Mă găseam în starea mea obișnuită, adorabilul meu Isus nu venea. Așadar, după ce am suferit și aproape că am pierdut speranța de a-L revedea, a venit dintr-o dată și mi-a spus:

„Fiica Mea, vocea ta este pentru Mine la fel de dulce ca vocea mamei pentru puișor, care lăsându-l, a plecat să caute hrană pentru a-l hrăni, iar când se întoarce, ce face puiul de pasăre? Auzindu-i vocea, simte bucurie și sărbătorește. Și după ce mama lui l-a hrănit, se ghemuiește și se ascunde sub aripa maternă pentru a se încălzi, ferindu-se de vremea rea și se odihnește în siguranță. O, micuța păsărică, stând așa sub aripa maternă, se simte iubită și dorită! Tot așa ești tu pentru Mine, ești ca acea aripă care Mă încălzește, Îmi oferă adăpost, Mă apără și mă lasă să Mă odihnesc în siguranță. Oh, ce drag și plăcut îmi este să stau sub această aripă!”

            După ce a zis acestea a dispărut și eu am rămas confuză și plină de rușine, știindu-mă atât de rea; dar ascultarea, voind să scriu acestea, mi-a mărit confuzia. Fie ca Preasfânta Voință a lui Dumnezeu să se facă întotdeauna.