Sufletul către Mama Regină: Mama mea preadulce, iată-mă din nou pe genunchii tăi. Mama mea, această fiică a ta nu mai poate să stea fără tine. Dulcea încântare a cerescului Copilaș, pe care acum Îl strângi în brațele tale și, îngenunchiată, Îl adori și Îl iubești, totul mă emoționează și mă gândesc că soarta ta fericită și însuși micul Rege Isus, nu sunt altceva decât roadele dulci și prețioasele garanții ale acelui FIAT, care a extins în tine împărăția Sa. Oh, o, Mamă, dă-mi cuvântul că îți vei folosi puterea ta ca să formezi în mine împărăția Voinței Divine.

Lecția Mamei mele Cerești: Preaiubita mea fiică, cât sunt de mulțumită să te am aproape și să te învăț cum se poate răspândi împărăția Voinței Divine în toate lucrurile. Toate crucile, durerile, umilințele, învăluite de viața FIATULUI Divin, sunt ca materia primă în mâinile Sale, pentru a alimenta împărăția Sa și pentru a o răspândi tot mai mult. Deci, dă-mi atenție și ascultă de Mama ta! Eu continuam să locuiesc în peștera din Betleem, cu Isus și dragul Sfânt Iosif. Cât eram de fericiți! Pruncușorul Isus și Voința Divină activă în Noi, au schimbat acea peșteră în paradis. Este adevărat că dureri și lacrimi nu ne lipseau, dar în comparație cu mările imense de bucurie, de fericire, de lumină, pe care FIATUL Divin le înlesnea să apară în fiecare act de-al nostru, erau abia picături aruncate în aceste mări. Și apoi, prezența iubitoare și blândă a dragului meu Fiu, era una dintre cele mai mari fericiri.

Deci, dragă fiică, trebuie să știi că era a opta zi de când cerescul Copilaș, a ieșit la lumina zilei, iar FIATUL Divin a vestit momentul durerii, poruncindu-ne să-L circumcidem pe drăguțul Copilaș. Era o tăietură foarte dureroasă la care trebuia să se supună micul Isus. În acele timpuri, era legea conform căreia toți primii născuți trebuiau să se supună la această incizie dureroasă. Se poate numi legea păcatului, dar Fiul meu era inocent, iar legea Sa era legea iubirii, cu toate acestea, din moment ce El a venit să-l găsească nu pe omul rege, ci pe omul decăzut, să se înfrățească cu el și să-l înalțe, a vrut să se umilească și deci s-a supus legii.

Fiica mea, Sfântul Iosif și cu mine, am simțit un fior de durere, dar neînfricați și fără a ezita, am chemat preotul și s-a făcut circumcizia cu o tăietură foarte dureroasă. La durerea atroce, copilașul Isus plângea și se zbătea în brațele mele, cerându-mi ajutor. Eu și Sfântul Iosif, am amestecat lacrimile noastre cu ale Sale; a fost adunat primul Sânge vărsat de Isus din iubire pentru făpturi, i s-a pus numele de Isus, nume puternic, care trebuia să facă să tremure Cerul, pământul și însuși iadul, nume care trebuia să fie balsamul, apărarea, ajutorul pentru fiecare inimă. Dar, fiica mea, această tăietură era imaginea crudei tăieturi pe care omul și-a provocat-o în suflet, făcând voința sa, iar dragul meu Fiu a vrut să i se facă această incizie, pentru a vindeca dura tăietură a voințelor umane și pentru a însănătoși cu Sângele Său, rănile atâtor păcate pe care veninul voinței umane l-a produs în făpturi. Așadar, fiecare act al voinței umane, este o tăietură care se produce și o rană care se deschide, iar cerescul Copilaș, cu tăietura Sa dureroasă, pregătea remediul pentru toate rănile umane.

Și acum, fiica mea, o altă surpriză: o stea nouă strălucește pe bolta cerului și cu lumina ei merge să caute adoratori, pe care îi conduce spre iesle, unde să recunoască și să-L adore pe Copilașul Isus.

