Sufletul către Regina lui Mamă: Preadulce Mamă, sărmana mea inimă simte o foarte mare nevoie să vină pe genunchii tăi materni, ca să-ți destăinuie micile ei secrete și să le încredințeze Inimii tale materne. Ascultă, o Mama mea, când mă uit la marile minuni pe care Fiatul Divin le-a lucrat în tine, simt că nu îmi este dat să te imit pentru că sunt mică, slabă și apoi luptele groaznice ale existenței mele mă zdrobesc și nu îmi lasă decât un fir de viață. Mama mea, oh, cât aș dori să-mi revărs inima mea în a ta, pentru a te face să simți durerile care mă mâhnesc și teama care mă torturează că n-aș putea să împlinesc Voința Divină! Fie-ți milă, o, Mamă Cerească, fie-ți milă!  Ascunde-mă în Inima ta, iar eu voi pierde memoria relelor mele, ca să-mi amintesc să trăiesc doar din Voința Divină.

Lecția Reginei Cerului, Mama lui Isus: Preaiubită fiică, nu te teme, încrede-te în Mama ta; revarsă totul în Inima mea, iar Eu voi ține cont de toate, îți voi fi Mamă, voi preschimba durerile tale în lumină și voi lărgi marginile împărăției Voinței Divine în sufletul tău. De aceea, pune totul deoparte deocamdată și ascultă-mă; vreau să-ți spun ce a înfăptuit micul Rege Isus în sânul meu matern și cum Mama ta nu a pierdut nici măcar o respirație a micului Isus.

Deci, fiica mea, mica Umanitate a lui Isus creștea unită în substanță cu Divinitatea. Sânul meu matern era foarte îngust, întunecat, nu era nicio fisură prin care să intre lumina, iar Eu Îl vedeam, în sânul meu matern, nemișcat, învăluit de o noapte profundă. Dar, știi cine forma acest întuneric intens pentru copilul Isus? Voința umană, în care omul s-a implicat de bunăvoie, iar pentru câte păcate săvârșea [omul], tot atât de multe abisuri de întuneric forma în jurul și înăuntrul Său [lui Isus] și Îl țineau imobilizat încât nu putea înfăptui binele. Iar dragul meu Isus, pentru a pune pe fugă această noapte atât de profundă, a ales temnița dulce a Mamei Sale și s-a expus de bunăvoie la imobilitate în cele nouă luni din cauză că omul a devenit prizonierul voinței sale întunecate, și și-a pierdut impulsul de a împlini binele.

Fiica mea, dacă ai ști cât de zbuciumată a fost Inima mea de mamă văzându-L pe micul Isus nemișcat în sânul meu, plângând și suspinând! Bătăile Inimii Sale arzătoare pulsau tot mai puternic, și arzând de iubire, El își făcea simțită bătaia Inimii Sale în fiecare inimă [a făpturilor] pentru a le cere sufletele din milă, ca să le închidă în lumina Divinității Sale, pentru că El, din iubire pentru ele a schimbat de bunăvoie lumina cu întunericul, ca toate să poată obține adevărata lumină pentru a se salva.

Preaiubita mea fiică, cine poate spune ce a suferit în sânul meu, micul meu Isus? Dureri nemaiauzite și de nedescris. Era dotat cu o deplină rațiune, era Dumnezeu și om, era atât de mare Iubirea Sa, că punea deoparte mări infinite de bucurii, de fericire, de lumină și cufunda micuța Sa Umanitate în mările întunericului de amărăciune, de nefericire și mizerie, pe care i le-au pregătit făpturile, iar micul Isus le așeza pe toate pe umerii Săi, ca și cum ar fi fost ale Sale.

   Fiica mea, adevărata iubirea nu spune niciodată ajunge, nu se uită la dureri, iar prin dureri îl caută pe cel care iubește; și este mulțumită atunci când își dă viața pentru a o dărui celui pe care-l iubește. Fiica mea, ascultă de Mama ta: vezi ce mare rău este să faci voința ta? Nu doar că pregătești noaptea pentru Isus al tău și pentru tine, dar formezi mări de amărăciuni, de nefericire și mizerie, în care rămâi atât de copleșită, că nu știi cum să ieși. De aceea, fii atentă, fă-mă fericită spunându-mi: „Vreau să fac mereu Voința Divină”.

Așadar, ascultă fiica mea: micul Isus, în ardoarea iubirii Sale, este pregătit de a face primul pas, ca să iasă la lumina zilei. Nerăbdările Sale, suspinele și dorințele Sale arzătoare, nu-i mai dau odihnă. El vrea să îmbrățișeze făptura, să se arate, să o privească și să o atragă spre Sine. Și când într-o zi s-a așezat la porțile Cerului ca să observe cum să se închidă în sânul meu, tot așa, acum este pregătit de a observa de la ușile sânului meu, „care este mai presus decât Cerul”, cum să apară Soarele Cuvântului Veșnic în mijlocul lumii și cum să formeze punctul culminant și splendid al amiezii. Așa că pentru sărmanele făpturi, nu vor mai fi: nici noapte, nici zori, nici auroră, ci mereu Soare, mai mult decât în plinătatea amiezii.

Mama ta simțea că nu-L mai putea reține în interiorul ei. Mă inundau mări de lumină și de iubire și cum L-am conceput din interiorul unei mari lumini, tot așa a ieșit din sânul meu matern, din interiorul unei mari lumini. Dragă fiică, pentru cine trăiește din Voința Divină totul este lumină și totul se transformă în lumină. Deci, în această lumină, Eu, emoționată, așteptam să-L strâng în brațe pe micul meu Isus și de îndată a ieșit din sânul meu, am auzit primele Sale scâncete iubitoare; Îngerul Domnului mi L-a dat în brațe, Eu L-am strâns cu foarte multă putere la Inima mea și i-am dat primul meu sărut, iar micul Isus mi l-a dat pe al Său. Deocamdată ajunge; mâine te aștept din nou pentru a urmări povestirea despre nașterea lui Isus.

Sufletul: Mamă sfântă, oh, cât ești de fericită, ești adevărata binecuvântată dintre toate femeile. Oh, te rog, pentru acele bucurii pe care le-ai simțit când L-ai strâns pe Isus la sânul tău și i-ai dat primul sărut, [te rog] să mi-L dai în brațe, pentru câteva clipe pe micul Isus, ca să-i dau mulțumire și să-i spun că făgăduiesc să-L iubesc mereu, și că nu vreau să cunosc decât Sfânta Sa Voință.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni să-i săruți piciorușele Copilașului Isus și Îi vei da voința ta în mânuțe, pentru a-L determina să se joace și să surâdă.

Iaculatorie: Mama mea, închide în inima mea pe micul Isus și să preschimbi inima mea în întregime în Voința lui Dumnezeu!