Isus Cristos

V4.102 Este demn de Isus cel care se golește de sine și se umple de El. Dumnezeu înalță sufletul, făcând să-L iubească cu propria lui Iubire. Rugăciunea lui Isus (14 ianuarie 1902)

vointadivina3Un comentariu

            Fiind în starea mea obișnuită, adorabilul meu Isus a venit și mi-a spus: „Fiica Mea, pentru a fi cu adevărat demn de Mine, [omul] trebuie să fie în întregime golit de sine și umplut complet cu Mine, ca să facă din sine un obiectiv total al Iubirii divine, încât Iubirea Mea trebuie să ajungă să-i formeze viața și să Mă iubească, nu cu iubirea lui, ci cu Iubirea Mea”.

            Apoi a adăugat: „Ce înseamnă acele cuvinte: «El i-a destituit de pe tron pe cei puternici și i-a înălțat pe cei mici?” [Înseamnă] că sufletul, distrugându-se complet, să se umple în întregime de Dumnezeu și iubindu-L cu același Dumnezeu, El exaltă sufletul către o iubire veșnică și aceasta înseamnă adevărata și cea mai mare exaltare și împreună cu ea, adevărata umilință”.

            Apoi a repetat: „Adevăratul semn pentru a cunoaște dacă se deține această iubire este atunci când sufletul nu se îngrijește de nimic altceva decât să-L iubească numai pe Dumnezeu, să-L facă cunoscut și să-i facă pe toți să-L iubească”.

            Apoi, retrăgându-se în interiorul meu, L-am auzit rugându-se: „Întotdeauna, sfântă și unică Treime, Vă ador profund, Vă iubesc intens, Vă mulțumesc continuu pentru toți și în inimile tuturor”.

            Și s-a încheiat. Îl simțeam că se ruga aproape întotdeauna în interiorul meu și eu împreună cu El.

Title: When a child is given Divine Life at baptism its Guardian Angel is filled with joy

Code: T-00876-OL, Artist: Elizabeth Wang, radiantlight.org.uk

V4.99 Oricine trăiește în umbra lui Isus trebuie să trăiască propria Viață a Lui și Isus își continuă Viața Sa în acest suflet. Pentru a muri, avem la dispoziție toate meritele, virtuțile și operele lui Isus (6 ianuarie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu

Stând în starea mea obișnuită, după o lungă așteptare, Isus al meu a venit pentru puțin timp și așezându-se aproape de mine, mi-a spus: „Fiica Mea, cine încearcă să se conformeze în toate cu viața Mea, nu face altceva decât să adauge și mai mult un parfum distinct la tot ce am făcut în viața Mea, încât parfumează Cerul și întreaga Biserică; încât chiar și cei răi simt respirația acestui parfum ceresc, deoarece toți sfinții nu sunt altceva decât multe parfumuri care bucură cel mai mult Biserica și Cerul, pentru că sunt distincte unele de altele. Și nu doar atât, dar cei care încearcă să-Mi continue viața, lucrează acolo unde pot, însușindu-și tot ce Eu am făcut, dar dacă nu pot să o pună în practică, cel puțin cu dorința și cu intenția [să o împlinească], [iar] Eu îi țin în mâinile Mele de parcă aș continua întreaga Mea viață în aceste suflete, nu ca pe un lucru din trecut, ci ca și cum aș trăi în prezent, și acest lucru este o comoară în mâinile Mele, încât, dublând comoara a tot ce am operat, o răspândesc pentru binele întregii omeniri. Deci, nu ai vrea să fii una dintre aceste [suflete]?”

M-am văzut total confuză și nu am știut ce să răspund, iar Isus a dispărut; dar după puțin timp s-a reîntors și împreună vedeam diverși oameni care se temeau foarte mult de moarte. Prin urmare, văzând acest lucru, am spus: „Amabilul meu Isus, să nu mă tem de moarte este un defect? În timp ce văd că alții se tem atât de mult, iar eu, în schimb, gândind doar că moartea mă va uni pentru totdeauna cu Tine și martiriul despărțirii mele grele se va sfârși, gândul la moarte nu numai că nu-mi dă nicio teamă, dar este o ușurare pentru mine, îmi dă pace și sărbătoresc, lăsând deoparte toate celelalte consecințe pe care moartea le aduce cu sine”.

