V4.81 Pentru a-L găsi pe Isus este necesar să mergem alături de Mama. Secretul fericirii este să stai doar cu Isus, de parcă nimic altceva nu ar exista pe lume (21 august 1901)

            Aflând-mă în starea mea obișnuită, m-am trezit în afara mea, deci, după ce m-am tot plimbat în căutarea lui Isus, am găsit-o în schimb pe Regina Mamă, iar eu, deprimată și obosită cum eram, i-am spus: „Preadulcea mea Mamă, am pierdut calea pentru a-L găsi pe Isus, nu mai știu unde să mă duc, nici ce să fac pentru a-L găsi”.

            În timp ce spuneam acestea, plângeam și Ea mi-a spus: Fiica Mea, vino alături de mine și vei găsi calea și pe Isus; într-adevăr, vreau să te învăț secretul pentru a putea rămâne mereu cu Isus și cum să trăiești mereu fericită și mulțumită chiar și pe acest pământ, adică fixează în interiorul tău faptul că doar tu și Isus sunteți pe lume și niciun altul căruia ar trebui să-i placi, să-i faci pe plac și să-l iubești și doar de la El să aștepți să fii iubită din nou și să fii mulțumită în toate. Stând în acest mod tu și Isus, nu-ți va mai păsa dacă ești înconjurată de disprețuiri sau laude, de rude sau străini, de prieteni sau dușmani. Numai Isus va fi toată mulțumirea ta și numai Isus îi va suplini pe toți. Fiica Mea, până când tot ce există aici pe pământ nu dispare de tot, din suflet, nu se poate găsi mulțumire adevărată și continuă”.

            În timp ce spunea acestea, ca dintr-un fulger a ieșit Isus în mijlocul nostru, și eu L-am luat și L-am dus cu mine, și [apoi] m-am găsit în mine însămi.

–––––––––––

Ioan 14,6-7: Isus i-a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. Dacă m-aţi cunoscut pe mine, îl veţi cunoaşte şi pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut”.

Ioan 2: Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: „Faceţi tot ce vă va spune!

Matei 22,37-38: Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău! Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. 

V4.57 Omul vine de la Dumnezeu și trebuie să se întoarcă la Dumnezeu (17 februarie 1901)

            În această dimineață, eram foarte deprimată și suferindă, dar de îndată L-am văzut pe iubitul meu Isus și foarte multă lume cufundată în mizerii. Isus, rupând tăcerea pe care o păstra de multe zile, a spus:

Fiica Mea, mai întâi, omul se naște în Mine și poartă pecetea Divinității. Ieșind din Mine pentru a renaște din sânul matern, îi poruncesc lui să meargă pe o mică porțiune de drum, iar la sfârșitul acelui drum, lăsându-l să Mă regăsească, Eu îl primesc din nou în Mine, făcându-l să trăiască veșnic împreună cu Mine. Uită-te puțin cât de nobil este omul, de unde vine și încotro merge și care este destinul lui. Așadar, care ar trebui să fie sfințenia acestui om, ieșind dintr-un Dumnezeu atât de Sfânt? Dar omul, parcurgând calea pentru a veni din nou la Mine, distruge în el ceea ce a primit în mod divin și devine corupt, astfel că în întâlnirea pe care Eu i-o pregătesc pentru a-l primi în Mine, nu-l mai recunosc, nu mai văd în el pecetea divină, nu mai găsesc nimic din al Meu în el și, nemairecunoscându-l, Dreptatea Mea îl condamnă să piară pe calea pierzaniei”.

            Cât de duios a fost să-L aud pe Isus Cristos vorbind despre aceasta, câte lucruri făcea să se înțeleagă! Dar starea mea de suferință nu-mi permite să scriu prea mult.