Aflând-mă în starea mea obișnuită, m-am trezit în afara mea, deci, după ce m-am tot plimbat în căutarea lui Isus, am găsit-o în schimb pe Regina Mamă, iar eu, deprimată și obosită cum eram, i-am spus: „Preadulcea mea Mamă, am pierdut calea pentru a-L găsi pe Isus, nu mai știu unde să mă duc, nici ce să fac pentru a-L găsi”.
În timp ce spuneam acestea, plângeam și Ea mi-a spus: „Fiica Mea, vino alături de mine și vei găsi calea și pe Isus; într-adevăr, vreau să te învăț secretul pentru a putea rămâne mereu cu Isus și cum să trăiești mereu fericită și mulțumită chiar și pe acest pământ, adică fixează în interiorul tău faptul că doar tu și Isus sunteți pe lume și niciun altul căruia ar trebui să-i placi, să-i faci pe plac și să-l iubești și doar de la El să aștepți să fii iubită din nou și să fii mulțumită în toate. Stând în acest mod tu și Isus, nu-ți va mai păsa dacă ești înconjurată de disprețuiri sau laude, de rude sau străini, de prieteni sau dușmani. Numai Isus va fi toată mulțumirea ta și numai Isus îi va suplini pe toți. Fiica Mea, până când tot ce există aici pe pământ nu dispare de tot, din suflet, nu se poate găsi mulțumire adevărată și continuă”.
În timp ce spunea acestea, ca dintr-un fulger a ieșit Isus în mijlocul nostru, și eu L-am luat și L-am dus cu mine, și [apoi] m-am găsit în mine însămi.
–––––––––––
Ioan 14,6-7:Isus i-a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. Dacă m-aţi cunoscut pe mine, îl veţi cunoaşte şi pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut”.
Ioan 2:Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: „Faceţi tot ce vă va spune!
Matei 22,37-38:Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău! Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă.
În această dimineață, după ce am primit Împărtășania, adorabilul meu Isus s-a arătat foarte suferind și ofensat încât era de plâns; L-am strâns la piept și i-am spus: „Dulcele meu Bine, cât de amabil și dorit ești! Cum de nu Te iubesc oamenii, ba chiar, Te ofensează. Iubindu-Te, totul se găsește și cine Te iubește, conține toate bunurile, dar neiubindu-Te orice bine este departe de noi; totuși cine este cel care Te iubește? Dar oh, comoara mea dragă, lasă deoparte ofensele oamenilor și pentru moment să ne manifestăm iubirea unul față de celălalt”.
Atunci Isus a chemat întreaga curte cerească să fie spectatoarea iubirii noastre și a spus:„Iubirea întregului Cer nu M-ar răsplăti și mulțumi, dacă nu ar fi fost și a ta unită [cu a lor], mai mult de atât, acea iubire este proprietatea Mea pe care nimeni nu Mi-o poate lua, dar iubirea călătorilor [a sufletelor] este ca o proprietate pe care aș vrea să o dobândesc; și din moment ce Harul meu face parte din Mine, Ființa Mea intrând în inimi și fiind foarte activă, călătorii pot să facă un angajament de iubire, iar acest angajament mărește proprietatea iubirii Mele; iar Eu simt un astfel de gust și plăcere, încât, dacă Mi-ar lipsi, aș fi plin de amărăciune. Iată, că fără iubirea ta, iubirea întregului Cer nu M-ar mulțumi pe deplin, iar tu să știi să te angajezi bine în iubirea Mea, pentru că, iubindu-Mă în toate, Mă vei face fericit și mulțumit”.
Cine poate spune cât de uimită am rămas să aud aceasta și câte lucruri înțelegeam despre această iubire? Dar limba mea începe să se bâlbâie, de aceea pun punct.
Aflându-mă în starea mea obișnuită, binecuvântatul meu Isus a întârziat să vină, așadar am simțit că mor din cauza durerii lipsei Sale, când, dintr-o dată a venit și mi-a spus:
„Fiica Mea, așa cum ochii sunt vederea trupului, așa mortificarea este vederea sufletului, deci mortificarea, se poate spune, că este ochiul sufletului”. Și a dispărut.
