Propunere pentru luna Mai in Vointa Divina:
Dimineața, la miezul zilei și seara, adică de trei ori pe zi, să mergem pe genunchii Mamei noastre Cerești și să-i spunem:
„Mama mea, te iubesc, dar iubește-mă și tu și dă un strop din Voința lui Dumnezeu sufletului meu; dă-mi binecuvântarea ta, astfel încât să pot face toate acțiunile mele sub privirea ta maternă”.
In Voluntate Dei! Deo gratias!
O Voință Divină și adorabilă, iată-mă înaintea imensității luminii tale, pentru ca bunătatea ta eternă să-mi deschidă ușile și să mă facă să intru în ea pentru a-mi forma toată viața mea în tine, Voință Divină. De aceea, înaintea luminii tale, mă închin eu, cel mai mic dintre toate ființele umane, și vin, o adorabilă Voință, în mica ceată a fiilor Fiat-lui tău Suprem.
Prosternat în nimicnicia mea mă rog, îți implor lumina care vrea să mă învestească și să acopere tot ceea ce nu-ți aparține, de a nu face altceva decât să privesc, să înțeleg și să trăiesc în tine, Voință Divină. Ea va fi viața mea, centrul inteligenței mele, cuceritoarea inimii mele și a ființei mele întregi. În această inimă vreau să nu mai aibă viață vrerea umană; o voi alunga din ea și voi forma noul eden al păcii, fericirii și iubirii. Cu ea voi fi mereu fericit; voi avea o forță unică și o sfințenie care totul sfințește și totul duce la Dumnezeu.
Aici prosternat invoc ajutorul Trinității Sacrosancte, să mă admită să trăiesc în curtea Voinței Divine, astfel ca să se reîntoarcă în mine ordinea originară a creației, așa cum a fost creată ființa umană.
Mamă Cerească, Suverană Regină a Fiatu-lui Divin, ia-mă de mână și închide-mă în lumina Vrerii Divine. Tu vei fi călăuza mea, plăpânda mea Mamă și mă vei învăța să trăiesc și să mă păstrez în ordinea și în sfera Voinței Divine. Suverană Cerească, Inimii tale încredințez întreaga mea ființă. Tu mă vei iniția în Voința Divină, iar eu voi fi atent să te ascult. Îți vei întinde mantia ta asupra mea, pentru ca șarpele infernal, să nu îndrăznească să pătrundă în acest eden sacru, pentru a mă atrage și a mă face să cad în confuziile vrerii umane. Inima supremului meu Bine, Isus, Tu îmi vei da flăcările tale să mă ardă, să mă consume, și să mă alimenteze, pentru a forma în mine viața Vrerii Supreme.
Sfinte Iosife, tu vei fi protectorul meu, apărătorul inimii mele și vei ține cheile vrerii mele în mâinile tale. Vei apăra inima mea cu gelozie și să nu mi-o mai dai niciodată, astfel ca eu să fiu sigur că n-am să mai fac nicio ieșire din Voința lui Dumnezeu.
Îngerul meu păzitor, păzește-mă, apără-mă, ajută-mă în toate, astfel ca edenul meu să înflorească și să fie chemarea lumii întregi în Voința lui Dumnezeu.
Curte cerească, vino în ajutorul meu, iar eu voi trăi mereu în Voința Divină.
Sufletul către Mama lui Cerească: Mamă sfântă, iată-mă împreună cu tine și cu dulcele Isus asistând la o nouă căsătorie, pentru a vedea miracolele și a înțelege marele mister și [până] unde ajunge iubirea ta maternă, pentru mine și pentru toți. Oh, Mama mea, ia-mi mâna în mâna ta, așază-mă pe genunchii tăi, copleșește-mă cu iubirea ta, purifică inteligența mea și spune-mi de ce vrei să asist la această căsătorie.
Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită, Inima mea este preaplină de iubire și simțeam nevoia să-ți spun cauza și de ce am vrut să asist la această nuntă din Cana împreună cu Fiul meu; crezi că pentru o ceremonie oarecare? Nu, fiică, sunt mistere profunde. Dă-mi atenție și îți voi spune lucruri noi, cum iubirea mea de Mamă s-a manifestat într-un mod incredibil, iar Fiului meu i-a dat adevărate semne de paternitate și regalitate pentru făpturi.
Și acum ascultă-mă. Fiul meu se întorsese din deșert și se pregătea pentru viața publică, dar mai întâi voia să asiste la această căsătorie și de aceea a permis să fie invitat. Am plecat nu pentru a sărbători, ci pentru a înfăptui lucruri mari în favoarea generațiilor omenești. Fiul meu lua locul Tatălui și al Regelui în mijlocul familiilor; Eu îmi preluam locul de Mamă și de Regină. Cu prezența noastră, reînnoiam sfințenia, frumusețea, orânduiala căsătoriei formată de Dumnezeu în Eden, adică a lui Adam și Eva, căsătoriți de Suprema Ființă pentru a popula pământul, pentru a se înmulți și a crește viitoarele generații. Căsătoria este substanța unde apare viața generațiilor; se poate chema trunchiul din care va fi populat pământul. Preoții, persoanele consacrate, sunt ramurile; dacă nu ar fi fost trunchiul, nici ramurile nu ar fi avut viață. Deci, odată cu păcatul, Adam și Eva, ieșind din Voința Divină, au pierdut sfințenia, frumusețea, orânduiala familiei; iar Eu, Mama ta, noua Eva inocentă, împreună cu Fiul meu, am mers pentru a reordona ceea ce Dumnezeu a făcut în Eden și m-am constituit Regina familiilor, obținând harul ca FIATUL Divin să domnească în ele, pentru a avea familii care să-mi aparțină, iar Eu să am locul de regină în mijlocul lor.
Dar nu este tot, fiica mea. Iubirea noastră ardea și voiam să le facem cunoscut cât îi iubeam și să le dăm lor una dintre cele mai sublime lecții. Și iată cum; când era mai frumos, la prânz, nu a mai fost vin, iar Inima mea de Mamă s-a simțit mistuită de iubire și voia să ajute… Și știind că Fiul meu putea totul, cu accente rugătoare, dar sigură că m-ar fi ascultat, Îi spun: „Fiul meu, mirii nu mai au vin”. Însă El mi-a răspuns: „Nu a sosit ora Mea, pentru a face miracole”. Iar Eu, știind sigur că nu mi-ar fi refuzat ceea ce Îi cerea Mama Sa, le spun celor care serveau la masă: „Faceți ce vă spune Fiul meu și veți avea ceea ce vreți, ba chiar din abundență”.
Fiica mea, în aceste puține cuvinte, Eu dădeam cea mai utilă, necesară și sublimă lecție pentru făpturi. Vorbeam cu Inimă de Mamă și spuneam: „Fiii mei, vreți să fiți sfinți? Faceți Voința Fiului meu; nu vă îndepărtați de la ce vă spune El și veți fi asemenea Lui, veți avea Sfințenia Sa în puterea voastră. Vreți ca toate relele să înceteze? Faceți ce vă spune Fiul meu. Vreți orice fel de har, chiar și dificil de obținut? Faceți ce vă spune și vrea El. Vreți chiar și lucrurile necesare vieții naturale? Faceți ce vă spune Fiul meu, pentru că în cuvintele Sale în ceea ce vă spune și vrea, ține închisă o așa putere, încât atunci când vorbește, cuvântul Său conține ceea ce cereți și face să apară în sufletele voastre harurile pe care le vreți”. Câți se văd plini de vicii, slabi, triști, nefericiți, mizerabili; și totuși se tot roagă, dar pentru că nu fac ce spune Fiul meu, nu obțin nimic; Cerul pare că e închis pentru ei. Aceasta este o durere pentru Mama ta, deoarece văd că în timp ce ei se roagă, se îndepărtează de Izvorul în care se găsesc toate bunurile, [izvor] care este Voința Fiului meu.
Deci, servitorii au făcut tocmai ceea ce le-a spus Fiul meu, adică: „Umpleți vasele cu apă și duceți-le la masă”. Dragul meu Isus a binecuvântat acea apă, care s-a transformat într-un vin delicios. Oh, de mii de ori va fi fericit cel care îndeplinește în totul ce spune și vrea El! Cu aceasta, Fiul meu îmi dădea onoarea cea mai mare, mă numea Regina miracolelor; de aceea voia uniunea și rugăciunea mea pentru a face primul miracol. El mă iubea foarte mult, de aceea voia să-mi dea primul loc de Regină chiar și în miracole și le demonstra cu fapte, nu doar cu vorba: „Dacă vreți haruri, miracole, veniți la Mama mea; Eu nu îi voi refuza niciodată nimic din ceea ce vrea Ea”.
