Luisa Piccarreta, (23 aprilie 1865 – 4 martie 1947) acum slujitoare a lui Dumnezeu și cunoscută și sub numele de „Mica fiică a Voinței Divine”, a fost o mistică și autoare catolică a cărei spiritualitate s-a centrat pe unirea cu Voința lui Dumnezeu.

Pentru o vreme, confesorul ei a fost Sfântul Annibale Maria di Francia. Piccarreta este în prezent propusă pentru o posibilă canonizare ca sfântă al Bisericii Catolice.

Biografie

Luisa Piccarreta s-a născut în comuna Corato din fosta provincie Bari, sudul Italiei, la 23 aprilie 1865, tatăl fiind Vito Nicola și mama Rosa Tarantino Piccarreta. Ca educație a mers doar la clasa întâi, iar în adolescență s-a alăturat Ordinului al III-lea al Sfântul Dominic. Ca adult s-a ocupat cu croșetarea dantelei.

Până în 1889, a ajuns să fie invalidă la pat. După ce Slujitoarea lui Dumnezeu Luisa Piccarreta a trăit continuu Ceasurile Pătimirilor mai mult de treizeci de ani, (acum Sfântul) Annibale Maria di Francia, care fusese numit Cenzor Ecleziastic pentru toate scrierile ei, i-a poruncit sub Sfânta Ascultare să pună toate trăirile ei mistice în scris.

În luna februarie a acelui an, Sfântul Hannibal Maria Di Francia i-a cerut să înceapă un jurnal al experiențelor ei spirituale. După ce slujitoarea lui Dumnezeu Luisa Piccarreta a terminat de scris manuscrisul original, l-a trimis Sfântului Hanibal împreună cu o scrisoare. În această scrisoare, ea vorbește despre complezența pe care o simte Isus atunci când medităm la aceste Ceasuri.

Ea spune, „de parcă Isus și-ar fi auzit propria Sa voce și rugăciunile Sale fiind reproduse în acele reparații, la fel ca pe cele pe care le-a ridicat Tatălui Său în cele 24 de ore ale pătimirilor Sale dureroase”. De asemenea, Luisa a inclus împreună cu manuscrisul și scrisoarea, câteva note suplimentare în care a enumerat efectele și promisiunile pe care Isus le face oricui meditează la aceste Ceasuri ale pătimirilor Sale.

În 1926, Annibale Maria di Francia se afla la Trani pentru a deschide filiale ale institutelor sale nou înființate; i-a cerut să-i scrie autobiografia. Ea a făcut acest lucru până în 1938, scrierile ei ajungând la treizeci și șase de volume. Piccarreta a murit de pneumonie la 4 martie 1947, la vârsta de 82 de ani.

Cauza pentru canonizare

În 1994, Arhiepiscopul de Trani-Barletta-Bisceglie a deschis cauza ei pentru beatificare. Până în octombrie 2005, procesul de anchetă și documentare la nivel diecezan în cadrul Episcopiei Trani-Barletta-Bisceglie-Nazareth a fost finalizat. Cazul ei a fost apoi transmis Congregației pentru Cauzele Sfinților de la Sfântul Scaun și a fost intitulată „Slujitoarea lui Dumnezeu”.

Scrieri

„Această făptură, Luisa, care a fost vizitată de suferință – pentru că într-adevăr, în viața ei de creștină confirmată, Domnul i-a cerut ceva excepțional, ceva special – i-a răspus cu „DA” (Fiat) lui Cristos; iar El a identificat-o complet cu planul unic al Tatălui…” („Luisa  Santa” Arhiepiscopul Giovanni Battista Pichierri, Mai 2000)

În 2007, ancheta s-a îndreptat spre examinarea scrierilor Luisei Piccarreta, „…pentru a clarifica dificultăți de natură teologică.” Această recenzie a fost oarecum complicată de faptul că ea și-a scris lucrările în dialectul italian barez din zona Napoli. Într-o scrisoare din 1 noiembrie 2012, Arhiepiscopul Giovan Battista Pichierri a subliniat că, până la finalizarea revizuirii, ar fi fost prematur să se emită vreo părere dacă scrierile Luisei Piccarreta se conformează sau nu învățăturii catolice. Arhiepiscopul Pichierri a mai declarat că atunci va fi publicată o „ediție tipică și critică” a scrierilor sale.

La 1 noiembrie 2012, Arhiepiscopul Pichierri a reiterat ceea ce observase anterior în 2006, „că doctrina Voinței Divine nu a fost întotdeauna prezentată într-o manieră respectuoasă și corectă, conform Doctrinei Bisericii și Magisteriului, punând pe buzele Luisei uneori unele idei care nu se găsesc în scrierile ei. Acest lucru provoacă traume în conștiință și chiar confuzie și respingere în oameni și în rândul preoților și episcopilor.” (Scrisoarea din 9 martie 2006).

„…inițiativele care sunt luate în legătură cu spiritualitatea Luisei, cum ar fi conferințe, zile de spiritualitate, întâlniri de rugăciune etc., pentru a oferi liniște sufletească celor care participă, trebuie să fie autorizate de Episcopul lor”. (Scrisoare din 24 noiembrie 2003).