Și Isus: „Fiică, adevărul este că frica exagerată de a muri este o absurditate, în timp ce fiecare are toate meritele Mele, virtuțile și operele Mele ca pașaport pentru a intra în Cer, dăruindu-l tuturor, chiar mult mai mult dacă ar profita de această dăruire a Mea, adăugând pe ale sale; și cu toate aceste lucruri, ce teamă poate avea de moarte? Iar cu acest pașaport foarte sigur, sufletul poate intra unde dorește și astfel, toți îl respectă și îl lasă să treacă. Apoi această lipsă de teamă de moarte pe care o ai tu, vine  din faptul că ai avut experiența de a sta cu Mine și ai experimentat cât de dulce și dragă este unirea cu Binele suprem; dar să știi totuși că cel mai plăcut omagiu care Mi se poate oferi este dorința de a muri pentru a se uni cu Mine și este cea mai frumoasă dispoziție a sufletului, să se purifice și să meargă de-a dreptul pe calea spre Cer, fără niciun obstacol”.

Spunând acestea, a dispărut.

V4.78 Harul face parte din Dumnezeu însuși; de aceea, sufletul care îl posedă, are putere asupra iadului, asupra oamenilor și asupra lui Dumnezeu însuși (3 august 1901)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață adorabilul meu Isus nu venea, așa că după o lungă așteptare a venit Regina Mamă, conducându-l aproape cu forța, dar Isus fugea. De aceea Preasfânta Fecioară mi-a spus:

„Fiica Mea, cere fără osteneală, dar fii insistentă, pentru că această fugă este un semn că vrea să trimită vreo pedeapsă; de aceea fuge să nu fie văzut de persoanele iubite, dar tu nu te opri, pentru că sufletul care posedă Har are putere asupra iadului, asupra oamenilor și asupra lui Dumnezeu însuși, pentru că Harul fiind parte din Dumnezeu însuși și sufletul deținându-l, oare nu are puterea asupra a ceea ce el deține?”

            Așadar, după multe chinuri, forțat de Regina Mamă și tulburat de mine, a venit, dar cu un aspect impunător, serios, așa că nu îndrăzneam să vorbesc, nu știam cum să-L fac să înlăture acel aspect atât de impunător. M-am gândit că voi reuși să vorbesc prin absurdități, spunându-i: „Dulcele meu Bine, să ne vrem binele; dacă nu ne iubim noi, cine ar trebui să ne iubească? Și dacă nu Te mulțumești cu iubirea mea, cine va putea vreodată să Te mulțumească? Oh, dă-mi un semn sigur că ești mulțumit de iubirea mea, altfel nu mai rezist și mor”.

            Dar cine poate spune toate absurditățile pe care le-am spus? Cred că este mai bine să trec mai departe, dar cu toate acestea pare că am reușit să înlătur acel aer impunător pe care îl avea, și mi-a spus: „Atunci voi fi mulțumit de iubirea ta, când iubirea ta va depăși râul nelegiuirii oamenilor. Deci, gândește-te să mărești iubirea ta și voi fi mai mulțumit de tine”.

            Spunând acestea, a dispărut.

Title: When we meet Christ in the Blessed Sacrament we are confident that His prayer for us reaches Heaven

Code: T-00928B-OL, Artist: Elizabeth Wang

radiantlight. org. uk

V4.62 Duminica Floriilor: Instabilitatea și nestatornicia sunt semnul că adevărul nu a pus stăpânire pe suflet (31 martie 1901)

vointadivina3Lasă un comentariu

În această dimineață, simțindu-mă foarte mâhnită, mă vedeam atât de rea, încât aproape că nu îndrăzneam să merg în căutarea supremului și unicului meu Bine, dar Domnul, fără să se uite la mizeriile mele, a binevoit totuși să vină, spunându-mi:

„Fiica Mea, pe Mine Mă dorești; ei bine, Eu am venit. Bucură-te, să stăm împreună, dar să stăm în tăcere”.

După un timp, m-a purtat cu duhul și vedeam că Biserica sărbătorea ziua Floriilor, și Isus, rupând tăcerea, mi-a spus: „Câtă nestatornicie, câtă instabilitate! Așa cum astăzi au strigat „osana”, proclamându-Mă regele lor, în altă zi au strigat „răstignește-L, răstignește-L”.

Fiica Mea, lucrul care Îmi provoacă cea mai mare neplăcere este inconstanța și nestatornicia, deoarece acesta este un semn că adevărul nu a intrat în posesia sufletului, de asemenea, poate fi că ei [oamenii] chiar și în lucruri ale religiei își găsesc satisfacțiile lor, propriul confort și interes, sau pentru că se află într-o grupare; [dar] mâine pot fi lipsiți de aceste lucruri și pot fi găsiți în mijlocul altor grupări și iată că astfel duc în eroare religia și, fără regret, intră în alte secte.

