebunie; iată de ce, pentru o a treia oară Mă încoronează cu spini… Și prin dezbrăcarea Mea, repar pentru aceia care îmbracă haine de lux, necuviincioase, pentru păcatele împotriva modestiei și pentru aceia care sunt atât de legați de bogății, onoruri, plăceri și își fac un „dumnezeu” pentru inimile lor. Ah, da, fiecare din aceste ofense este o moarte pe care o simt și dacă nu mor este pentru că Vrerea Veșnicului Meu Tată nu a decretat încă momentul morții Mele!”

[Chinuitul meu Isus, sărmana mea inimă Te urmează printre neliniști și dureri, și văzându-Te îmbrăcat [asemenea] unui nebun, cunoscând cine ești Tu, Înțelepciunea infinită, care dai inteligență tuturor, delirez și spun: Cum! Isus nebun? Isus răufăcător? Și dacă toate acestea nu au fost suficiente, acum vei fi pus în urma celui mai mare răufăcător, Baraba!

Isuse al meu, Sfințenie ce nu are asemănare, ești deja din nou înaintea lui Pilat… Văzându-Te atât de rău tratat și îmbrăcat ca un nebun și că nici măcar Irod nu Te-a condamnat el rămâne și mai indignat împotriva iudeilor și se convinge și mai mult de nevinovăția Ta, nevoind să Te condamne. Dar vrând să dea satisfacție și iudeilor, pentru a potoli din ura, furia, mânia și setea arzătoare pe care o au pentru Sângele Tău, Te propune la alegerea lor alături de Baraba; iar iudeii strigă: „Nu îl vrem liber pe Isus, ci pe Baraba!”

Iar atunci, Pilat neștiind ce să facă, pentru a-i calma, Te condamnă să fii biciuit. Subestimatul meu Isus, mi se frânge inima văzând că, în timp ce iudeii se ocupă de Tine pentru a Te omorî, Tu în schimb, închis în Tine însuți, gândești să dai Viață tuturor; și, ascultând cu atenție, Te aud spunând: „Tată Sfânt, privește-L pe Fiul Tău îmbrăcat ca un nebun: acesta Îți repară nebunia multor făpturi căzute în păcat. Această haină albă să fie înaintea Ta ca iertare pentru atâtea suflete care se îmbracă cu jalnica haină a vinovăției… Vezi, o Tată, furia, mânia pe care o au împotriva Mea, aproape că își pierd lumina rațiunii din cauza setei de Sângele Meu? Iar Eu vreau să-Ți [dau] repare [pentru] toate urile, răzbunările, mâniile, crimele și să obțin pentru toți lumina rațiunii. Tatăl Meu, privește-Mă din nou: se poate avea o mai mare dezonoare? M-au pus în urma celui mai mare răufăcător; iar Eu vreau să-Ți repar toate subestimările care se fac… Ah, întreaga lume este plină de subestimări care Ne așază în urma interesele lor mârșave: unii pentru onoruri, alții pentru îngâmfări, unii pentru plăceri, alții pentru propriile afecțiuni, unii pentru demnitate, alții pentru orgii și chiar pentru propriul păcat. În unanimitate, toate făpturile, chiar și prin cea mai mică nechibzuință, Ne pun pe al doilea loc; Iar Eu sunt gata să accept să fiu pus pe al doilea loc în urma lui Baraba, pentru a repara subestimările pe care Ni le fac făpturile”.

Isuse al meu, simt că mor de durere și de confuzie văzând iubirea Ta mare în mijlocul atâtor dureri și eroismul virtuților Tale în mijlocul atâtor chinuri și insulte. Cuvintele și reparările Tale răsună în sărmana mea inimă, ca atât de multe răni, iar în sfâșierea mea repet rugăciunile și reparările Tale. Nici măcar o clipă nu vreau să mă dezlipesc de Tine, altfel multe lucruri îmi vor scăpa din ceea ce faci Tu … Și iată, ce văd? Soldații Te conduc spre o coloană pentru a Te biciui. Iubirea mea, Te urmez, iar Tu privește-mă cu privirea Ta iubitoare și dă-mi puterea pentru a asista la dureroasa Ta tortură.

Biciuirea lui Isus

Preacuratul meu Isus, deja ești aproape de coloană. Soldații, foarte furioși, Te dezleagă pentru a Te lega de ea; dar nu este suficient, ei Te dezbracă de haine pentru a face și mai crudă tortura Trupului Tău Preasfânt… Iubirea mea, Viața mea, simt că leșin din cauza durerii, văzându-Te gol. Tu tremuri din cap până în picioare, iar Fața Ta Preasfântă se înroșește de candoare; este atât de mare confuzia și epuizarea Ta, că, neținându-Te pe picioare, ești gata să cazi la picioarele coloanei, dar soldații Te susțin, nu pentru a Te ajuta, ci ca să Te poată lega și nu Te lasă să cazi…

Deja iau funiile și Îți leagă brațele atât de strâns că imediat se umflă, iar Sângele țâșnește din vârful degetelor. Apoi, de la inelul coloanei trec funiile și lanțurile împrejurul Preasfintei Tale Persoane până la picioare și Te leagă de coloană atât de strâns, încât să nu poți face nicio mișcare și în felul acesta ei să se dezlănțuie în mod liber asupra Ta.

