V4.15 Starea de victimă a Luisei este mai importantă în ochii lui Dumnezeu decât suferința însăși. Ea va părăsi această stare când vor începe masacrele în Italia (2 octombrie 1900)

            Temându-mă că starea mea nu mai era Voința lui Dumnezeu, când a venit binecuvântatul Isus, am spus: „Cât mă tem că starea mea nu mai este Voința Ta, pentru că văd că îmi lipsesc cele două lucruri principale care mă țineau legată, adică, suferința și lipsa prezenței Tale”.

            Și El: Fiica Mea, asta nu înseamnă că nu vreau să te mai țin în această stare [de victimă], dar motivul este că, din moment ce vreau să pedepsesc lumea, nu vin, și de aceea îți lipsește suferința”.

            Și eu: „La ce bun să rămân în această stare?”

            Și El: „Atât starea ta de victimă cât și așteptarea constantă pentru Mine, Îmi frâng deja brațele, pentru că, deși tu nu Mă vezi, în schimb Eu te văd foarte bine și îți număr toate suspinele, durerile tale, dorințele tale de a Mă avea, iar această intenție a ta de a sta cu totul în Mine este întotdeauna un act de reparare pentru mulți, care nu se gândesc la Mine, nici nu Mă doresc, ba chiar Mă disprețuiesc și sunt cu toții interesați de lucrurile pământești, înnoroiați în duhoarea viciilor. Așadar, starea ta, fiind complet opusă acelora, vine întotdeauna să înfrângă dreptatea, atât de mult, încât tu fiind în această stare Mie îmi este imposibil să încep războaiele sângeroase în Italia”.

            Și eu: „Ah, Doamne, a fi în această stare fără suferință este aproape imposibil pentru mine, mă simt fără putere, pentru că puterea de a rămâne în această stare îmi vine din suferințe. Prin urmare, lipsindu-mi acestea, când Tu nu vei veni, voi încerca să ies pentru câteva zile; Îți spun dinainte, ca să nu Te superi”.

            Și El: „Ah, da, da, vei ieși din această stare când voi începe masacrele în Italia; atunci ți le voi suspenda complet”.

            În timp ce spunea acest lucru, mi-a arătat cele mai aprige războaie care se vor întâmpla atât în rândul laicilor, cât și împotriva Bisericii; sângele inunda țările, ca și cum ar fi fost o ploaie neîntreruptă. Sărmana mea inimă se zdrobea din cauza durerii, văzând acest lucru și, amintindu-mi de satul meu, am spus: „Ah, Doamne, când spui că mă vei suspenda complet, îmi dai de înțeles că nici măcar de săracul Corato nu vei avea compasiune, nici pe el nu îl vei cruța?” Și El: „Dacă păcatele ajung la un anumit număr, în modul în care să nu merite să aibă suflete victime, iar cei care te țin victimă nu sunt interesați, Eu nu voi avea nicio grijă, de Corato”.

            Spunând acestea, a dispărut și am rămas complet deprimată și îndurerată.

V4.3 Luisa are nevoie să fie pregătită de către Isus pentru a-L primi în Euharistie. Isus și Regina Mamă vorbesc despre Luisa: disponibilitatea ei totală în Voința Divină este suficientă pentru a scuti pedepsele, cel puțin în parte; cu toate acestea trebuie să existe o purificare (9 septembrie 1900)

            El continua să vină, dar o mare parte a nopții am stat fără Isus. Când a venit, mi-a zis: Fiica Mea, ce vrei, de Mă aștepți cu atât de mare nerăbdare? Oare ai nevoie de ceva?” Iar eu, din moment ce știam că trebuie să iau împărtășania, am spus: ”Doamne, toată noaptea Te-am[1] așteptat, mai ales pentru că trebuia să iau împărtășania; mă tem că inima mea nu este bine pregătită să Te pot primi; de aceea e nevoie ca sufletul meu să fie revăzut de Tine pentru a mă putea pregăti să mă unesc în mod sacramental cu Tine”.

            Iar Isus, cu bunăvoință, mi-a reexaminat sufletul pentru a mă pregăti să-L primesc; apoi m-a transportat în afara mea și împreună (cu El) am găsit-o pe Mama noastră Regină care îi spunea lui Isus: „Fiul meu, acest suflet va fi mereu gata de a face și a suferi ceea ce vrem Noi și aceasta este ca o legătură care leagă dreptatea; de aceea, salvează multele masacre și foarte mult sânge pe care trebuie să-l verse oamenii”.

            Și Isus a zis: „Mama Mea, este necesară vărsarea de sânge, pentru că vreau ca această descendență de regi[2] să decadă din stăpânire și acest lucru nu poate fi fără curgere de sânge și [e necesar] chiar să se purifice și Biserica Mea, pentru că e foarte infectată. Cel mult pot să permit salvarea parțială, în ceea ce privește suferința”.

            În acest timp, am văzut majoritatea deputaților care complotau cum să-l determine pe rege să cadă și se gândeau să așeze pe tron pe unul dintre acei deputați, ales de ei. După aceea, m-am regăsit în mine… Câte nenorociri umane! Ah, Doamne, ai milă de orbirea în care este cufundată biata omenire!

            Prin urmare, continuând să-i văd pe Domnul și pe Regina Mamă, l-am văzut cu ei și pe Confesor, iar Preasfânta Fecioară a spus: „Vezi, Fiul Meu, avem un al treilea, care este Confesorul; el vrea să Ni se alăture, angajându-se prin munca lui, să participe pentru a o face să sufere [pe Luisa] și în felul acesta să satisfacă Dreptatea Divină, iar el [Confesorul] face ca funia care Te leagă să fie mai puternică pentru a Te potoli; și apoi, când ai mai rezistat vreodată puterii uniunii celor care suferă și se roagă și a celor care participă cu Tine în mod pur, cu singurul scop de a Te glorifica; și asta, spre binele popoarelor?”

            Isus și-a ascultat Mama și a ținut cont de Confesor, dar nu a pronunțat o sentință complet favorabilă, ci s-a limitat la a salva în parte [oameni].


[1] De multe ori Luisa i se adresează lui Isus cu „Dumneavoastră” așa cum se obișnuiește la Corato. Dar noi aici scriem „Tu”.

[2] Nu doar dinastiile care pe vremea aceea domneau în Italia sau în Europa, dar și în actuala generație care stăpânește pământul.