În această dimineață adorabilul meu Isus nu venea, așa că după o lungă așteptare a venit Regina Mamă, conducându-l aproape cu forța, dar Isus fugea. De aceea Preasfânta Fecioară mi-a spus:
„Fiica Mea, cere fără osteneală, dar fii insistentă, pentru că această fugă este un semn că vrea să trimită vreo pedeapsă; de aceea fuge să nu fie văzut de persoanele iubite, dar tu nu te opri, pentru că sufletul care posedă Har are putere asupra iadului, asupra oamenilor și asupra lui Dumnezeu însuși, pentru că Harul fiind parte din Dumnezeu însuși și sufletul deținându-l, oare nu are puterea asupra a ceea ce el deține?”
Așadar, după multe chinuri, forțat de Regina Mamă și tulburat de mine, a venit, dar cu un aspect impunător, serios, așa că nu îndrăzneam să vorbesc, nu știam cum să-L fac să înlăture acel aspect atât de impunător. M-am gândit că voi reuși să vorbesc prin absurdități, spunându-i: „Dulcele meu Bine, să ne vrem binele; dacă nu ne iubim noi, cine ar trebui să ne iubească? Și dacă nu Te mulțumești cu iubirea mea, cine va putea vreodată să Te mulțumească? Oh, dă-mi un semn sigur că ești mulțumit de iubirea mea, altfel nu mai rezist și mor”.
Dar cine poate spune toate absurditățile pe care le-am spus? Cred că este mai bine să trec mai departe, dar cu toate acestea pare că am reușit să înlătur acel aer impunător pe care îl avea, și mi-a spus: „Atunci voi fi mulțumit de iubirea ta, când iubirea ta va depăși râul nelegiuirii oamenilor. Deci, gândește-te să mărești iubirea ta și voi fi mai mulțumit de tine”.
Spunând acestea, a dispărut.
Title: When we meet Christ in the Blessed Sacrament we are confident that His prayer for us reaches Heaven
Aflându-mă în starea mea obișnuită, binecuvântatul Isus m-a purtat cu duhul în mijlocul multor oameni. Ce orbire! Aproape toți erau orbi și puțini cu vedere scurtă; abia se întrezărea cineva cu vederea foarte acută ca soarele în mijlocul stelelor și având toată intenția spre Soarele Divin, iar această vedere i-a fost acordată pentru că stătea fix în lumina Cuvântului Umanizat.
Isus, plin de compasiune, mi-a spus: „Fiica Mea, cât de mult a fost ruinată omenirea de către mândrie! A ajuns să distrugă acea mică licărire de rațiune pe care toți o au în sinea lor imediat ce se nasc. Așadar, să știi că virtutea care îl înalță cel mai mult pe Dumnezeu este smerenia, și virtutea care înalță cel mai mult creatura înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor este umilința”.
După ce a spus acestea, a dispărut. Mai târziu s-a reîntors, respirând cu dificultate și plin de amărăciune și a adăugat: „Fiica Mea, trei pedepse cumplite sunt pe cale să se întâmple”.
Și ca un fulger a dispărut, fără să-mi dea timp să-i spun un cuvânt.
Confesorul avea anumite îndoieli și când a venit binecuvântatul Isus, i-am văzut împreună și Isus îi spunea:
„Opera Mea este întotdeauna susținută de adevăr și chiar dacă adesea pare obscură, enigmatică, nu poți să nu spui că este adevărul și deși creatura nu înțelege lucrarea Mea cu claritate, acest lucru nu distruge adevărul, dimpotrivă, se înțelege mult mai bine că este un mod divin de a lucra, deoarece, creatura fiind limitată nu poate îmbrățișa și înțelege Infinitul; cel mult poate înțelege și îmbrățișa vreo licărire.
