coroana de spini

V4.85 Luisa repară păcatele mândriei. Eficacitatea intenției pe care o prezintă (9 septembrie 1901)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață adorabilul meu Isus nu venea. Așadar, în timp ce mintea mea era ocupată meditând misterul încoronării cu spini, mi-am amintit că am fost și alte dăți absorbită în acest mister, Domnul a fost încântat să-și ia coroana de spini de pe capul Lui și s-o așeze pe capul meu și mi-am spus în interiorul meu: „Ah, Doamne, nu mai sunt demnă să sufăr [durerea] spinilor Tăi”.

            Și El, de îndată ce a venit, mi-a spus: „Fiica Mea, când tu suferi [din cauza durerilor] propriilor Mei spini, mă alini și, suferindu-le tu, Mă simt destul de eliberat de acele dureri; când te umilești și te crezi nevrednică să le suferi, atunci Îmi [oferi] reparări pentru păcatele mândriei care se săvârșesc în lume”.

            Și eu am adăugat: „Ah, Doamne, pentru câte lacrimi ai vărsat, cât ai suferit din cauza spinilor, și a rănilor, tot atât de multă glorie intenționez să-ți dau pentru câtă glorie ar trebui să-ți ofere toate creaturile, dacă nu ar fi fost păcatul mândriei, și intenționez să-ți cer atât de multe haruri pentru toate creaturile, pentru a face ca acest păcat să fie distrus”.

            În timp ce spuneam aceasta, am văzut că Isus cuprindea întreaga lume în sine, așa cum o mașină conține în ea obiectele. Toate creaturile s-au mișcat în El și Isus s-a îndreptat spre ele și părea că Isus ar avea gloria intenției mele și creaturile s-ar fi întors la El pentru a primi binele ce-l implorasem pentru ei. Am rămas uimită și El, văzând uimirea mea, a spus:

„Toate acestea par surprinzătoare, nu-i adevărat? Pare un lucru banal ceea ce ai făcut, totuși nu este așa; cât de bine s-ar putea face cu replicarea acestei intenții și nu se face?”

            Spunând acestea, a dispărut.

@vointadivina #vointadivina #CarteaCerului #LuisaPiccarreta

O schiță a unei figuri umane cu brațele deschise și un cerc de flori pe piept, emanând lumină.

V4.63 A o compătimi pe Maica Îndurerată înseamnă să-L compătimim pe Isus. Toată umanitatea, de la primul până la ultimul om, și fiecare în particular, este prezent în Isus răstignit (5 aprilie 1901)

Divine WillLasă un comentariu

            Continuând starea de privațiune, în această dimineață părea că L-am văzut pentru puțin timp, împreună cu Regina Mamă și de vreme ce adorabilul Isus avea coroana de spini, i-am luat-o și L-am compătimit total; și în timp ce făceam aceasta, mi-a spus: „Ai milă împreună [cu Mine] de Maica Mea, căci suferința Mea este motivul durerilor Ei, compătimind-o pe Ea, Mă compătimești pe Mine însumi”.

            După aceea îmi părea că mă aflu pe muntele Calvar în momentul răstignirii Domnului nostru și, în timp ce suferea răstignirea, nu știu cum, vedeam în Isus, toate generațiile trecute, prezente și viitoare, și Isus, avându-ne pe noi toți în Sine, simțea toate ofensele făcute de fiecare dintre noi și suferea pentru toți în general și pentru fiecare individ în mod particular, astfel că am văzut și păcatele mele și durerile pe care le suferea pentru mine în mod distinct, dar vedeam și remediul pe care îl administra pentru relele noastre și pentru mântuirea noastră veșnică, pentru fiecare dintre noi, fără excepția vreunuia.

Acum, cine poate spune tot ce vedeam în binecuvântatul Isus, de la primul la ultimul om? Când eram în afara mea, vedeam lucrurile clare și distincte; dar aflându-mă în interiorul meu, le văd pe toate confuze. Așa că, pentru a evita absurditățile, pun punct.

