Aflându-mă în starea mea obișnuită, m-am trezit în afara mea [împreună] cu adorabilul meu Prunc Isus în brațe. Mai întâi a turnat puțin din ceea ce Îl amăra și apoi a făcut un gest că ar vrea să plece, iar eu, strângându-L în brațe, i-am spus: „Dragul meu și viața vieții mele, ce faci, vrei să pleci? Și eu ce fac? Nu vezi că atunci când sunt fără Tine, pentru mine este o moarte continuă? Și apoi, Inima Ta, care are aceeași bunătate, nu va avea curajul să o facă și eu nu Te voi lăsa să pleci niciodată”. Și strângându-L puternic, de parcă brațele mele ar fi devenit lanțuri, [El] neputând să se elibereze, a rămas cu mine, taciturn, și eu, văzând pervertirea și mai mare a relelor societății, i-am spus: „Dulcele meu Bine, spune-mi, ce o să fie cu acest divorț de care ei spun? Vor ajunge sau nu să facă această lege păcătoasă?”
Și El mi-a spus: „Fiica Mea, interiorul omului conține o tumoare cangrenoasă, e plin de putregai, de parcă ar fi ajuns la supurație și nemaiputând s-o mai conțină în interior, vor să taie această tumoare, dar nu pentru a vindeca, ci pentru a face în așa fel ca, ieșind afară, parte din acest putregai, să contamineze și să infecteze întreaga societate. Dar Soarele Divin, plutind în mijlocul societății, strigă continuu spunând: O, omule, nu-ți amintești din ce izvor de puritate ai ieșit și ce aură de lumină îți lumina calea? Tu, nu doar te-ai contaminat, dar vrei să acționezi și împotriva naturii, dorind să dai o altă formă, diferită decât cea pe care ți-am dat-o și de felul stabilit de Mine.”
Apoi a spus atâtea alte lucruri pe care nu știu să le relatez, și spunea aceasta cu atât de multă amărăciune, încât eu, fiind incapabilă să rezist să-L văd așa, am spus: „Doamne, să ne retragem, nu vezi cum Te amărăsc oamenii și aproape că nu-ți dau pace?” Astfel ne-am retras[1] în pat și, vrând să-L mângâi pe bunul meu Isus, i-am spus: „Dacă atât de mult Te îndurerează ce fac oamenii, eu îți ofer viața mea, să sufere orice durere, să nu se ajungă la această [acțiune], și să nu fie respinsă[2] în niciun fel, o unesc cu Jertfa Ta, pentru a putea obține cu certitudine o decizie a harului”.
În timp ce spuneam aceasta, părea că Domnul ar scrie oferta mea pentru a o prezenta Justiției divine. El a dispărut și m-am regăsit în mine.
Se pare că oamenii, cu orice preț, vor să confirme cel puțin un articol din această lege, neputând obține confirmarea totală după cum le place și doresc.
[1] Luisa spune: „ne-am retras în pat…”; Aceste cuvinte le folosește în sens spiritual, când Luisa se retrage în trupul ei după ce Isus a purtat-o în afara trupului ei, să facă anumite plimbări în toate situațiile și locurile posibile, pentru a-i aduce lui Isus iubire, glorie, adorație, mulțumire în locul tuturor creaturilor. „Ne-am retras în pat…” reprezintă faptul că Isus este Dumnezeu aflat în interiorul Luisei, așa cum se află și în interiorul nostru, după cum spune chiar și Sfântul Apostol Paul: că trupul nostru este templul lui Dumnezeu, așadar, să îndepărtăm imaginația lumească nelegiuită care ne duce în iad. Când Isus și Luisa își dau sărutări și mângâieri, toate acestea trebuie văzute doar ca alinări spirituale divine, pe care Isus le așteaptă de la noi toți.
[2] Adică, respinsă oferta mea.