Multele lucruri spuse de Mine în Scriptură și modul Meu de lucru în sfinți, oare au fost înțeles foarte clar? Oh, câte lucruri au rămas în întuneric și neînțelese! Câte minți ale celor învățați și înțelepți au obosit să le interpreteze? Și ce au mai înțeles? Se poate spune că nimic în comparație cu ceea ce rămâne de știut. Acest lucru poate aduce prejudicii adevărului? Deloc, de fapt îl face să strălucească mai mult. De aceea ochiul tău trebuie să vadă dacă există adevărata virtute, dacă se simte că există adevăr în toate, deși uneori poate fi în întuneric și, la urma urmei, trebuie să fii liniștită și în sfânta pace”.
Spunând acestea, a dispărut și m-am întors în mine.
Eu aveam multe îndoieli în privința stării mele, iar când a venit adorabilul meu Isus, mi-a spus:„Fiică, nu te teme, ceea ce îți recomand este să te conformezi mereu Voinței Mele; fiindcă, atunci când în suflet este Voința Divină, nu au putere să intre în suflet nici voința diabolică, nici cea umană, să-și bată joc de el”.
Apoi îmi părea că Îl văd răstignit și, după ce Domnul mi-a împărtășit nu numai durerile Sale dar și unele dintre suferințele altei persoane, a adăugat: „Aceasta este adevărata caritate: a se distruge pe sine pentru a da viață celorlalți și a lua asupra ei relele altora și a-și da propriile bunuri”.
Mă găseam în starea mea obișnuită, adorabilul meu Isus nu venea. Așadar, după ce am suferit și aproape că am pierdut speranța de a-L revedea, a venit dintr-o dată și mi-a spus:
„Fiica Mea, vocea ta este pentru Mine la fel de dulce ca vocea mamei pentru puișor, care lăsându-l, a plecat să caute hrană pentru a-l hrăni, iar când se întoarce, ce face puiul de pasăre? Auzindu-i vocea, simte bucurie și sărbătorește. Și după ce mama lui l-a hrănit, se ghemuiește și se ascunde sub aripa maternă pentru a se încălzi, ferindu-se de vremea rea și se odihnește în siguranță. O, micuța păsărică, stând așa sub aripa maternă, se simte iubită și dorită! Tot așa ești tu pentru Mine, ești ca acea aripă care Mă încălzește, Îmi oferă adăpost, Mă apără și mă lasă să Mă odihnesc în siguranță. Oh, ce drag și plăcut îmi este să stau sub această aripă!”
După ce a zis acestea a dispărut și eu am rămas confuză și plină de rușine, știindu-mă atât de rea; dar ascultarea, voind să scriu acestea, mi-a mărit confuzia. Fie ca Preasfânta Voință a lui Dumnezeu să se facă întotdeauna.
După unele zile de absență, în această dimineață a binevoit să vină, purtându-mă cu duhul. Deci, aflându-mă în fața binecuvântatului Isus, vedeam mulți oameni și relele generației actuale. Adorabilul meu Isus îi privea cu milă și întorcându-Se către mine a spus:
„Fiica Mea, vrei să știi de unde începe răul în om? Începutul este atunci când omul, de îndată ce începe să se cunoască pe sine, adică, începe să dobândească rațiune, își spune: „Eu sunt cineva”. Și crezându-se cineva, se detașează de Mine, nu se încrede în Mine, care sunt Totul, dar toată încrederea și puterea o ia din el. Din această cauză se întâmplă că el pierde scopul fiecărui principiu bun și pierzând principiul bun, ce va fi la sfârșit? Imaginează-ți-l tu însăți, fiica Mea. Apoi, îndepărtându-se de Mine, care conțin orice bine, la ce bine poate spera omul, fiind el un rău atât de vast? Fără Mine totul este corupție, mizerie, fără nicio umbră a binelui adevărat, și aceasta este societatea actuală”.
Auzind aceasta, am simțit o amărăciune atât de mare încât nu puteam să o exprim; dar Isus, voind să mă ridice, m-a dus în altă parte și aflându-mă singură cu iubitul meu Isus, i-am spus: „Spune-mi, mă iubești?” Și El: „Da”. Și eu: „Nu sunt mulțumită doar cu un simplu „da”, dar aș vrea să-mi explici mai bine cât de mult mă iubești”.