În afară de asta, fiica mea, asistându-L la această căsătorie, priveam la secolele viitoare, vedeam Împărăția Voinței Divine pe pământ, mă uitam la familii și mă rugam pentru ele ca să simbolizeze Iubirea Trinității Preasfinte, pentru a face ca Împărăția Sa, să fie în plină vigoare, iar cu drepturile mele de Mamă și Regină luam la pieptul meu modul Său [de viață] și posedând acest Izvor, puneam la dispoziția făpturilor toate harurile, ajutoarele, sfințenia, care să le fie de trebuință pentru a trăi într-o împărăție atât de sfântă. Și de aceea continuu repetând: „Faceți ceea ce vă spune Fiul meu”.
Fiica mea, ascultă-mă: nu căuta altceva; dacă vrei totul în puterea ta, dă-mi mulțumirea că pot face din tine o fiică a mea în mod real și a Voinței Divine. Și atunci Eu voi consimți să formez Căsătoria între tine și FIAT și fiindu-ți într-adevăr Mamă, voi lega Căsătoria dându-ți ca zestre propria Viață a Fiului meu și ca dar, Maternitatea mea și toate virtuțile mele.
Sufletul: Mamă Cerească, cât [de mult] îți mulțumesc pentru marea iubire pe care o ai pentru mine, iar în tot ce faci, să ai mereu un gând pentru mine și să mă pregătești, să-mi dai haruri foarte mari și împreună cu mine Cerurile și pământul rămân emoționate și extaziate, iar toți îți spunem: „Mulțumim, mulțumim!” oh, Mamă sfântă, sculptează în inima mea cuvintele tale sfinte: „Fă ceea ce îți spune Fiul meu”, ca să genereze în mine viața Voinței Divine, la care năzuiesc atât de mult și pe care o doresc; iar Tu, sigilează-mi voința, ca să fie mereu supusă Divinității.
Propunere: În toate acțiunile noastre să o ascultăm cu mare atenție pe Cereasca noastră Mamă, care ne spune: „Faceți ceea ce vă spune Fiul meu”, încât să facem totul pentru a împlini Voința Divină.
Iaculatorie: Mamă Sfântă, vino în sufletul meu și înfăptuiește miracolul ca eu să fiu stăpânită de Voința Divină!
Sufletul către Mama lui Cerească: Mamă sfântă, iubirea ta maternă mă cheamă lângă tine cu vocea mereu mai puternică; deja te văd foarte ocupată cu treburi, pregătită să pleci din Nazaret. Mama mea, nu mă lăsa; ia-mă cu tine, iar eu voi asculta cu atenție celelalte lecții sublime ale tale.
Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, compania ta și grija pe care o arăți în ascultarea lecțiilor mele cerești, imitându-mă, sunt bucuriile cele mai pure pe care le poți da Inimii mele materne. Mă bucur că pot să împărtășesc cu tine imensele bogății ale Moștenirii mele. Întorcându-ți privirea, când spre Isus, când spre mine, dă-mi atenție! Îți voi povesti un episod din viața mea, deși rezultatul a fost plăcut, totuși a fost foarte dureros pentru mine… Imaginează-ți că, dacă Vrerea Divină nu mi-ar fi dat continuu noi momente de tărie și har, aș fi murit de o durere cumplită.
Noi continuam să ne petrecem viața în căsuța liniștită din Nazaret, iar Fiul meu drag creștea în Har și Înțelepciune. El era atrăgător prin blândețea și suavitatea vocii Sale, prin farmecul dulce al ochilor Săi și prin toată bunăvoința Persoanei Sale… Da, Fiul meu era într-adevăr frumos, foarte frumos! În scurt timp El a ajuns la vârsta de doisprezece ani, când după obicei, se mergea la Ierusalim, pentru solemnitatea Paștelui. Ne-am pornit [la drum]: El, Sfântul Iosif și Eu. În timp ce ne continuam drumul credincioși și concentrați, Isus al meu, tot mai des, rupea tăcerea și ne vorbea: când de Tatăl Său Ceresc, când de Iubirea imensă, pe care o avea în Inima Sa pentru suflete. La Ierusalim, ne-am dus direct la templu și ajunși acolo, ne-am prosternat cu fața la pământ și, adorându-L din adâncul inimii pe Dumnezeu, ne-am rugat îndelung. Rugăciunea noastră era atât de înflăcărată și atât de profundă, încât deschidea Cerurile, Îl atrăgea și Îl lega pe Tatăl Ceresc, grăbind împăcarea dintre El și oameni.
Și acum, fiica mea, vreau să-ți destăinui o suferință care mă chinuie: din păcate sunt mulți care merg la biserică pentru a se ruga, însă rugăciunea pe care o îndreaptă spre Dumnezeu se oprește pe buzele lor, pentru că inima și mintea lor fug departe de El… Câți merg la biserică din pură obișnuință ori pentru a petrece timpul inutil! Aceștia închid Cerul, în loc să-l deschidă… Și cât sunt de numeroase necuviințele ce se comit în casa lui Dumnezeu! Câte pedepse nu s-ar fi evitat în lume și câte calamități nu s-ar fi transformat în haruri, dacă toate sufletele s-ar fi străduit să imite exemplul nostru! Numai rugăciunea, care izvorăște dintr-un suflet în care domnește Voința Divină, acționează într-un mod irezistibil asupra Inimii lui Dumnezeu. Ea este foarte puternică, Îl cucerește și obține de la El harurile cele mai mari. De aceea, să ai grijă să trăiești în Vrerea Divină și Mama ta, care te iubește, va ceda rugăciunii tale drepturile puternice ale mijlocirii ei.
După ce am împlinit datoria noastră în Templu și am celebrat Paștele, ne-am reorganizat pentru reîntoarcerea la Nazaret. În învălmășeala mulțimii ne-am pierdut; Eu am rămas cu femeile, iar Iosif s-a alăturat bărbaților. Mă uitam în jur ca să mă asigur dacă dragul meu Isus ar fi venit cu mine; dar, nevăzându-L, m-am gândit că El ar fi rămas cu tatăl Său, Iosif. În schimb, câtă stupoare și supărare am simțit, când am ajuns în locul în care trebuia să ne reunim și nu L-am văzut alături de el!
Fără să știm ce s-a întâmplat, am simțit o așa sperietură și o așa durere, că am rămas muți amândoi. Zdrobiți de durere, ne-am întors grăbiți, întrebând îngrijorați pe cei pe care îi întâlneam: „Oh, spuneți-ne dacă L-ați văzut pe Isus, Fiul nostru, căci nu putem trăi fără El!” Și plângând, îi descriam trăsăturile: „El este foarte binevoitor; frumoșii Săi ochi albaștri răspândesc lumină și vorbesc inimii; privirea Sa impresionează, atrage, înlănțuie; fruntea Sa este maiestuoasă; fața Sa este frumoasă, de o frumusețe încântătoare; vocea Sa foarte dulce coboară până în inimă și îndulcește toate amărăciunile; părul Său cârlionțat este ca aurul foarte fin și toate acestea Îi conferă o înfățișare pură și grațioasă… În El totul este maiestate, demnitate și sfințenie: El este cel mai frumos dintre fiii oamenilor!”
Dar, în ciuda tuturor căutărilor noastre, nimeni nu a știut să ne spună nimic. Durerea, pe care Eu o simțeam era atât de profundă, încât plângeam amarnic și deschidea în fiecare clipă în sufletul meu despicături profunde, care îmi provocau adevărate spasme de moarte.
Dragă fiică, Isus era Fiul meu, dar El era de asemenea și Dumnezeul meu; de aceea, trebuie spus că durerea mea, aflată în rânduiala divină, era atât de puternică și imensă, încât întrecea toate celelalte sfâșieri posibile reunite la un loc… Dacă FIATUL, pe care Eu îl dețineam, nu m-ar fi susținut continuu cu puterea Sa divină, aș fi murit de spaimă. Văzând că nimeni nu ne poate da noutăți, neliniștită fiind, îi interogam pe Îngerii care mă înconjurau: „Dar spuneți-mi, unde este iubitul meu Isus? Unde trebuie să-mi îndrept pașii pentru a-L putea găsi? Ah, spuneți-i că nu mai pot; aduceți-L pe aripile voastre în brațele mele! Oh, Îngerii mei, aveți milă de lacrimile mele, ajutați-mă, aduceți-mi-L pe Isus!” Între timp ne-am întors la Ierusalim, fiind inutilă fiecare căutare. După trei zile de foarte amare suspine, de lacrimi, de neliniști și de teamă, intrăm în Templu. Eu eram foarte atentă și cercetam [cu privirea] peste tot, când iată, în sfârșit, copleșiți de bucurie, L-am văzut pe Fiul meu, care era printre învățătorii Legii! El vorbea cu o așa mare înțelepciune și maiestate, încât îi fascina pe toți, care Îl ascultau și rămâneau uimiți și surprinși. Doar văzându-L, am simțit că revin la viață și imediat am înțeles sensul ascuns al pierderii Sale.
