Temându-mă că starea mea nu mai era Voința lui Dumnezeu, când a venit binecuvântatul Isus, am spus: „Cât mă tem că starea mea nu mai este Voința Ta, pentru că văd că îmi lipsesc cele două lucruri principale care mă țineau legată, adică, suferința și lipsa prezenței Tale”.
Și El: „Fiica Mea, asta nu înseamnă că nu vreau să te mai țin în această stare [de victimă], dar motivul este că, din moment ce vreau să pedepsesc lumea, nu vin, și de aceea îți lipsește suferința”.
Și eu: „La ce bun să rămân în această stare?”
Și El: „Atât starea ta de victimă cât și așteptarea constantă pentru Mine, Îmi frâng deja brațele, pentru că, deși tu nu Mă vezi, în schimb Eu te văd foarte bine și îți număr toate suspinele, durerile tale, dorințele tale de a Mă avea, iar această intenție a ta de a sta cu totul în Mine este întotdeauna un act de reparare pentru mulți, care nu se gândesc la Mine, nici nu Mă doresc, ba chiar Mă disprețuiesc și sunt cu toții interesați de lucrurile pământești, înnoroiați în duhoarea viciilor. Așadar, starea ta, fiind complet opusă acelora, vine întotdeauna să înfrângă dreptatea, atât de mult, încât tu fiind în această stare Mie îmi este imposibil să încep războaiele sângeroase în Italia”.
Și eu: „Ah, Doamne, a fi în această stare fără suferință este aproape imposibil pentru mine, mă simt fără putere, pentru că puterea de a rămâne în această stare îmi vine din suferințe. Prin urmare, lipsindu-mi acestea, când Tu nu vei veni, voi încerca să ies pentru câteva zile; Îți spun dinainte, ca să nu Te superi”.
Și El: „Ah, da, da, vei ieși din această stare când voi începe masacrele în Italia; atunci ți le voi suspenda complet”.
În timp ce spunea acest lucru, mi-a arătat cele mai aprige războaie care se vor întâmpla atât în rândul laicilor, cât și împotriva Bisericii; sângele inunda țările, ca și cum ar fi fost o ploaie neîntreruptă. Sărmana mea inimă se zdrobea din cauza durerii, văzând acest lucru și, amintindu-mi de satul meu, am spus: „Ah, Doamne, când spui că mă vei suspenda complet, îmi dai de înțeles că nici măcar de săracul Corato nu vei avea compasiune, nici pe el nu îl vei cruța?” Și El: „Dacă păcatele ajung la un anumit număr, în modul în care să nu merite să aibă suflete victime, iar cei care te țin victimă nu sunt interesați, Eu nu voi avea nicio grijă, de Corato”.
Spunând acestea, a dispărut și am rămas complet deprimată și îndurerată.