   Trei personaje departe unele de altele, sunt copleșite și învăluite de lumina supremă și urmăresc steaua care le însoțește spre peștera din Betleem, la picioarele Copilului Isus. Dar mare a fost mirarea acestor regi Magi, când au recunoscut în acel Pruncușor divin pe Regele Cerului și al pământului, Cel care venea să-i iubească și să-i mântuiască pe toți! Pentru că, în acel moment în care Magii Îl adorau, uimiți de acea frumusețe cerească, Copilul născut și-a arătat Divinitatea Sa, prin Umanitatea Sa mică; și peștera s-a preschimbat în paradis, încât nu mai puteau să se desprindă de lângă picioarele Pruncușorului divin și [s-au desprins] doar atunci când El Și-a retras lumina Divinități Sale în Umanitatea Sa, iar Eu, punând în practică misiunea de Mamă, le-am vorbit îndelung despre coborârea Cuvântului și i-am întărit în credință, speranță și iubire, simbolul darurilor lor oferite lui Isus; iar ei, plini de bucurie, s-au retras în ținuturile lor, pentru a fi primii vestitori.

Fiica mea dragă, nu te îndepărta de lângă mine, urmează-mă peste tot. Deja se împlinesc patruzeci de zile de la nașterea micului Rege Isus, iar FIATUL Divin ne cheamă pentru a împlini legea prezentării Fiului meu la Templu. Deci, mergem la Templu; era prima oară când ieșeam cu dulcele meu Copil. Un val de durere mi-a străbătut Inima mea: mergeam să-L ofer ca victimă pentru mântuirea tuturor. Așadar, intrăm în Templu. Mai întâi am adorat Maiestatea Divină; apoi am chemat preotul și punându-i-L în brațe, el L-a oferit pe cerescul Copil Veșnicului Tată, dăruindu-L ca sacrificiu pentru mântuirea tuturor.

Preotul era Simion și de îndată ce L-am așezat în brațele lui, el a recunoscut că Pruncul era Cuvântul Divin și a tresăltat de o imensă bucurie, iar după oferire, el fiind profet, a prezis toate durerile mele. Oh, FIATUL Suprem, răspândindu-se asupra Inimii mele materne, a anunțat cu sunet vibrant, trista tragedie a tuturor durerilor Fiului meu Copil! Dar, ce m-au străpuns mai mult, au fost cuvintele pe care mi le-a spus sfântul profet, adică: „Acest drag Copil va fi salvarea și ruinarea multora și va fi ținta contradicțiilor”. Dacă Vrerea Divină nu m-ar fi susținut, aș fi murit în acea clipă de durere cumplită. În schimb, Ea mi-a dat viață și a vrut să formeze în mine împărăția durerilor, în aceeași împărăție a Voinței Sale. Așa că, pe lângă dreptul de Mamă pe care-l aveam asupra tuturor, am dobândit și dreptul de Mamă și Regină a tuturor durerilor. Ah, da, prin durerile mele am dobândit „bănuțul” cu care să plătesc datoriile fiilor mei și mai ales ale fiilor nerecunoscători.

Dar, fiica mea, trebuie să știi că în lumina Voinței Divine Eu știam deja toate durerile pe care trebuia să le suport și chiar mai mult decât ce mi-a prezis sfântul profet, dar în acel act atât de solemn de a-L oferi pe Fiul meu și, auzind că se repetă (profeția), m-am simțit atât de străpunsă, încât mi-a sângerat Inima, și s-au deschis profunde despicături în sufletul meu.

Așadar, ascultă de Mama ta: în durerile tale, în situațiile dureroase care nu o să-ți lipsească, nu te descuraja niciodată, ci cu o iubire eroică fă ca Vrerea Divină să-și ocupe locul Său regal în durerile tale, ca să le transforme în bănuți de o infinită valoare, prin care vei putea plăti datoriile fraților tăi, pentru a-i răscumpăra din sclavia voinței umane, pentru a-i determina să intre din nou ca fii liberi, în împărăția FIATULUI Divin.

Sufletul: Mamă sfântă, în Inima ta străpunsă, așez toate durerile mele și tu știi cât îmi străpung [și mie] inima. Oh, fii pentru mine Mama mea și revarsă în mine balsamul durerilor tale, ca să suport soarta ta și să mă folosesc de durerile mele ca bănuți pentru dobândirea împărăției Voinței Divine.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni în brațele mele ca să revărs în tine primul sânge pe care l-a vărsat cerescul Copil, să-ți însănătoșesc rănile pe care ți le-a făcut voința ta umană și vei recita trei acte de iubire pentru a calma suferința rănii Copilului Isus.

Iaculatorie: Mama mea, revarsă durerea ta în sufletul meu și schimbă toate durerile mele în Voința lui Dumnezeu.