Iar acum, un cuvânt pentru tine, preaiubită fiică. În acest mister, Fiul meu a vrut să ne dea nouă, mie și ție, o învățătură sublimă. Ți-ai putea imagina, că El ignora tot ce sufeream Eu! Departe de El, pentru că lacrimile mele, căutările mele, intensa și cruda mea durere se reflectau în Inima Sa. Și totuși, în timpul acelor ore așa dureroase, El sacrifica, Voinței Sale Divine, pe propria-i Mamă, cea pe care atât de mult o iubește, pentru a-mi demonstra că și Eu va trebui să sacrific într-o zi însăși Viața Sa, Vrerii Supreme. În această nemaiauzită suferință, nu te-am uitat, iubita mea. Gândind că ea ți-ar fi folosit ca exemplu, am ținut-o la dispoziția ta, încât chiar și tu, la momentul oportun să ai puterea de a sacrifica fiecare lucru Voinței Divine.
De îndată ce Isus a terminat de vorbit, ne-am apropiat cu venerație de El și i-am adresat un dulce reproș: „Fiule, pentru ce ne-ai făcut asta?” Iar El, cu o maiestate divină, ne-a răspuns: „Pentru ce M-ați căutat? Nu știați că Eu am venit în lume pentru a-L glorifica pe Tatăl Meu?” Înțelegând înalta semnificație a unui asemenea răspuns și adorând în El Vrerea Divină, ne-am întors la Nazaret.
Fiica Inimii mele materne, ascultă! Când L-am pierdut pe Isus al meu, durerea pe care am simțit-o era mai intensă ca niciodată, și totuși la aceasta s-a adăugat încă o a doua, chiar aceea a pierderii tale. De fapt, prevăzând că tu, te-ai fi îndepărtat de Voința Divină, Eu m-am simțit lipsită în același timp de Fiu și de fiică și de aceea, maternitatea mea a suportat o dublă lovitură. Fiica mea, când vei fi în pericol de a împlini voința ta și nu pe cea a lui Dumnezeu, reflectează că, abandonând FIATUL Divin, ne vei pierde pe Isus și pe mine și vei cădea în împărăția mizeriilor și viciilor. Deci, păstrează cuvântul pe care mi l-ai dat de a rămâne în mod indisolubil unită cu mine, iar Eu îți voi da harul și nu te voi mai lăsa niciodată să fii dominată de vrerea ta, ci în exclusivitate de Vrerea Divină.
Sufletul: Mamă sfântă, tremur, gândindu-mă la abisurile în care voința mea este capabilă să mă cufunde. Din cauza ei, te pot pierde pe tine, pot să-i pierd pe Isus și toate bunurile cerești… Mamă, dacă tu nu mă ajuți, dacă nu mă legi cu puterea luminii Vrerii Divine, simt că îmi este imposibil să trăiesc cu statornicie din Voința Divină. De aceea, reașez toată speranța mea în tine, mă încred în tine și sper totul de la tine. Așa să fie.
Propunere: Vei recita trei Bucură-te Marie, pentru a mă compătimi pentru durerea intensă, pe care am simțit-o în timpul celor trei zile în care am rămas fără Isus.
Iaculatorie: Mamă sfântă, fă ca eu să pierd pentru totdeauna voința mea și să trăiesc doar în Vrerea Divină!
Sufletul către Mama lui Cerească: Mamă Sfântă, iată-mă alături de tine pentru a te însoți la Templu, acolo unde mergi să împlinești unul dintre cele mai mari sacrificii, adică să dai viața Cerescului Pruncușor în grija fiecărei creaturi, ca ele să se folosească pentru a se salva și a se sfinți, dar vai, durere, multe se vor folosi pentru a-L ofensa și pentru a se pierde. Oh, Mama mea, așază-L pe micuțul Isus în inima mea, iar eu îți promit și-ți făgăduiesc să-L iubesc mereu și să-L țin ca viață a sărmanei mele inimi.
Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, cât sunt de mulțumită să te am aproape! Inima mea maternă simte nevoia de a-și manifesta iubirea și de a-ți încredința secretele mele. Fii atentă la lecțiile mele și ascultă-mă.
Trebuie să știi că sunt deja patruzeci de zile de când ne aflăm în această peșteră din Betleem, prima locuință a Fiului meu pe pământ, dar câte minunății [sunt] în această peșteră! Cerescul Pruncușor, într-o răbufnire de iubire, a coborât din Cer pe pământ, a fost zămislit, s-a născut și a simțit nevoia să manifeste această iubire. Astfel că fiecare respirație, bătaie a inimii și mișcare pe care o făcea, fiecare lacrimă, scâncet și geamăt erau toate manifestări de iubire.
Amorțelile simțite din cauza frigului, buzișoarele învinețite și tremurânde, toate erau manifestări de iubire pe care le dădea și o căuta pe Mama Sa, în care să așeze această iubire, de necuprins, iar eu eram copleșită de iubirea Sa. Astfel că mă simțeam rănită încontinuu, și-L simțeam pe dragul meu micuț, palpitând, respirând, mișcându-se în Inima mea maternă, care la rândul ei, Îl simțea plângând, gemând și scâncind și rămânea inundată de flăcările Iubirii Sale. Circumcizia Sa mi-a deschis profunde despicături, în care mi-a revărsat foarte multă iubire, încât mă simțeam Regina și Mama iubirii. Eu mă simțeam extaziată văzând că în fiecare durere, lacrimă și mișcare pe care le avea dulcele meu Isus, o căuta și o chema pe Mama Sa, ca pe un refugiu drag al actelor și al vieții Sale.
Cine îți poate spune, fiica mea, ceea ce s-a petrecut între mine și Cerescul Copilaș în aceste patruzeci de zile: repetarea actelor Sale împreună cu mine, lacrimile Sale, durerile Sale, Iubirea Sa? Eram contopiți și ce făcea El făceam și Eu. Dar, trecând cele patruzeci de zile, drăguțul Copilaș, cufundat în iubirea Sa mai mult ca oricând, vrea să se supună Legii și să se prezinte la Templu, pentru a se oferi spre salvarea fiecăruia. Voința Divină era cea care ne chema la marele sacrificiu, iar noi am ascultat imediat. Fiica mea, acest FIAT Divin, atunci când găsește hotărârea în ceea ce vrea El, pune la dispoziția creaturii puterea Sa divină, sfințenia Sa, puterea Sa creatoare de a multiplica acel act, cel al sacrificiului; pentru toți și pentru fiecare așază în acel sacrificiu o monedă de o valoare inestimabilă, cu care se poate plăti și care îi poate mulțumi pe toți.
Deci, era pentru prima oară când Mama ta și Sfântul Iosif ieșeam împreună cu Copilașul Isus. Toată Creația L-a recunoscut pe Creatorul ei și [creaturile] s-au simțit onorate să-L aibă în mijlocul lor și sărbătorind ne-au însoțit în drumul nostru. Ajunși la Templu, ne-am prosternat și am adorat Maiestatea Supremă și apoi L-am așezat în brațele Preotului, care era Simion și care L-a oferit Veșnicului Tată, dăruindu-L pentru mântuirea tuturor. Iar în timp ce Îl oferea, inspirat de Dumnezeu, recunoaște Cuvântul Divin și tresăltând de o imensă bucurie, L-a adorat și i-a mulțumit drăguțului Copilaș, iar după ofertă s-a manifestat ca Profet prezicând toate durerile mele. Oh, în ce mod dureros, FIATUL Suprem a anunțat cu sunetul Său vibrant, tragedia tuturor durerilor, pe care le va suferi Fiul meu Divin și cât de puternic le-am simțit în Inima mea Maternă. Fiecare cuvânt era ca o spadă ascuțită care mă străpungea.
Inima mea a fost străpunsă când am auzit că acest Ceresc Copilaș va fi nu doar mântuirea, ci și distrugerea multora și ținta contradicțiilor. Câtă durere! Câtă suferință! Dacă Vrerea Divină nu m-ar fi susținut, aș fi murit de o durere cumplită în acea clipă. În schimb, mi-a dat viață pentru a începe să formeze în mine împărăția durerilor în împărăția Voinței Divine. În felul acesta, cu dreptul de Mamă pe care îl aveam asupra tuturor, am dobândit și dreptul de Mamă și Regină a tuturor durerilor. Oh, da, cu durerile mele am dobândit moneda pentru a plăti datoriile fiilor mei, chiar și ale fiilor nerecunoscători.
Și acum, fiica mea, trebuie să știi, că prin lumina Voinței Divine, care domnea în mine, cunoșteam deja toate durerile pe care trebuia să le sufăr, chiar mai mult decât ceea ce mi-a spus sfântul Profet; ba chiar, pot spune că mi-a prezis durerile care le-aș fi suferit din exterior, dar despre durerile interioare, care m-ar fi străpuns mai mult, sau despre cele interioare dintre mine și Fiul meu, nu mi-a spus niciun cuvânt. Cu toate acestea, în acel act solemn de oferire a Fiului meu, auzind repetând [profețiile], m-am simțit atât de străpunsă, încât mi-a sângerat Inima și s-au deschis noi căi de dureri și despicături profunde în sufletul meu.