Dezbrăcatul meu Isus, permite-mi să izbucnesc [în plâns], altfel nu mai pot continua să Te văd suferind atât de mult. Cum, Tu care îmbraci toate lucrurile create, soarele de lumină, cerul de stele, plantele de frunze, păsările de pene, Tu, dezbrăcat? Ce îndrăzneală! Dar iubitorul meu Isus, cu lumina pe care o transmite din ochi îmi spune:

„Taci, o, fiică; era necesar să fiu dezbrăcat, pentru a repara pentru atâția care se dezbracă de orice nevinovăție, de candoare și de inocență, care se dezbracă de orice bine, [de orice] virtute și de Harul Meu, și se îmbracă cu orice barbarie, trăind într-un mod josnic. În neprihănita Mea roșeață, am vrut să repar atât de multe necinstiri, imoralități și plăceri josnice. De aceea fii atentă la ceea ce fac, roagă-te, repară cu Mine și liniștește-te”.

Biciuitule Isus, Iubirea Ta trece din exces în exces… Îi văd pe călăi luând funiile și bătându-Te fără milă atât de mult, încât Îți învinețesc tot Trupul Tău Preasfânt și este atât de mare cruzimea, furia cu care Te bat, că deja au obosit. Dar alți doi le iau locul, iau vergi spinoase și Te bat atât de mult încât, imediat, din Trupul Tău Preasfânt, Sângele începe să curgă șiroaie; apoi Îl bătătoresc tot, formând brazde și Îl umplu de răni. Dar nu este suficient, alți doi intră din nou și, cu lanțuri de fier încovoiat, continuă dureroasa tortură… La primele lovituri, acele bucăți de carne fărâmate și răsucite se sfâșie și mai mult și cad bucăți pe pământ, rămânând descoperite oasele, iar Sângele curge din abundență, atât de mult încât formează un lac de Sânge în jurul coloanei.

Isuse al meu, dezbrăcata mea Iubire, în timp ce Tu ești sub această furtună de lovituri, eu îmbrățișez picioarele Tale pentru a lua parte la chinurile Tale și a rămâne acoperită în întregime de preaprețiosul Tău Sânge. Dar fiecare lovitură pe care o primești este o rană pentru inima Mea și chiar mai mult de atât, ascultând cu atenție, aud gemetele Tale care, din cauza loviturilor violente ce asurzesc aerul în jur, nu sunt auzite; iar în acele gemete Tu spui:

„Voi toți cei care Mă iubiți, veniți să învățați eroismul adevăratei iubiri! Veniți să opriți în Sângele Meu setea viciilor voastre, setea atâtor ambiții, atâtor înfumurări și plăceri, atâtor senzualități! În acest Sânge al Meu veți găsi remediul la toate relele voastre”.

Gemetele Tale continuă să spună: „Privește-Mă, o Tată, sunt complet rănit sub aceste lovituri violente; dar nu este suficient, vreau să formez atât de multe răni în Trupul Meu, ca să dau tuturor sufletelor suficiente încăperi în Cerul Umanității Mele, pentru a forma în Mine mântuirea lor și apoi să le fac să treacă în Cerul Divinității… Tatăl Meu, fiecare lovitură a acestor bice, să repare înaintea Ta orice fel de păcat, unul câte unul și, așa cum Mă lovesc pe Mine, așa să-i ierte pe aceia care le comit.

Aceste lovituri să atingă inimile făpturilor și să le vorbească despre Iubirea Mea, în așa fel încât să le forțeze să Mi se supună…”

Și în timp ce spui aceasta, este atât de mare Iubirea Ta, că aproape îi ațâți pe călăi să Te bată și mai mult, chiar dacă suferi cumplit… Descarnatul meu Isus, Iubirea Ta Mă zdrobește și simt că înnebunesc. Iubirea Ta nu este obosită, în timp ce călăii sunt la capătul puterilor și nu mai pot continua dureroasa tortură… Deja Îți taie funiile, iar Tu cazi aproape mort în propriul Tău Sânge; și văzând bucățile Tale de carne, simți că mori de durere; văzând în acele [bucăți de] carne separate de Tine, sufletele încercate și este atât de mare durerea Ta, încât agonizezi în propriul Tău Sânge.

Isuse al meu, lasă-mă să Te iau în brațele mele pentru a Te alina puțin cu iubirea mea. Te sărut, și cu sărutul meu, închid în Tine toate sufletele; astfel că nimeni nu se va pierde, iar Tu, binecuvântează-mă.]