Pentru că atunci când adevărata lumină a Adevărului intră într-un suflet și în posesia unei inimi, nu este supusă inconstanței, dimpotrivă, sacrifică totul din iubire pentru el și pentru a se face condusă numai de el și cu suflet invincibil disprețuiește tot restul ce nu aparține Adevărului”.

Și în timp ce spunea acestea, plângea pentru starea generației actuale, mai rea decât cea de atunci, supusă inconstanței, după cum bate vântul.

V4.61 Sufletul trebuie să rămână fixat în Voința Divină. Perseverența în bine (30 martie 1901)

vointadivina3Lasă un comentariu

Continuând starea de lipsă, simțeam o plictiseală și o oboseală din cauza sărmanei mele situații și biata mea natură voia să se elibereze de o asemenea stare.

Adorabilul meu Isus, având milă de mine, a venit și mi-a spus: „Fiica Mea, atunci când te retragi din Vrerea Mea, începi să trăiești după voința ta; în schimb, dacă rămâi fixată în Voința Mea, vei trăi întotdeauna din Mine însumi, lăsând să moară [voința proprie]”.

Apoi a adăugat: „Fiica Mea, ai răbdare, resemnează-te complet Voinței Mele, și nu pentru puțin, ci pentru totdeauna, pentru că numai perseverența în bine este cea care face cunoscut dacă sufletul este cu adevărat plin de virtuți, numai ea unește toate virtuțile laolaltă. Se poate spune că doar perseverența unește în mod continuu pe Dumnezeu cu sufletul, cu virtuțile și cu harurile; se așază ca un lanț de jur împrejur și, legând totul împreună, formează nodul sigur al mântuirii; dar unde nu există perseverență, trebuie să existe multă teamă”.

Spunând acestea, a dispărut.

V4.30 Suferința spirituală a Luisei când îi este dor de Isus. Ieșirea din Voința Divină este căderea în întuneric (11 noiembrie 1900)

Divine WillLasă un comentariu

            Se pare că binecuvântatul Domn vrea să mă antrenez în răbdare; nu are compasiune pentru lacrimile mele și nici pentru starea mea foarte dureroasă. Fără El mă văd cufundată în cea mai mare mizerie; cred că nu există suflet mai mizerabil decât al meu. Fiind alături de Isus care posedă toate bunurile, deși mă văd mai rea ca niciodată, sufletul meu găsește remediu pentru toate relele. Prin urmare, lipsindu-mi totul, pentru mine este sfârșitul; nu mai există niciun remediu pentru marile mele mizerii. Mult mai mult de atât, mă deprimă gândul că starea mea nu mai este Voința Sa și, nefiind în Vrerea Sa, pare că sunt în afara centrului și de multe ori mă gândesc la modul în care să ies. Acum, fiind în aceste dispoziții, L-am simțit din spatele meu, spunându-mi: „Te-ai obosit, nu-i așa?”

            Și eu: „Da, Doamne, mă simt suficient de obosită”. Și El a reluat: „Ah, fiica Mea, nu ieși din Vrerea Mea, că ieșind din Vrerea Mea vei ajunge să pierzi cunoașterea Mea și necunoscându-Mă, vei ajunge să nu te mai cunoști pe tine însăți. Pentru că la reflexiile luminii se poate distinge clar dacă există aur sau noroi; așa încât, dacă totul este în întuneric, obiectele pot fi ușor schimbate. Deci, Vrerea Mea este lumină deoarece, oferindu-ți cunoașterile Mele, la reflexiile acestei lumini ajungi să știi cine ești, și văzându-ți slăbiciunea și neantul tău pur, te atașezi de brațele Mele și unită cu Vrerea Mea, trăiești cu Mine în Cer. Dar dacă vrei să ieși din Vrerea Mea, mai întâi vei ajunge să pierzi adevărata smerenie, iar apoi vei veni să trăiești pe pământ și vei fi obligată să simți greutatea pământească, să te vaiți și să suspini, ca toți ceilalți nefericiți care trăiesc în afara Voinței Mele”.

            Spunând acestea, s-a retras fără să fie văzut. Cine poate spune chinul sufletului meu?