Deci, ascult-o pe Mama ta: în suferințele tale, în dureroasele situații, care nici ție nu-ți vor lipsi, când îți dai seama că Vrerea Divină dorește vreun sacrificiu de la tine, fii pregătită, nu te abate, dimpotrivă, repetă imediat dragul și dulcele FIAT, adică „ceea ce vrei Tu vreau și eu”, și cu o iubire eroică fă ca Vrerea Divină să-Și ocupe locul regal în suferințele tale, ca să ți le preschimbe în monede de o infinită valoare, prin care vei putea (plăti) datoriile tale și ale fraților tăi pentru a-i elibera din sclavia voinței umane și să intre ca fii liberi în împărăția FIATULUIDivin. Deci, trebuie să știi că Vrerii Divine îi place atât de mult sacrificiul pe care El, Fiatul Divin îl vrea din partea făpturii, încât îi cedează drepturile Sale divine și o constituie regina sacrificiului și a binelui, care va apărea în mijlocul făpturilor.
Sufletul către Mama lui Cerească: Mamă sfântă, în Inima ta străpunsă așez toate suferințele mele, căci tu știi cât mă îndurerează. Oh, fii Mamă pentru mine și varsă în inima mea balsamul durerilor tale, ca să am aceeași soartă ca a ta și să mă folosesc de suferințele mele pentru a-L apăra pe Isus, ținându-L ocrotit și protejat de toate ofensele și, ca mijloc sigur pentru a dobândi împărăția Voinței Divine, ca să vină să domnească pe pământ.
Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni în brațele mele, ca să te ofer Tatălui Ceresc împreună cu Fiul meu, pentru a obține împărăția Voinței Divine.
Iaculatorie: Mamă sfântă, revarsă durerea ta în sufletul meu și transformă toate durerile mele în Voința lui Dumnezeu!
Sufletul către Mama lui Cerească: Iată-mă din nou, Mamă Sfântă, pe genunchii tăi materni. Dulcele Copil pe care îl strângi la sân și frumusețea ta fermecătoare mă înlănțuie, încât nu mă pot îndepărta de tine. Dar astăzi înfățișarea ta este încă și mai frumoasă; îmi pare că durerea de la Circumcizie te-a făcut mai frumoasă. Privirea ta dulce scrutează în depărtare, să vadă dacă ajung persoane dragi ție, pentru că simți dorința de a-L face cunoscut pe Isus. Eu nu mă voi îndepărta de pe genunchii tăi, fiindcă vreau să ascult și eu frumoasele tale lecții, ca să-L pot cunoaște și să-L iubesc mai mult.
Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, ai dreptate, că mă vezi mai frumoasă. Trebuie să știi, că atunci când L-am văzut circumcis pe Fiul meu și i-am văzut sângele curgând din rană, eu am iubit acel sânge, acea rană și am rămas de două ori Mamă: Mama Fiului meu și Mama sângelui Său și a durerii Sale cumplite, astfel că am dobândit înaintea Divinității dublul drept de Maternitate, dublul drept de har, pentru mine și pentru întregul neam omenesc. Iată de ce mă vezi mai frumoasă, Fiica mea, cât de frumos este să împlinești binele, suferind în pace din iubire pentru Cel care ne-a creat. Aceasta leagă Divinitatea de făptură și îi dă atât de multe, până o copleșește în haruri și iubire. Această iubire și aceste haruri nu știu să stea inactive, ci vor să alerge, să se ofere tuturor, pentru a-L face cunoscut pe Cel care le-a oferit atât de multe. Iată pentru ce am simțit nevoia să-L fac cunoscut pe Fiul meu.
Așadar, binecuvântata mea fiică, Divinitatea, care nu știe să refuze nimic pentru cei care-L iubesc, face să apară pe cerul albastru o nouă stea mai frumoasă și mai luminoasă și care cu lumina Sa, merge în căutare de adoratori, pentru a spune întregii lumi, în tăcuta sa scânteiere: „s-a născut Cel care a venit să vă salveze! Veniți să-L adorați și să-L cunoașteți ca Salvator al vostru!” Dar, nerecunoștință umană, dintre atât de mulți, numai trei Persoane au fost atente și, fără să dea importanță sacrificiilor, au pornit la drum pentru a urma steaua. Și precum steaua conducea persoanele pe acea cale, tot așa erau rugăciunile mele, iubirea mea, suspinele mele, harurile mele, care voiau să-L vestească pe Cerescul Copilaș, așteptatul tuturor secolelor și atât de multe stele coborau în inimile lor, le luminau mințile, le conduceau sufletul, încât fără să-L cunoască încă, Îl iubeau pe Cel pe care Îl căutau și grăbeau pasul pentru a ajunge să-L vadă pe Cel pe care Îl iubeau atât de mult.
Preaiubita mea fiică, Inima mea de Mamă se bucura de fidelitatea, răspunsul și sacrificiul acestor Regi Magi, de venirea lor să-L cunoască și să-L adore pe Fiul meu. Dar nu pot să-ți ascund un secret al durerii mele: de câte ori nu mi se repetă această durere și nerecunoștință umană! dintre atât de mulți, doar trei [au fost], de-a lungul secolelor!
Eu și Fiul meu facem să apară diferite stele [de sfințenie], una mai frumoasă decât alta, pentru a-i chema pe cei care vor să-L cunoască pe Creatorul lor, pe unii la sfințenie, pe alții să iasă din păcat, pe alții la eroismul unui sacrificiu. Dar vrei să știi care sunt aceste stele? O situație dureroasă este o stea, un adevăr care se cunoaște este o stea, o iubire neînțeleasă de alte făpturi este o stea; o răsturnare, o durere, o deziluzie, o fericire neașteptată, sunt atât de multe stele care produc lumină în mințile făpturilor și care mângâindu-le, vor să le determine să-L găsească pe Cerescul Pruncușor, care arde de iubire și amorțit de frig, vrea un refugiu în inimile lor, pentru a se face cunoscut și iubit. Dar vai, Eu, care Îl țin în brațele mele, aștept în zadar ca stelele să-mi aducă făpturile, pentru a-L așeza în inimile lor, iar Maternitatea mea devine restrânsă, blocată, căci în timp ce sunt Mama lui Isus, sunt împiedicată să fiu Mama tuturor și pentru că ele nu sunt în jurul meu, nu îl caută pe Isus; stelele se ascund, iar ele rămân în Ierusalimul lumesc, fără Isus. Câtă durere, fiica mea, câtă durere! Trebuie comunicare, fidelitate și sacrificiu pentru a urma stelele, iar dacă apare Soarele Voinței Divine în suflet, câtă atenție trebuie să i se dea! Altfel rămân în întunericul vrerii umane.
Dar, fiica mea, Sfinții Regi Magi, când au intrat în Ierusalim, au pierdut steaua, dar cu toate acestea nu au încetat să-L caute pe Isus. Însă când au ajuns în afara orașului, steaua le-a apărut din nou și i-a condus cu bucurie la peștera din Betleem. Eu i-am primit cu o iubire de Mamă, iar dragul Copilaș i-a privit cu multă iubire și Maiestate, făcând să apară prin mica Sa Umanitate, Divinitatea Sa; de aceea, închinându-se au îngenunchiat la picioarele Sale, adorând și contemplând acea cerească frumusețe, L-au recunoscut ca adevăratul Dumnezeu și stăteau fascinați, extaziați, bucurându-se de El, așa încât Cerescul copilaș a trebuit să-și retragă Divinitatea în Umanitatea Sa, altfel ar fi rămas acolo, fără să se miște de lângă picioarele Sale divine.
Iar când și-au revenit din extaz, au oferit aurul sufletelor lor, tămâia credinței și adorației lor, toată smirna ființei lor și a oricărui sacrificiu ar fi vrut, adăugând ofertei darurilor externe, simbolul actelor lor interioare: aur, tămâie și smirnă. Dar iubirea mea de Mamă încă nu era mulțumită: a vrut să-L dea în brațele lor pe dulcele Copil, și oh, cu câtă iubire L-au sărutat și L-au strâns la pieptul lor! Simțeau anticipat Paradisul, în ei. Prin ei, Fiul meu lega toate națiunile iubitoare, dornice să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu, punea în comun pentru toți bunurile Răscumpărării; întoarcerea la credință a tuturor popoarelor și se constituia Regele stăpânilor, iar cu armele iubirii Sale, al durerilor și lacrimilor Sale, domnind peste toate, chema din nou Împărăția Voinței Sale pe pământ. Iar Eu, Mama ta, am vrut să fiu prima Ucenică: i-am instruit, le-am spus istoria Fiului meu, iubirea Sa arzătoare, le-am recomandat să-L facă cunoscut tuturor și, luând primul loc de Mamă și de Regină a tuturor Apostolilor, i-am binecuvântat și au fost binecuvântați și de dragul Copil; apoi, fericiți și cu lacrimi [în ochi] au pornit din nou spre ținuturile lor. Eu nu i-am lăsat singuri; ci i-am însoțit cu afecțiune maternă, și ca răsplată, [mijloceam] ca ei să-L simtă pe Isus în inimile lor. Cât erau de mulțumiți!