V4.40 Nu este nimic mai mare decât Isus și Sfânta Sa Vrere. Ce trebuie făcut pentru a fi ușor și plăcut să trăiești în Ea (23 decembrie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

După zile lungi de tăcere între mine și binecuvântatul Isus, simțeam un gol în interiorul meu; în această dimineață când a venit, mi-a spus: „Iubita Mea, ce vrei să-Mi spui, că tânjești atât de mult să vorbești cu Mine?”

Și eu, rușinându-mă toată, am spus: „Dulcele meu Isus, vreau să-ți spun că tânjesc cu înflăcărare să Te am pe Tine și Sfânta Ta Vrere și dacă îmi acorzi acestea, mă vei face pe deplin mulțumită și fericită”.

Și El a adăugat: „Într-un cuvânt ai luat totul, cerându-Mi ceea ce este mai mare în Cer și pe pământ; și Eu tânjesc și vreau să te conformez mai mult în această Sfântă Vrere. Și ca să-ți fie mai dulce și mai plăcută Vrerea Mea, așază-te în cercul Voinței Mele și privește diferitele merite, oprindu-te fie în sfințenia Vrerii Mele, fie în bunătate, în smerenie, în frumusețe, fie în șederea pașnică pe care o produce Vrerea Mea, și în aceste opriri pe care le vei face, vei dobândi din ce în ce mai multe și nemaiauzite noutăți despre Sfânta Mea Vrere și vei rămâne atât de legată și îndrăgostită, încât nu vei mai ieși niciodată.

Acest lucru îți va aduce un mare avantaj, fiindcă stând în Voința Mea, nu vei avea nevoie să lupți cu viciile tale și să fii mereu în alertă cu ele, pentru că în timp ce pare că ele mor, renasc de fapt mai puternice și mai vii; dar fără luptă, fără zgomot, ele mor în mod dulce, pentru că înaintea Sfintei Mele Voințe, viciile nu îndrăznesc să se prezinte și singure își pierd viața.

Și dacă sufletul simte mișcările viciilor lui, este un semn că nu locuiește continuu în limitele Vrerii Mele; are ieșiri, evadări în propria lui vrere și este obligat să simtă mirosul naturii corupte. În timp ce, dacă rămâi fixată în Voința Mea, vei face tot ce poți, iar singura ta ocupație va fi să Mă iubești și să fii iubită de Mine”.

După aceea, privindu-L pe binecuvântatul Isus, care avea coroana de spini, mi-am pus-o pe cap încet-încetișor. El mi-a așezat-o [coroana] și a dispărut, iar eu m-am regăsit în mine, cu o dorință arzătoare de a rămâne în Preasfânta Sa Voință.

V4.1 Iubirea are nevoie să fie alimentată cu speranță constantă (5 septembrie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            De vreme ce în zilele trecute adorabilul meu Isus nu se arăta atât de mult, mă simțeam descurajată[1], [trăind cu] speranța de a-L avea din nou; așadar am crezut că totul se terminase pentru mine din cauza lipsei vizitelor Domnului nostru și a stării de victimă. În această dimineață când a venit, binecuvântatul Isus, purta o coroană îngrozitoare de spini, s-a așezat aproape de mine dorind să-i ofer alinare și plângându-se; i-am luat-o [coroana] încet-încetișor și, pentru a-i oferi mai multă mulțumire, am așezat-o pe capul meu.

            Apoi mi-a zis: „Fiica Mea, adevărata iubire este când e susținută de speranță perseverentă, pentru că, dacă astăzi se speră și mâine nu, iubirea se îmbolnăvește și, din moment ce iubirea este hrănită de speranță, cu cât mai multă hrană îi administrează, cu atât ea devine mai puternică, mai robustă și mai vie. Și dacă acest lucru lipsește, mai întâi se îmbolnăvește sărmana iubire și apoi, rămânând singură, fără sprijin, ajunge să moară complet. Prin urmare, ori cât de mari ar fi dificultățile tale, niciodată, nici măcar pentru o clipă, nu trebuie să te îndepărtezi de speranță cu teama de a Mă pierde. Într-adevăr, trebuie să te asiguri că speranța, depășind totul, te unește întotdeauna cu Mine și atunci iubirea va avea viață perpetuă”.

