V4.99 Oricine trăiește în umbra lui Isus trebuie să trăiască propria Viață a Lui și Isus își continuă Viața Sa în acest suflet. Pentru a muri, avem la dispoziție toate meritele, virtuțile și operele lui Isus (6 ianuarie 1902)

Stând în starea mea obișnuită, după o lungă așteptare, Isus al meu a venit pentru puțin timp și așezându-se aproape de mine, mi-a spus: Fiica Mea, cine încearcă să se conformeze în toate cu viața Mea, nu face altceva decât să adauge și mai mult un parfum distinct la tot ce am făcut în viața Mea, încât parfumează Cerul și întreaga Biserică; încât chiar și cei răi simt respirația acestui parfum ceresc, deoarece toți sfinții nu sunt altceva decât multe parfumuri care bucură cel mai mult Biserica și Cerul, pentru că sunt distincte unele de altele. Și nu doar atât, dar cei care încearcă să-Mi continue viața, lucrează acolo unde pot, însușindu-și tot ce Eu am făcut, dar dacă nu pot să o pună în practică, cel puțin cu dorința și cu intenția [să o împlinească], [iar] Eu îi țin în mâinile Mele de parcă aș continua întreaga Mea viață în aceste suflete, nu ca pe un lucru din trecut, ci ca și cum aș trăi în prezent, și acest lucru este o comoară în mâinile Mele, încât, dublând comoara a tot ce am operat, o răspândesc pentru binele întregii omeniri. Deci, nu ai vrea să fii una dintre aceste [suflete]?”

M-am văzut total confuză și nu am știut ce să răspund, iar Isus a dispărut; dar după puțin timp s-a reîntors și împreună vedeam diverși oameni care se temeau foarte mult de moarte. Prin urmare, văzând acest lucru, am spus: „Amabilul meu Isus, să nu mă tem de moarte este un defect? În timp ce văd că alții se tem atât de mult, iar eu, în schimb, gândind doar că moartea mă va uni pentru totdeauna cu Tine și martiriul despărțirii mele grele se va sfârși, gândul la moarte nu numai că nu-mi dă nicio teamă, dar este o ușurare pentru mine, îmi dă pace și sărbătoresc, lăsând deoparte toate celelalte consecințe pe care moartea le aduce cu sine”.

Și Isus: „Fiică, adevărul este că frica exagerată de a muri este o absurditate, în timp ce fiecare are toate meritele Mele, virtuțile și operele Mele ca pașaport pentru a intra în Cer, dăruindu-l tuturor, chiar mult mai mult dacă ar profita de această dăruire a Mea, adăugând pe ale sale; și cu toate aceste lucruri, ce teamă poate avea de moarte? Iar cu acest pașaport foarte sigur, sufletul poate intra unde dorește și astfel, toți îl respectă și îl lasă să treacă. Apoi această lipsă de teamă de moarte pe care o ai tu, vine  din faptul că ai avut experiența de a sta cu Mine și ai experimentat cât de dulce și dragă este unirea cu Binele suprem; dar să știi totuși că cel mai plăcut omagiu care Mi se poate oferi este dorința de a muri pentru a se uni cu Mine și este cea mai frumoasă dispoziție a sufletului, să se purifice și să meargă de-a dreptul pe calea spre Cer, fără niciun obstacol”.

Spunând acestea, a dispărut.

V3.101 Isus îi dă alinare Luisei în amărăciunile ei. În Isus nu poate exista cruzime, ci doar iubire (25 iulie 1900)

În această dimineață, adorabilul meu Isus a venit și mi-a arătat o mașină unde părea că se zdrobeau foarte multe membre umane și [am văzut] ca două semne în aer cu pedepse care îngrozeau. Cine poate spune întristarea inimii mele văzând toate acestea? Dar binecuvântatul Isus, văzându-mă atât de mâhnită, mi-a spus: „Fiica Mea, să ne îndepărtăm puțin de ceea ce ne mâhnește atât de mult și să ne alinăm jucându-ne puțin împreună”. 

Cine poate spune ce s-a petrecut între mine și Isus în acest joc, subtilitățile iubirii, stratagemele, sărutările, mângâierile pe care le-am dat unul altuia? Cu toate că iubitul meu Isus m-a întrecut, pentru că fiind slăbită cedam, este foarte adevărat că, neputând să conţin în mine ceea ce El îmi dădea, am spus: „Iubitul meu, destul, destul, că nu mai pot, leșin, sărmana mea inimă nu e suficient de largă pentru a putea primi atât de mult, așadar, este suficient deocamdată”. 

Apoi, vrând să-mi reproșeze despre ce am vorbit zilele trecute, mi-a spus în mod dulce: „Vreau să-ți aud plângerile, spune-Mi, spune-Mi, sunt Eu crud? Iubirea Mea s-a schimbat în cruzime pentru tine?” 

Și eu, roșind toată, am spus: „Nu, Doamne, nu ești crud când vii, dar voi spune că ești crud atunci când nu vii”. 

Zâmbind la cuvintele mele, a adăugat: „Totuși continui să spui că atunci când nu vin, sunt crud? Nu, nu, nu poate exista nicio cruzime în Mine, ci totul este iubire; și să știi că, dacă este așa cum spui tu, acea cruzime reprezintă cea mai mare iubire”.

V3.70 Luisa, împreună cu un alt suflet victimă din America, previne în mare măsură un flagel (17 mai 1900)

            Continuă aceeași stare de lipsă și abandon. Prin urmare, trezindu-mă în afara mea, vedeam o inundație, amestecată cu grindină, și părea că diferite orașe ar fi fost inundate, cu pagube notabile. În timp ce vedeam aceasta, eram într-o mare întristare, pentru că voiam să împiedic acea inundație, dar pentru că eram singură, și nu-l aveam cu mine pe Isus, îmi simțeam sărmanele brațe slăbite pentru a putea face acest lucru. Spre surprinderea mea, am văzut venind o fecioară, (îmi părea că este din America) [și împreună] am reușit să împiedicăm în mare parte acel flagel care ne amenința.

            După aceea, apropiindu-ne, am văzut-o pe acea fecioară cu însemnele pătimirii și încoronată cu spini, la fel ca și mine, iar o persoană care părea a fi un Înger, spunea: „O, puterea sufletelor victime! Ceea ce nu ne este dat nouă îngerilor să facem, pot face ele cu suferințele lor. Oh, dacă oamenii ar ști binele care vine de la ele, pentru că ele susțin binele public și particular, nu ar face altceva decât să implore de la Dumnezeu să multiplice aceste suflete pe pământ!”

            Apoi, după ce ne-am spus că ne vom prezenta reciproc Domnului, ne-am despărțit.

V3.58 A nu se abandona în Dumnezeu înseamnă încălcarea drepturilor Divinității Sale (9 aprilie 1900)

            În această dimineață, după ce am primit Împărtășania, m-am trezit într-o mare de amărăciuni, pentru că nu-L vedeam pe supremul meu bine Isus. Îmi simțeam tot interiorul alarmat, dar într-o clipă s-a arătat și mi-a spus, chiar certându-mă: „Nu știi că a nu te abandona în Mine este dorința de a încălca drepturile Divinității Mele, provocându-Mi un mare afront? De aceea, abandonează-te și liniștește-ți interiorul în Mine și vei găsi pacea; și găsind pacea, mă vei găsi pe Mine”. Acestea fiind spuse, a dispărut ca fulgerul, fără să se mai arate.

            Ah, Doamne, ține-mă complet abandonată și foarte strânsă în brațele Tale, ca să nu pot scăpa niciodată, altfel voi evada mereu!