Trebuie să știi că Eu, atunci mă simt într-adevăr Mamă, când văd că Fiul meu are domnia și stăpânirea, formând locuința Sa veșnică în inimile care Îl caută și Îl iubesc. Acum, un cuvânt pentru tine, fiica mea: dacă vrei să-ți fiu într-adevăr Mamă, lasă-mă să-L așez pe Isus în inima ta: Îl vei încânta cu iubirea ta, Îl vei hrăni cu hrana voinței tale, pentru că El nu vrea altă hrană, îl vei îmbrăca cu sfințenia faptelor tale. Eu voi veni în inima ta și-L voi crește din nou împreună cu tine, pe dragul meu Fiu și îmi voi îndeplini pentru tine și pentru El, misiunea de Mamă. Astfel voi simți bucuriile pure ale fecundității mele materne. Trebuie să știi, că faptele care nu-i aparțin lui Isus și se află în interiorul inimilor, pot fi ele și cele mai frumoase, dar săvârșite de ochii lumii, nu îmi vor plăcea niciodată, pentru că sunt goale de viața Fiului meu drag.
Sufletul către Mama lui Cerească: Mamă sfântă, cât [de mult] trebuie să-ți mulțumesc pentru că vrei să-L așezi pe Cerescul Copilaș în inima mea! Cât sunt de mulțumită! Oh, te rog, ascunde-mă sub mantia ta, ca să-L văd doar pe Copilașul care stă în inima mea, care formează din toată ființa mea un singur act de iubire din Voința Divină și care să se mărească atât de mult, încât să mă umple cu totul de Isus și să fiu doar un văl care să-L ascundă.
Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei ori să-L săruți pe Cerescul Micuț și Îi vei da aurul voinței tale, tămâia adorației tale, smirna durerilor tale și mă vei ruga să-L închid în inima ta.
Iaculatorie: Mamă Cerească, închide-mă în zidul Voinței Divine, pentru a-L hrăni pe dragul meu Isus!
Sufletul către Mama lui Cerească: Mamă Divină, iubirea ta mă cheamă cu putere lângă tine, pentru că vrei să iau parte la bucuriile și durerile tale, pentru a le închide în inima mea ca o garanție a iubirii tale și a Copilașului Isus, ca să pot înțelege cât m-ați iubit și cât de îndatorată sunt să vă imit, având modelul vieții voastre, care să fie (în mine) o copie perfectă. Și tu, Mamă Sfântă, ajută-mă, ca să vă pot imita.
Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, îmi doresc mult compania ta ca să-ți spun povestea noastră de iubire și de durere! Compania prilejuiește bucuriile mai dulci, mai suave și mai dragi, iar durerea este atenuată și înlocuită de compania dulce a celor care ne iubesc. Dar, trebuie să știi că au trecut abia opt zile de la nașterea Pruncușorului Divin.
Totul era sărbătoare și fericire și însăși Creația, participând la sărbătoare, îl celebra pe Creatorul Copil. Însă îndatorirea ne-a întrerupt bucuriile, pentru că în acele vremuri era o lege: toți copiii întâi născuți trebuiau să se supună la dura tăietură a Circumciziei. Inima mea de Mamă sângera de durere, trebuind să-L supun pe dragul meu fiu, Viața mea, pe însuși Creatorul meu, la o durere atât de necruțătoare. Oh, cum aș fi vrut să fac schimbul, dar Vrerea Supremă, s-a impus iubirii mele și îmbărbătându-mă, mi-a poruncit să-L circumcid pe Copilul Dumnezeu. Fiica mea, tu nu poți înțelege cât m-a costat, dar a învins FIATUL Divin și am ascultat. Împreună cu Sfântul Iosif, am fost de acord ca dragul meu Fiu să fie circumcis. La dureroasa tăietură Eu am simțit că mi se sfâșie Inima și am plâns, și Sfântul Iosif plângea, iar dragul meu Copil scâncea, durerea era atât de mare încât tremura și privindu-mă, căuta ajutorul meu. Ce oră de durere și de spasme pentru toți trei, a fost foarte mare, încât copleșea toate făpturile, pentru ca acea mare de dureri să le aducă lor prima garanție a mântuiri și însăși viața Fiului meu.
Și acum, binecuvântată fiică, trebuie să știi că această tăietură conținea mistere profunde. Primul, era sigiliul prin care mica Umanitate a Cerescului Copilaș imprima înfrățirea cu întreaga familie omenească, iar Sângele pe care l-a vărsat, era prima răsplată înaintea Dreptății Divine, pentru a răscumpăra întregile generații omenești. Dragul Copil, era inocent, nu era obligat să accepte această lege; dar voia să se supună: mai întâi să dea exemplu, iar apoi să dea curaj și încredere, spunând tuturor: „nu vă temeți, sunt un frățior de-al vostru, asemenea vouă. Să ne iubim și vă voi salva pe toți, vă voi duce pe toți la Tatăl Meu Ceresc, ca frații Mei dragi”. Fiica mea, ce exemplu dă Copilul Ceresc! El, care este Autorul Legii, se supune Legii. Sunt abia opt zile de când s-a născut, își împlinește datoria și se supune la tăietura dureroasă a Circumciziei, tăietură de neșters, cum de neșters este uniunea pe care vrea să o realizeze cu umanitatea decăzută. Iar asta spune că sfințenia stă în propria obligație, în observarea legilor și în împlinirea Voinței Divine. Sfințenie fără obligație nu există; obligația este cea care așază ordine, armonie, sigiliu în sfințenie.
În afară de aceasta, fiica mea, trebuie să știi că, după mica lui viață inocentă, când Adam ieșind din Voința Divină, voința lui umană a rămas mult mai rănită decât dacă era săvârșită cu un cuțit ucigător, iar prin această rană au intrat păcatul și pasiunile, el a pierdut frumsețea Voinței Divine și s-a degradat atât de mult încât stârnea milă. Iar dragul meu Fiu, după bucuriile pure ale nașterii Sale, vrea să fie circumcis, pentru ca această rană a Sa, să însănătoșească rana pe care și-a făcut-o Adam, împlinind propria voință și, cu sângele Său, i-a pregătit baia să-l spele de toate greșelile lui, întărindu-l și înfrumusețându-l, ca să devină demn de a primi din nou acea Voință Divină pe care a respins-o, dar care forma sfințenia și fericirea lui.
Fiica mea, nu a fost faptă sau durere pe care El să nu o fi suferit-o și prin care să nu caute să așeze Voința Divină în făpturi din nou în ordine. De aceea, să-ți dorești din inimă, în toate ocaziile, chiar dureroase și umilitoare, să faci în toate Voința Divină, pentru că acestea sunt materia primă în care Ea se ascunde să lucreze în făptură, iar făptura să dobândească viața Sa și să o pună în practică.
Și acum, preaiubită fiică, în durerea foarte mare, se naște cea mai frumoasă bucurie, care oprește lacrimile noastre; îndată ce a fost circumcis i-am pus Numele Preasfânt de Isus, [nume] adus de Înger. Pronunțând acest nume Preasfânt, bucuria și fericirea noastră au fost atât de mari, încât ne-au îndulcit durerea. Mai mult de atât, în acest nume, cine ar vrea ar găsi balsamul pentru durerile sale, apărarea în pericole, victoria în ispite, o mână de ajutor pentru a nu cădea în păcat, medicamentul pentru toate relele sale.
Acest nume Preasfânt al lui Isus face să tremure iadul, Îl venerează Îngerii, sună dulce la urechea Tatălui Ceresc; înaintea acestui Nume toți se închină și toți Îl adoră. Este nume puternic, nume sfânt, nume mare, iar cine îl invocă cu credință, va simți minunățiile, secretul miraculos al virtuților acestui Nume Preasfânt. Acum, fiica mea, îți recomand: pronunță mereu acest Nume, Isus. Când vezi că voința ta umană slabă, inconstantă, ezită să o facă pe cea Divină, numele Isus o va face să se nască din nou în FIATUL Divin. Dacă ești deprimată cheamă-L pe Isus, dacă lucrezi cheamă-L pe Isus, dacă dormi cheamă-L pe Isus, iar când te trezești primul cuvânt să fie Isus. Cheamă-L mereu; este un nume care conține mări de haruri, însă pe care le dă celor care Îl cheamă și Îl iubesc.
Sufletul către Regina lui: Mamă Cerească, cât de mult trebuie să-ți mulțumesc pentru multele și frumoasele lecții pe care mi le-ai oferit! Oh, te rog, să le scrii în inima mea, încât să nu le uit niciodată, te rog să dai sufletului meu baia de Sânge a Cerescului Copilaș, ca să însănătoșească rănile voinței mele umane și să închidă în ea pe cea Divină; iar pentru a mă ocroti scrie-mi pe fiecare rană Numele Preasfânt al lui Isus.
Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei face cinci acte de iubire [în onoarea] Numelui Preasfânt al lui Isus, și mă vei compătimi pentru durerea pe care am suferit-o când Fiul meu Isus a fost circumcis.
Iaculatorie: Mama mea, scrie [numele] Isus în inima mea, ca să mi se dea harul să trăiesc din Voința Divină!
Sufletul către Mama lui Cerească: Mamă Cerească, sărmana ta fiică are o mare nevoie de tine! Fiind tu Mama mea și Mama lui Isus, simt că am dreptul să stau alături de tine, să mă așez lângă tine, să urmez pașii tăi și să-i modelez pe ai mei. Oh, Mamă Sfântă, dă-mi mâna și condu-mă, ca eu să pot învăța să mă comport bine în diferitele acțiuni din viața mea.
Lecția Reginei Cerului: Binecuvântată fiică, cât de dulce îmi este compania ta! Simt alinare în flăcările mele de iubire, care mă mistuie când văd că vrei să mă urmezi pentru a mă imita. Oh, da! Avându-te aproape, voi putea cu mai multă ușurință să te învăț să trăiești din Voința Divină. În timp ce mă urmezi, ascultă-mă.
De îndată ce am devenit Mama lui Isus și Mama ta, mările mele de iubire s-au dublat și neputându-le cuprinde pe toate, am simțit nevoia să le răspândesc și să fiu chiar cu prețul celor mai mari sacrificii, prima care îl aduce pe Isus făpturilor. Dar ce spun, sacrificii? Când se iubește cu adevărat, sacrificiile și durerile sunt consolări, sunt alinări și manifestări de iubire care se dețin.
Oh, fiica mea, dacă tu nu încerci binele sacrificiului, dacă nu simți câte bucurii afectuoase îți aduce, este semn că Iubirea Divină nu umple tot sufletul tău, deci, Voința Divină nu domnește în tine ca o Regină. Doar Ea poate da această putere sufletului, să-l facă invincibil și capabil să suporte orice durere.
Pune mâna pe inima ta și observă câte goluri de iubire sunt în ea. Reflectează: acea secretă stimă de tine însăți, acea tulburare pentru cea mai mică contrazicere, acele mici atașări pe care le simți pentru lucruri și persoane, acea oboseală în bine, acel deranj care îți provoacă ceea ce nu îți place, sunt echivalentele multor goluri de iubire în inima ta, goluri care, egale cu neliniștea, te privează de puterea și de dorința de a te umple cu Voința Divină. Oh, cum vei simți chiar și tu virtutea răcoritoare și cuceritoare în sacrificiile tale, dacă îți vei umple cu iubire golurile!
Fiica mea, acum dă-mi mâna și urmează-mă, pentru că Eu voi continua să-ți dau lecțiile mele. Așadar, am plecat din Nazaret însoțită de Sfântul Iosif, înfruntând o lungă călătorie, trecând munții pentru a merge să o vizitez în Iudeea pe Elisabeta, care a devenit mamă în mod miraculos la o vârstă înaintată. Eu m-am dus la ea nu doar pentru o simplă vizită, ci mai degrabă pentru că ardeam de dorința de a-L purta pe Isus. Plinătatea Harului, a Iubirii, a Luminii pe care le simțeam în mine, m-au împins să-L duc, ca să multiplic, să însutesc viața Fiului meu, în făpturi. Da, fiica mea, iubirea de Mamă pe care o aveam pentru toți oamenii și pentru tine în special a fost atât de mare, încât Eu am simțit o mare nevoie să-L dau tuturor pe dragul meu Isus, pentru ca toți să-L poată deține și să-L iubească. Dreptul de Mamă extins de FIAT m-a îmbogățit cu o așa putere de a-L multiplica pe Isus de atâtea ori, pentru câte făpturi voiau să-L primească. Acesta era cel mai mare miracol pe care Eu am putut să-L împlinesc: să-L pot oferi pe Isus în orice moment oricui L-ar fi dorit. Cât de fericită mă simțeam! Cât aș vrea ca și tu, fiica mea, apropiindu-te de persoane și făcând vizite, să fii mereu purtătoarea lui Isus, capabilă de a-L face cunoscut și dornică de a-L face să fie iubit.
După multe zile de călătorie am ajuns în sfârșit în Iudeea și cu grijă m-am dus la casa Elisabetei. Ea a venit în întâmpinarea mea, bucurându-se. La salutul pe care i l-am dat, s-au întâmplat fenomene minunate. Micul meu Isus a tresăltat în sânul meu și fixând cu razele propriei Divinități pe micul Ioan în sânul Mamei lui, l-a sfințit și i-a dat uzul rațiunii, făcându-i cunoscut că El era Fiul lui Dumnezeu. Atunci Ioan a tresăltat de iubire și bucurie atât de tare, încât Elisabeta s-a simțit cutremurată și copleșită la rândul ei de lumina Divinității Fiului meu și a cunoscut că Eu am devenit Mama lui Dumnezeu și în marea ei iubire, a exclamat, tremurând de recunoștință.
„De unde pentru mine atât de mare onoare, ca Mama Domnului meu să vină la mine?” Eu nu am negat preaînaltul mister, dimpotrivă l-am mărturisit cu umilință. Lăudându-L pe Dumnezeu cu cântecul Magnificat, cântec sublim, prin care Biserica mă onorează în continuu, am vestit că Domnul a făcut mari lucruri în mine, slujitoarea Sa, iar pentru aceasta toate făpturile mă vor numi fericită. Fiica mea, simțeam că mă topesc și am dorit să las să se reverse flăcările de iubire care mă mistuiau și să fac cunoscut secretul meu Elisabetei, care dorea și ea venirea lui Mesia pe pământ. Secretul este o nevoie a inimii, care în mod irezistibil se revelează persoanelor capabile să se înțeleagă [una pe cealaltă].
Cine ar putea să-ți spună vreodată cât bine a făcut vizita mea Elisabetei, lui Ioan și întregii case. Fiecare a rămas sfințit, plin de veselie, simțind bucurii neobișnuite, înțelegând lucruri nemaiauzite și Ioan în mod deosebit a primit toate harurile care îi erau necesare spre a se pregăti să fie Premergătorul Fiului meu. Preaiubită fiică, Voința Divină împlinește lucruri mari și nemaiauzite peste tot unde domnește; dacă Eu am înfăptuit multe miracole, a fost pentru că Ea deținea locul Său regal în mine. Dacă și tu vei lăsa să domnească Vrerea Divină în sufletul tău, vei deveni și tu purtătoarea lui Isus pentru făpturi, vei simți și tu nevoia irezistibilă să-L dăruiești tuturor!
Sufletul: Mamă sfântă, cât îți mulțumesc pentru lecțiile tale frumoase! Simt că ele au o atât de mare putere asupra mea, încât mă fac să doresc cu ardoare să trăiesc continuu în Voința Divină. Dar pentru a obține acest har, vino și coboară împreună cu Isus în sufletul meu, reînnoiește-mi vizita pe care ai făcut-o Elisabetei și miracolele pe care le-ai înfăptuit pentru ea. Ah, da, Mama mea, adu-mi-L pe Isus și sfințește-mă; cu Isus voi ști să fac Preasfânta Sa Voință.
Propunere: Pentru a mă onora, vei recita de trei ori (rugăciunea) Magnificat, drept mulțumire pentru vizita pe care Eu am făcut-o Sfintei Elisabeta.
Iaculatorie: Mamă sfântă, vizitează sufletul meu și pregătește în el o locuință demnă pentru Voința Divină!
Sufletul către glorioasa lui Regină: Draga mea Mamă Cerească, mă întorc din nou în brațele tale materne, iar în privirea ta văd că un zâmbet dulce apare pe buzele tale cele mai pure. Atitudinea ta astăzi este cu totul în sărbătoare; îmi pare că vrei să-mi povestești și să-mi destăinui ceva mai surprinzător. Mamă sfântă, oh, te rog, cu mâinile tale materne atinge-mi mintea, eliberează-mi inima, ca să pot înțelege sfintele tale învățături și să le pun în practică.
Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, astăzi Mama ta este în sărbătoare, pentru că vreau să-ți vorbesc despre plecarea mea de pe pământ la Cer, ziua în care am terminat să împlinesc Voința Divină pe pământ, pentru că nu a fost în mine nicio respirație, nicio bătaie a inimii, niciun pas în care FIATUL Divin să nu aibă actul Său complet și aceasta mă înfrumuseța, mă îmbogățea, mă sfințea atât de mult, încât chiar Îngerii rămâneau fermecați.
Dar, trebuie să știi că, înainte de a pleca către Patria Cerească, m-am întors din nou în Ierusalim împreună cu iubitul meu Ioan. A fost ultima dată când am pășit pe pământ în trup muritor, iar întreaga Creație ca și cum ar fi intuit aceasta, se prosterna în jurul meu; până și peștii din mare, până și cea mai mică pasăre, pe unde am trecut Eu, toți voiau să fie binecuvântați de Regina lor, iar Eu îi binecuvântam pe toți și le dădeam ultimul rămas bun. Deci, am ajuns la Ierusalim și retrăgându-mă într-un apartament în care m-a dus Ioan, m-am închis pentru a nu mai ieși.