V3.107 Doar iubirea activă și rodnică este iubirea de durată și adevărată. Să lăsăm faptele altora în pace până în ziua Judecății (19 august 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață, după ce am primit Împărtășania, iubitul meu Isus s-a arătat dornic să mă învețe și, dându-mi un exemplu, mi-a spus: „Fiica Mea, dacă un tânăr și-ar lua o soție și aceasta, fiind îndrăgostită de el, și-ar dori să fie mereu împreună, fără să se detașeze o clipă, fără să se preocupe de datoriile unei soții pentru a-l face fericit pe acest tânăr, ce ar spune acesta? Ar aprecia iubirea acesteia, dar desigur, nu ar fi mulțumit de conduita ei, pentru că acest mod de a iubi n-ar fi altceva decât o iubire sterilă, fără rod, care ar provoca daune bietului tânăr în loc de roade și, încetul cu încetul, această iubire ciudată l-ar plictisi mai degrabă decât i-ar face plăcere, pentru că toată satisfacția acestei iubiri ar aparține tinerei.

            Și pentru că iubirea sterilă nu are lemne care să alimenteze focul, în curând s-ar face scrum, pentru că numai iubirea operantă este trainică, -alte iubiri ca fumul zboară în vânt- și apoi se înfurie, și ajunge să nu-i pese și poate să disprețuiască ceea ce atât de mult iubea. Astfel este purtarea acelor suflete care au grijă numai de ele însele, adică spre satisfacția lor, spre entuziasmul lor şi tot ceea ce le mulţumeşte, spunând că aceasta reprezintă iubirea lor pentru Mine, de fapt este toată satisfacţia lor, pentru că se vede prin fapte că nu se îngrijesc de interesele Mele şi de lucrurile care Îmi aparțin și dacă cumva le lipsește ceea ce le satisface, nu le pasă deloc de Mine și ajung chiar să Mă ofenseze. Ah, fiică, numai iubirea activă este cea care îi deosebește pe iubitorii adevărați de cei falși, încât tot restul este fum”.

            În timp ce spunea aceasta, vedeam persoane și parcă aș fi vrut să am grijă de ele, dar Isus m-a distras de la aceasta spunându-mi: „Nu te implica în faptele altora, să-i lăsăm în pace, pentru că orice lucru are timpul lui. Când va fi timpul judecății, atunci va fi timpul să se discearnă toate lucrurile, care cernându-se foarte bine, vor fi cunoscute: grâul, paiele și sămânța sterilă și dăunătoare. Oh, câte lucruri care par ca grâul vor fi descoperite în ziua aceea ca fiind paie și semințe sterile, demne doar să fie aruncate în foc!”.

Matei 7,16-20: După roadele lor îi veţi recunoaşte. Oare se culeg struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? La fel, tot pomul bun face fructe bune, iar pomul rău face fructe rele. Un pom bun nu poate să facă fructe rele, nici un pom rău să facă fructe bune. Orice pom care nu face fructe bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte.

Matei 7,21: Nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu, care este în ceruri.

V3.90 Suferința Luisei pune pe fugă un flagel iminent (un uragan) (2 iulie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Continui să fiu mâhnită și întristată, ca o naivă. În această dimineață nu a venit deloc [Isus]; a venit Confesorul și a avut intenția ca eu să fiu răstignită. La început, binecuvântatul Isus nu coopera, așadar, după ce L-am rugat să binevoiască în așa fel ca eu să ascult, de îndată ce mi s-a arătat mi-a zis: „Ce vrei? De ce vrei să Mă constrângi odată ce este necesar să pedepsesc popoarele?”

            Iar eu: „Doamne, nu sunt eu, este ascultarea care așa vrea”.

            Iar El: „Ei bine, când este ascultarea, vreau să-Ți împărtășesc răstignirea Mea și între timp vreau să Mă recreez puțin”.

            Spunând acestea, mi-a împărtășit durerile crucii și, în timp ce sufeream, Isus s-a apropiat de mine și părea că primește înviorare cât de cât. Deci, în timp ce eu mă aflam în această stare împreună cu El, mi-a arătat că în aer, venea dintr-o parte un nor negru, negru, care la simpla vedere te îngrozea și înspăimânta și toată lumea spunea: „De data asta murim”. În timp ce toată lumea era îngrozită, s-a ridicat între mine și Isus o cruce strălucitoare, care, împotrivindu-se acelei furtuni, a pus-o pe fugă în mare măsură, atât de mult încât părea că oamenii se calmau. Nu știu să spun sigur, cred că a fost un uragan însoțit de fulgere și grindină, suficient de puternic pentru a avea forța de a purta clădirile cu el; iar crucea care a pus în mare măsură pe fugă [uraganul], îmi părea că ar fi mica mea suferință pe care mi-a împărtășit-o Isus. Binecuvântat să fie Domnul și totul să fie spre slava și cinstea Lui.