Și El: „Este atât de mare iubirea Mea față de tine încât nu numai că nu are început, ci nu va avea sfârșit și în aceste două cuvinte poți înțelege cât de mare, puternică, constantă este iubirea Mea față de tine”.
Gândindu-mă puțin la toate acestea, vedeam o foarte mare distanță între iubirea mea și a Sa, și complet confuză am spus: „Doamne, ce diferență este între „binele” meu și al Tău; al meu nu numai că are un început, dar văd că în trecut sunt goluriîn sufletul meu și că nu Te-am iubit”. Și Isus, fiindu-i tare [165 bis][1] milă de mine a spus:
„Iubita Mea, nu poate exista comparație[2] între iubirea Creatorului și cea a creaturii; dar astăzi vreau să-ți spun ceva, care te va mângâia și pe care nu l-ai înțeles niciodată: să știi că fiecare suflet, în tot parcursul vieții sale, este obligat să Mă iubească în mod constant, fără nicio întrerupere și dacă nu Mă iubește mereu, îi rămân în suflet atâtea goluri pentru câte zile, ore, minute a neglijat să Mă iubească. Nimeni nu va putea intra în Cer dacă nu a umplut aceste goluri și le va putea umple fie iubindu-Mă dublu pentru [tot] restul vieții lui, fie dacă nu e suficientă [iubirea], le va umple prin puterea focului în purgator. Deci, când stai fără Mine, privarea obiectului iubit te face să-ți dublezi iubirea și cu aceasta vei umple [166 bis] golurile care sunt în sufletul tău”.
După aceea i-am spus: „Dulcele meu Bine, lasă-mă să vin cu Tine în Cer și dacă nu vrei pentru totdeauna, cel puțin pentru o vreme. Oh, Te rog mulțumește-mă”.
Și El mi-a spus: „Nu știi că pentru a intra în acea ședere binecuvântată, sufletul trebuie să fie complet transformat în Mine, încât să apară ca un alt Cristos?1 Altfel, cum te-ai prezenta în mijlocul celorlalți binecuvântați? Chiar ție îți va fii rușine să fi împreună cu ei ”. Și eu: „Este adevărat că sunt foarte diferită de Tine, dar dacă vrei poți să mă faci ca Tine”.
Deci, pentru a mă mulțumi m-a închis complet în El, încât nu mă mai puteam vedea pe mine, doar pe Isus Cristos, și în acest fel ne-am înălțat la Cer. Ajunși într-un loc, ne-am aflat în fața unei lumini de nedescris. În fața acelei lumini se experimenta o viață nouă, o bucurie neobișnuită, niciodată experimentată; cât de fericită mă simțeam! Într-adevăr, îmi părea că mă aflam în plinătatea tuturor fericirilor. Așadar, în timp ce înaintam în fața acelei lumini, simțeam o teamă; aș fi vrut să-L laud, să-i mulțumesc, dar neștiind ce să spun, am recitat trei Slavă Tatălui și Isus răspundea; dar imediat ce am terminat, ca un fulger m-am trezit în sărmana temniță a trupului meu. Ah, Doamne, cât de puțin a durat fericirea mea! Pare că este prea dur acest lut al trupului meu, fiindcă mult îi trebuie să se spargă și îmi împiedică sufletul să se îndepărteze de acest lut sărman. Dar sper ca vreun impact vehement să-l zdrobească, dar nu doar atât, ci să-l și spulbere și atunci, nemaiavând casă aici unde să pot sta, vei avea compasiune pentru mine și mă vei primi pentru totdeauna în lăcașul ceresc.
[1] Eroare: după pagina 165 și 166 se repetă după pagina 166. Numerotarea rămâne cu trei pagini în urmă.
Romani 8,29:Căci pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a şi rânduit să fie asemenea chipului Fiului său, aşa încât el să fie primul născut între mulţi fraţi; ↩︎