Și acum, binecuvântată fiică, trebuie să știi, că am început să simt în mine un atât de mare martiriu de iubire, unit cu neliniști arzătoare, pentru a ajunge la Fiul meu în Cer, încât m-am simțit mistuită, devenind neputincioasă din iubire și am trăit puternice încântări și amețeli, toate din iubire. Pentru că Eu nu am cunoscut niciodată boala, nici măcar o indispoziție ușoară; naturii mele, concepută fără păcat și trăită în totalitate doar în Voința Divină, îi lipsea germenul relelor naturale. Durerile care mă copleșeau atât de mult, au fost toate în ordine supranaturală, dar aceste dureri au fost pentru Mama ta Cerească triumfuri și onoruri și mi-au dat libertatea de a face ca maternitatea mea să nu fie sterilă, ci cuceritoarea multor fii.
Așadar, vezi, dragă fiică, ce înseamnă să trăiești din Voința Divină: [înseamnă] pierderea germenului relelor naturale care produc, nu onoruri și triumfuri, ci slăbiciuni, mizerii și înfrângeri. De aceea, preaiubită fiică, ascultă ultimul cuvânt al Mamei tale care este gata să plece la Cer. Nu aș pleca mulțumită dacă nu aș lăsa-o pe fiica mea în siguranță. Mai înainte de a pleca vreau să-mi fac testamentul, lăsându-ți ca zestre însăși acea Voință Divină pe care o deține Mama ta și care m-a onorat foarte mult, încât am devenit Mama Cuvântului, Doamna și Regina Inimii lui Isus, Mama și Regina tuturor.
Ascultă, dragă fiică, este ultima zi a lunii consacrată mie; Eu ți-am vorbit cu atât de multă iubire de ceea ce a lucrat Voința Divină în mine, de marele bine pe care Ea știe să-l facă și ce înseamnă să te lași stăpânită de Ea. Ți-am vorbit și despre gravitatea relelor vrerii umane; dar tu crezi că ți-am comunicat o simplă narațiune? Nu, nu, Mama ta când vorbește vrea să dăruiască. Eu, în răbufnirea iubirii mele, în fiecare cuvânt, pe care ți l-am spus, am legat sufletul tău de FIATUL Divin și ți-am pregătit zestrea din care tu ai putea trăi bogată, fericită, dotată de putere divină. În acest moment când sunt gata de plecare, acceptă testamentul meu: sufletul tău să fie hârtia pe care să scriu cu acel condei de aur al Vrerii Divine și cu cerneala iubirii mele arzătoare care mă mistuie, certificarea zestrei pe care ți-o dau. Binecuvântată fiică, asigură-mă că nu vei mai face niciodată voința ta; pune mâna pe Inima mea maternă și jură-mi că vei închide voința ta în Inima mea. În felul acesta nemaisimțind-o, nu vei mai avea ocazia să o faci, iar Eu o voi duce în Cer ca triumf și victorie a fiicei mele.
Oh, dragă fiică, ascultă ultimul cuvânt al Mamei tale care moare dintr-o iubire pură, primește ultima binecuvântare ca sigiliu al vieții Voinței Divine pe care îl las în tine și care va forma cerul tău, soarele tău, marea ta de iubire și de har. În aceste ultime momente, Mama ta Cerească vrea să te copleșească de iubire, să intre în profunzimea interiorului tău, cu condiția să obțină hotărârea ta, ascultându-ți ultimul cuvânt: adică, te vei mulțumi să mori și vei face mai degrabă orice sacrificiu ca să nu dai niciun suflu de viață, voinței tale. Spune-mi, fiica mea, spune-mi!
Sufletul: Mamă sfântă, în răbufnirea durerii mele îți spun plângând: dacă vezi că eu sunt gata să fac un singur act al voinței mele, fă-mă să mor, vino tu însăți să-mi iei sufletul în brațele tale și ia-mă acolo sus, iar eu din inimă îți promit, și făgăduiesc să nu fac niciodată, chiar niciodată, voința mea.
Regina iubirii: Binecuvântată fiică, sunt foarte mulțumită, că am putut să mă decid să-ți povestesc plecarea mea la Cer, și că am asigurat-o pe fiica mea pe pământ, să fie înzestrată din Voința Divină. Dar să știi că din Cer nu te voi lăsa, nu voi permite să rămâi orfană, te voi călăuzi în toate, de la cea mai mică la cea mai mare nevoie a ta, cheamă-mă, iar Eu voi veni imediat să-ți fiu Mamă.
Iar acum, dragă fiică, ascultă-mă: Eu eram deja bolnavă de iubire; FIATUL Divin, pentru a ne consola, pe Apostoli și pe mine, a permis aproape în mod miraculos ca toți Apostolii, cu excepția unuia, să-mi fie coroană [în jurul meu] în momentul plecării mele către Cer. Toți se simțeau cu inima frântă și plângeau îndurerați.
Eu i-am mângâiat pe toți, le-am încredințat, în mod special, sfânta Biserică în dezvoltare și am dat tuturor binecuvântarea maternă și, în virtutea ei, le-am lăsat în inimi iubirea părintească față de suflete. Dragul meu Fiu nu făcea altceva decât să plece și să vină din Cer, nu mai putea sta fără Mama Sa și dând ultima respirație de iubire curată în nesfârșita Vrere Divină, Fiul meu m-a primit în brațele Sale și m-a condus la Cer în mijlocul mulțimilor îngerești care o lăudau pe Regina lor. Pot spune că Cerul s-a golit pentru a veni în întâmpinarea mea, toți m-au sărbătorit și admirându-mă au rămas fermecați și au spus în cor: „Cine este Cea care vine din exil complet sprijinită de Domnul Său, toată frumoasă, toată sfântă, cu sceptrul de Regină? Măreția ei, este atât de grandioasă, încât Cerurile au coborât să o primească! Nicio altă creatură nu a intrat în aceste regiuni cerești atât de împodobită și distinsă, atât de puternică și care să dețină supremația peste toate”.
Și acum, fiica mea, vrei să știi cine este Cea pe care tot Cerul o laudă și [toți] rămân uimiți? Sunt Cea care nu a făcut niciodată voința ei, iar Vrerea Divină m-a invadat atât de mult, încât a extins cele mai frumoase ceruri, cei mai strălucitori sori, mări de frumusețe, de iubire, de sfințenie, care puteau da lumină, iubire, sfințenie tuturor și le-a închis pe toate și pe toți înăuntrul cerului meu. Era activitatea Voinței Divine active în mine, care a înfăptuit un miracol așa mare; eram unica ființă umană care intra în Cer, care a făcut Voința Divină pe pământ precum se face în Cer și care a format împărăția Sa în sufletul ei. Dar, toată curtea cerească, privindu-mă rămânea uimită pentru că descoperea în mine cerul și, întorcându-și din nou privirile, vedeau în mine soarele, dar neputându-și dezlipi privirea și uitându-se mai în profunzime, vedeau în mine marea, apoi au descoperit pământul foarte pur al umanității mele, cu cele mai frumoase înflorituri și exclamau fermecați: „Cât este de frumoasă! Totul este concentrat în Ea, nimic nu-i lipsește din toate operele Creatorului ei; este singura lucrare împlinită a întregii Creații!”.
Și acum binecuvântată fiică, trebuie să știi, că a fost prima sărbătoare care s-a celebrat în Cer pentru Voința Divină, pentru multele miracole pe care le-a lucrat în creatura Sa. Așadar, intrarea mea în Cer a fost sărbătorită de întreaga Curte cerească, iar FIATUL Divin și-a manifestat lucrarea frumoasă și mare pe care o împlinește într-o creatură. De atunci nu s-au mai repetat aceste sărbători și de aceea Mamei tale îi place atât de mult ca Voința Divină să domnească în mod absolut în suflete, care să-i dea spațiu și să o facă să repete marile Sale miracole și minunatele Sale sărbătoriri.
Sufletul: Mama iubirii, Împărăteasă Suverană, oh! din Cer unde domnești în mod glorios, întoarce-ți privirea miloasă spre pământ și ai milă de mine, oh, cât simt nevoia Mamei mele dragi, simt că îmi lipsește viața fără tine, totul mi se clatină fără Mama mea, de aceea nu mă lăsa la jumătatea drumului meu, ci continuă să mă călăuzești, până când toate lucrurile pentru mine se vor converti în Voința lui Dumnezeu, ca să formeze în mine viața Sa și împărăția Sa.
Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei recita trei Slavă Tatălui Preasfintei Treimi spre a-i mulțumi în numele meu pentru marea glorie pe care mi-a dat-o când am fost ridicată la Cer și mă vei ruga să vin să te ajut în clipa morții tale.
Iaculatorie: Mamă Cerească, închide voința mea în Inima ta și lasă Soarele Voinței Divine în sufletul meu!