            După aceea a continuat să vină fără să-mi spună nimic.

[1] Luisa spune: „neîncrezătoare”.

V3.95 Scurtă pauză în starea de somnolență pe care o suferă Luisa în această perioadă de pedepse (14 iulie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Pare că am petrecut diferite zile fără să fiu cufundată în letargia somnului și [am stat] puțin împreună cu binecuvântatul Isus, dându-ne reciproc puțină recreere. Dar cât mă tem că mă va arunca din nou în acel somn atât de adânc. Deci în această dimineață, după ce m-a împrospătat cu laptele1 care curgea din gura Sa, turnându-l în mine, iar eu, l-am alinat luându-i coroana de spini, pentru a o pune pe capul meu; iar El foarte îndurerat mi-a spus: „Fiica Mea, decretul pedepselor este semnat, nu rămâne decât să îndeplinim momentul hotărât”.

  1. 1 Corinteni 3,2: Iar eu, fraţilor, n-am putut să vă vorbesc ca unor [oameni] spirituali, ci ca unor [oameni] de carne, ca unor copilaşi în Cristos. V-am dat să beţi lapte, nu mâncare [solidă], pentru că încă nu [o] puteaţi [primi], ba nici acum nu puteţi, pentru că sunteţi încă [oameni] de carne. ↩︎

V3.80 Chinurile Inimii lui Isus trebuind să pedepsească oamenii (10 iunie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Îmi pare că adorabilul meu Isus continuă să reducă la jumătate Dreptatea, revărsând puțin peste mine și restul peste oameni. Mai ales în această dimineață, când m-am trezit cu Isus, sufletul meu a fost sfâșiat, văzând tortura din preadulcea Sa Inimă, care pedepsea creaturile. Starea de suferință în care se afla Isus era atât de mare încât nu făcea altceva decât să geamă continuu. Avea pe cap o coroană voluminoasă de spini, atât de încarnată, încât capul arăta ca un morman de spini.

            De aceea, pentru a-L alina puțin, i-am zis: „Spune-mi, Binele meu, ce ai, că suferi atât de mult? Lasă-mă să-Ți iau spinii aceștia care Te chinuie foarte mult!” Dar Isus nu-mi răspundea, ba chiar nici nu asculta ceea ce spuneam. Așadar, am început să-i scot acei spini unul câte unul și apoi i-am pus pe capul meu. În timp ce făceam aceasta, am văzut că în locuri îndepărtate trebuia să aibă loc un cutremur, care ar fi ucis oameni.

            Apoi Isus a dispărut, iar eu am rămas în interiorul meu cu o mare suferință gândind la starea de suferință a lui Isus și la nenorocirile sărmanei umanități.

   Îmi pare că adorabilul meu Isus continuă să reducă la jumătate Dreptatea, revărsând puțin peste mine și restul peste oameni. Mai ales în această dimineață, când m-am trezit cu Isus, sufletul meu a fost sfâșiat, văzând tortura din preadulcea Sa Inimă, care pedepsea creaturile. Starea de suferință în care se afla Isus era atât de mare încât nu făcea altceva decât să geamă continuu. Avea pe cap o coroană voluminoasă de spini, atât de încarnată, încât capul arăta ca un morman de spini.

V3.71 Pentru a merge în Cer trebuie să ne umplem de Isus și de toate virtuțile, încât ele să se reverse (18 mai 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Aflându-mă în continuare lipsită de adorabilul meu Isus, [s-a arătat] cel mult ca o umbră – oh, cât amar am, câte lacrimi ar trebui să vărs! – În această dimineață, după ce am așteptat și l-am căutat, l-am găsit în propriul meu pat, complet îndurerat, cu coroana de spini care îi străpungea capul; i-am luat-o încet-încetișor și am pus-o pe [capul] meu. Oh, cât de rea mă vedeam înaintea prezenței Sale! Nu aveam puterea să spun niciun singur cuvânt. Isus, având milă de mine, mi-a spus:

            „Fă-ți curaj, nu-ți fie teamă, încearcă să-ți umpli interiorul cu Mine și să-l îmbogățești cu toate virtuțile, până când acestea se revarsă, iar când vei ajunge să fi plină de ele și să se reverse, atunci te voi duce în Cer și astfel se vor termina toate absențele Mele”.