V3.76 În timp ce Luisa se simte tristă pentru oamenii pedepsiți, nimeni (cu excepția ei) nu acordă nicio atenție Pruncului Isus care plânge (29 mai 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Continuând să fiu în aceeași stare, mă simțeam complet deprimată și aveam nevoie de sprijin total pentru a putea suporta privarea de supremul meu Bine. Binecuvântatul Isus, având milă de mine, și-a arătat Fața pentru câteva minute, din interiorul inimii mele1, dar nu cu claritate, și vrând să-i aud glasul foarte suav, mi-a zis: „Curaj, fiica Mea, încă puțin, lasă-Mă să termin de pedepsit și apoi voi veni ca înainte”.

            În timp ce spunea așa, în mintea mea îmi spuneam: „Care sunt pedepsele pe care ai început să le trimiți?” Și El a adăugat: „Ploaia fără încetare este mai mult decât grindina, care distruge și va aduce consecințe triste asupra oamenilor”.

            Spunând acestea, a dispărut și m-am trezit în afara mea, într-o grădină, și de acolo se vedeau culturile și viile uscate, iar în sinea mea spuneam: „Săracii oameni, săracii oameni, ce vor face?”

            În timp ce spuneam astfel, în acea grădină era un băiețel care plângea și striga atât de tare, încât asurzea Cerul și pământul, dar nimeni nu avea nicio milă pentru el, deși toți l-au auzit plângând atât de mult, nu le păsa și îl lăsau abandonat și singur. Mi-a trecut un gând prin minte: „Cine știe dacă nu este Isus?” Dar nu eram sigură. Așadar, apropiindu-mă de el, i-am spus: „De ce plângi, copilașule drag? Vrei să vii cu mine, văzând că toți te-au lăsat în prada lacrimilor și a durerii? Ce te apasă atât de mult încât te face să strigi atât de tare?”

            Dar ce! Cine putea să-l liniștească? Suspinând, abia a putut răspunde da, că voia să vină. Așa că l-am luat de mână ca să vină cu mine și, chiar în clipa de a face aceasta, m-am regăsit în mine însămi.

  1. Luca 17,20-21: 20 Întrebat de farisei când vine împărăţia lui Dumnezeu, [Isus], răspunzând, le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în mod vizibil. 21 Nici nu poţi spune: «Iat-o aici!» sau: «Iat-o acolo!», căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru!”.

    Romani 14,17: Căci împărăţia lui Dumnezeu nu constă în mâncare şi băutură, ci în dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.  ↩︎

V3.68 A te lăsa tulburat înseamnă a-l împiedica pe Isus să se odihnească. Simbolul misterului Preasfintei Treimi și al omului făcut după chipul Său (9 mai 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            După ce am petrecut zile de lipsuri, nu numai, dar și de tulburări, în această dimineață, aflându-mă mai îngrijorată de starea mea mizerabilă, adorabilul Isus, când a venit, mi-a spus: „Tu, fiind neliniștită, mi-ai tulburat odihna Mea dulce. Ah, da, nu Mă mai lași să Mă odihnesc”.

            Cine poate spune cât de mortificată am fost auzind că nu l-am lăsat pe Isus Cristos să se odihnească? Cu toate acestea, pentru câteva ore m-am liniștit, dar apoi am fost mai neliniștită decât înainte, încât, eu însămi nu știu de data aceasta unde voi sfârși.

            După cele două cuvinte pe care le-a spus Isus, m-am trezit în afara mea și, privind pe bolta cerurilor, am văzut trei sori: unul părea că se așeza în orient, celălalt în occident, al treilea la jumătatea zilei. Era atât de mare splendoarea razelor pe care le răspândeau, încât se uneau între ele, formându-se unul singur. Îmi părea că văd misterul Preasfintei Treimi și pe creatură formată cu cele trei puteri, după imaginea Sa. De asemenea, înțelegeam că pentru cei care erau în acea lumină, memoria rămânea transformată în Tatăl, intelectul în Fiul, voința în Duhul Sfânt. Câte lucruri înțelegeam! Dar nu știu cum să le exprim.