Oferta voinței umane Reginei Cerului: Preadulce Mamă, iată-mă prosternată la picioarele tale înaintea tronului tău. Sunt fiica ta mică, și vreau să-ți dau toată iubirea mea filială și ca o fiică a ta vreau să împletesc toate propunerile, iaculatoriile, promisiunile pe care le-am făcut în această lună de haruri, de a nu face niciodată voința mea, și formând coroană, vreau să o așez în sânul tău ca atestat de iubire, de mulțumire pentru Mama mea. Dar aceasta nu ajunge, vreau să o iei în mâinile tale, ca semn că accepți darul meu, iar cu atingerea degetelor tale materne să mi-l transformi în mai mulți sori, cel puțin de atâtea ori de câte ori am căutat să fac Voința Divină în actele mele mici. Ah, da, Mamă Regină, fiica ta vrea să-ți dea omagii de lumină și de sori strălucitori. Știu că tu ai foarte mulți sori, dar nu sunt sorii fiicei tale; în schimb eu vreau să ți-i dau pe ai mei, să-ți spun că te iubesc și să te angajezi să mă iubești.
Mamă Sfântă, tu îmi surâzi și cu toată bunătatea accepți darul meu, iar eu îți mulțumesc din inimă… Dar vreau să-ți spun foarte multe lucruri; vreau să închizi în Inima ta maternă durerile mele, temerile mele, slăbiciunile mele, toată ființa mea ca într-un loc de refugiu al meu; vreau să-ți consacru voința mea. Oh, Mama mea, accept-o, fă un triumf al Harului [din voința mea] și un spațiu în care Voința Divină să-și extindă împărăția. Această voință a mea consacrată ție, ne va face inseparabile și ne va menține în relații continue; porțile Cerului nu se vor închide pentru mine, deoarece consacrându-ți voința mea, tu mi-o vei da pe a ta în schimb și în felul acesta, ori Mama va veni să stea cu fiica ei pe pământ, ori fiica va merge să trăiască cu Mama ei în Cer. Oh, cât de fericită voi fi!
Ascultă, Mamă preaiubită, pentru a-ți face mai solemnă consacrarea voinței mele, chem Trinitatea Sacră și Sfântă, toți Îngerii, toți Sfinții, și înaintea tuturor declar cu jurământ să fac o solemnă consacrare a voinței mele către Mama mea Cerească. Iar acum, Suverană Regină, ca împlinire, îți cer sfânta binecuvântare pentru mine și pentru toți, binecuvântarea ta să fie roua cerească și să coboare peste păcătoși pentru a-i converti, peste cei triști pentru a-i consola, să coboare asupra întregii lumi s-o transforme în bine, să coboare peste sufletele din purgator și să stingă focul care le arde; binecuvântarea ta maternă să fie garanția de salvare pentru toate sufletele.
Sufletul către Mama lui Cerească: Iată-mă din nou la tine, Suverana Cerului: mă simt atât de atrasă spre tine, încât număr minutele, așteptând până când Înălțimea ta Supremă mă cheamă să-mi dea frumoasele surprize ale lecțiilor tale materne. Iubirea ta de Mamă mă fascinează și, știind că Tu mă iubești, inima mea se bucură și am toată încrederea că Mama mea îmi va da multă iubire, multe haruri, care să formeze o dulce încântare pentru voința mea umană, încât Vrerea Divină să-și extindă mările Sale de lumină în sufletul meu și să-și pună sigiliul FIATULUI Său în toate actele mele. Oh, o Mamă Sfântă, nu mă mai lăsa singură și fă să coboare în mine Duhul Sfânt, ca să ardă ceea ce nu aparține Voinței Divine.
Lecția Reginei Cerului: Binecuvântata mea fiică, cuvintele tale fac ecou în Inima mea și simțindu-mă emoționată, mă revărs în tine cu mările mele de haruri. Oh, cum aleargă spre fiica mea, să-i dea viața Voinței Divine! Dacă îmi ești fidelă, Eu nu te voi mai lăsa, voi sta mereu cu tine ca să-ți dau hrana Voinței Divine în fiecare act al tău, în fiecare cuvânt și bătaie a inimii.
Și acum ascultă-mă, fiica mea. Al nostru suprem Bine Isus, a plecat în Cer și stă înaintea Tatălui Său Ceresc, să pledeze pentru fiii și frații Săi lăsați pe pământ. Din Patria cerească El îi privește pe toți, nu-i scapă nimeni, și este atât de mare Iubirea Sa că încă o mai lasă pe Mama Sa pe pământ pentru a da alinare, ajutor, instruire și însoțire fiilor Săi și ai mei.
Dar trebuie să știi că, imediat ce Fiul meu a plecat în Cer, Eu am continuat să stau împreună cu Apostolii în Cenacol, așteptându-L pe Duhul Sfânt. Strânși toți, în jurul meu, se rugau, nu făceau nimic fără îndrumarea mea, iar când Eu luam cuvântul pentru a-i instrui, sau spuneam unele întâmplări despre Fiul meu, pe care ei nu le cunoșteau, ca de exemplu particularitățile nașterii Sale, lacrimile Sale de copil mic, trăsăturile Sale iubitoare, nenorocirile întâmplate în Egipt, multele minunății ale vieții ascunse în Nazaret, oh, cât erau de atenți să mă asculte, rămâneau înmărmuriți auzind multele noutăți, multele învățături pe care mi le-a dat, și care trebuiau să le fie lor de folos, pentru că Fiul meu nu a vorbit Apostolilor despre Sine, aproape nimic, rezervându-mi mie datoria să le fac cunoscut cât de mult i-a iubit, precum și particularitățile pe care doar Mama Sa le cunoștea.
Așadar, fiica mea, Eu eram în mijlocul Apostolilor mei, mai mult decât soarele zilei și am fost ancora, cârma, barca în care au găsit refugiu, pentru a fi siguri și apărați de orice pericol. De aceea, pot spune că am dat naștere Bisericii în devenire pe genunchii mei materni, iar brațele mele au fost barca ce a condus-o spre un port sigur și o mai conduc și acum.
Deci, a sosit timpul când s-a coborât Duhul Sfânt promis de Fiul meu, în Cenacol. Ce transformare, fiica mea! Când au fost învăluiți, au dobândit o nouă știință, tărie invincibilă, iubire arzătoare; trecea prin ei o viață nouă, care îi făcea neînfricați și curajoși, așa că s-au răspândit în toată lumea, pentru a face cunoscută Răscumpărarea și [pregătiți] chiar să-și dea viața pentru Învățătorul lor; iar Eu, am rămas cu iubitul Ioan și am fost constrânsă să plec din Ierusalim, pentru că a început furtuna persecuțiilor.
Fiica mea preaiubită, trebuie să știi, că Eu mai continuu învățătura mea în Biserică: nu este lucru care să nu vină de la mine. Pot spune că îmi dau viața din iubire pentru fiii mei și îi hrănesc cu laptele meu matern. Acum, în aceste vremuri, vreau să arăt o iubire mai specială, făcând cunoscut cum toată viața mea a fost formată în împărăția Voinței Divine. De aceea, te chem pe genunchii mei, în brațele mele materne, astfel ca fiindu-ți barcă, tu să fii sigură și să trăiești în marea Voinței Divine. Har mai mare nu aș putea să-ți dau. Oh, Te rog, mulțumește-o pe Mama ta, vino să trăiești în această împărăție atât de sfântă, iar când vezi că voința ta ar vrea să aibă câte un act de viață, vino să te refugiezi în barca sigură a brațelor mele, spunându-mi: „Mama mea, voința mea vrea să mă trădeze, iar eu ți-o încredințez ție, ca să așez în locul ei Voința Divină”. Oh, cât de fericită voi fi dacă aș putea spune: „Fiica mea este în întregime a mea, pentru că trăiește din Voința Divină”. Iar Eu voi face să coboare Duhul Sfânt în sufletul tău, ca să ardă ceea ce este uman și cu suflarea Sa răcoritoare să domnească asupra ta și să te confirme în Voința Divină.
Sufletul: Învățătoare divină, astăzi fiica ta mică își simte inima plină, încât începe să plângă și udă cu lacrimile ei mâinile tale materne. Un văl de tristețe mă invadează și mă tem că nu voi avea câștig din multele tale învățături și mai mult de atât de îngrijirile tale materne. Mama mea, ajută-mă, întărește slăbiciunea mea, pune pe fugă temerile mele, iar eu, abandonându-mă în brațele tale, voi fi sigură că voi trăi întru totul din Voința Divină.
Propunere: Astăzi, pentru a mă cinsti, vei recita șapte Slavă Tatălui în onoarea Duhului Sfânt, rugându-mă să se reînnoiască miracolele Sale asupra întregii sfinte Biserici.
Iaculatorie: Mamă Cerească, revarsă în inima mea, foc și flăcări, pentru a mă consuma și a arde ceea ce nu este Voința lui Dumnezeu!