            După aceea, a adăugat cu un aer trist: „Fiica Mea, roagă-te, pentru că sunt pregătite trei zile distincte, – una departe de cealaltă -, de furtuni, grindină, fulgere, inundații, care vor face mari pagube oamenilor și plantelor”.

            Spunând acestea, a dispărut, lăsându-mă puțin mai alinată în starea în care mă aflu, dar gândind: cine știe când voi împlini această revărsare? Și dacă nu o fac niciodată, va fi mai bine pentru mine să stau mereu departe de El?

V3.54 Luisa îl împiedică pe Domnul să pedepsească creaturile și face aceasta din iubire pentru El (20 martie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            După ce am primit Împărtășania, Îl vedeam pe dulcele meu Isus care mă invita să ies cu El, cu condiția că, dacă trebuia să mergem împreună și L-aș vedea pe Isus forțat de păcate să trimită pedepse, nu trebuia să mă opun Lui să nu le trimită. Cu această condiție am ieșit, înconjurând pământul.

            Mai înainte de toate am văzut nu foarte departe de noi, totul uscat, mai ales în anumite locuri; așadar m-am adresat Lui și am spus: „Doamne, cum vor face acești sărmani dacă le lipsește mâncarea pentru a se hrăni? Oh, Tu poți totul, așa cum ai uscat totul, tot așa poți face totul să reînverzească”. Și cum avea coroana de spini, am întins mâna, spunându-i: „Binele meu, ce Ți-au făcut acești oameni? Poate că ți-au pus această coroană de spini? Ei bine, dă-mi-o mie, că astfel vei rămâne liniștit și le vei da hrana pentru a nu pieri”. Și luându-i-o, mi-am așezat-o pe cap.

            În timp ce făceam acest lucru, Isus mi-a spus: „Este clar că nu te pot purta cu Mine, pentru că a te purta și a nu putea face nimic, este același lucru”. Și eu: „Doamne, nu am făcut nimic, iartă-mă dacă știi că am greșit, dar oh, ia-mă cu tine!” Și El: „Modul tău de a acționa Mă leagă cu totul”.

            Și eu: „Nu eu fac asta, tu însuți mă faci să lucrez în acest fel, pentru că fiind cu Tine, văd că toate lucrurile sunt ale Tale și, dacă eu nu am grijă de lucrurile Tale, pare că nu am grijă de Tine. Prin urmare trebuie să mă ierți dacă acționez așa, pentru că o fac din iubire pentru Tine și de aceea nu trebuie să mă îndepărtezi”.

            Apoi am continuat să înconjurăm. Am făcut tot posibilul să nu-i spun nimic, să nu pedepsească în vreun loc, pentru a nu-i da ocazia să mă trimită înapoi și astfel să pierd prezența Sa iubitoare, dar acolo unde nu puteam, începeam să mă opun. Am ajuns într-un loc în Italia unde se complota ceva, din care trebuia să vină o mare instabilitate, dar nu am înțeles ce va fi, și am spus: „Doamne, nu îngădui asta, sărmanii oameni! Ce vor face?”

            Văzând că sunt neliniștită și că voiam să-L opresc, Isus, mi-a spus cu autoritate: „Retrage-te, retrage-te!” Și smulgându-și o centură de cuie și ace, pe care le avea încarnate în trupul Lui și din cauza cărora suferea mult, a adăugat: „Retrage-te și ia această centură cu tine, pentru că îmi vei da multă alinare”. Și eu: „Da, mi-o voi pune eu în locul tău, dar lasă-mă în pace”. Și El: „Nu, retrage-te!”

            Și a spus-o cu o așa mare autoritate încât, incapabilă să rezist, m-am trezit într-o clipă în mine și nu am putut înțelege ce ar însemna acel complot.