pace

V4.92 Cei răi se pregătesc pentru război. Fără pace totul este dăunător, chiar și propriile virtuți (11 octombrie 1901)

vointadivina3Lasă un comentariu

         Trecând câteva zile de lipsă și liniște, în această dimineață, când a venit, continua să tacă, deși L-am ținut mereu aproape de mine și oricât m-am străduit, nu am putut să-L fac să spună vreun cuvânt. Părea că avea ceva în interiorul Său care îl mâhnea, reducându-L la tăcere și nu voia ca eu să știu.

            Deci, în timp ce Isus era cu mine, îmi părea că o văd pe Regina Mamă, și văzându-L pe Isus cu mine, mi-a spus: „Este cu tine? Bine că e cu tine, deoarece dacă trebuie să-și reverse dreapta furie, fiind cu tine Îl oprești. Fiica mea, roagă-te să oprească flagelurile, pentru că cei răi sunt gata să iasă, dar se văd legați de o putere supremă care îi împiedică nelăsându-i să intervină când le place lor și dacă Dreptatea divină va permite, se va obține acest bine, încât vor cunoaște autoritatea divină asupra lor și vor spune: „Am reușit, pentru că ni s-a dat putere de sus”.

Fiica mea, este îngrozitor să vezi ce război mocnește în lumea morală; și totuși, prima hrană care ar trebui căutată în societate, în familii și în fiecare suflet, ar trebui să fie pacea. Toate celelalte alimente, chiar și virtuțile în sine, caritatea, căința, devin nocive fără ea. Fără pace ele nu aduc sănătate și nici adevărata sfințenie; și totuși, din lumea de astăzi a fost respins acest aliment al păcii, atât de necesar și sănătos, și nu se vrea altceva decât dezordine și războaie. Fiica mea, roagă-te, roagă-te”.

––––––––––––-

Matei 24,4-8: Isus, răspunzând, le-a zis: „Vedeţi să nu vă înşele cineva! Căci mulţi vor veni în numele meu spunând: «Eu sunt Cristosul» şi-i vor înşela pe mulţi. Atunci aveţi să auziţi vorbindu-se despre războaie şi zvonuri de războaie. Nu vă înspăimântaţi, căci trebuie să fie toate, dar nu este încă sfârşitul! Se va ridica un neam împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii şi vor fi foamete şi cutremure în diferite locuri. Dar toate acestea sunt [doar] începutul durerilor.

V4.76 Așa cum lucrarea lui Dumnezeu este în conformitate cu adevărul, tot așa trebuie să fie lucrarea sufletului, chiar dacă făptura înțelege anumite lucruri (27 iulie 1901)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Confesorul avea anumite îndoieli și când a venit binecuvântatul Isus, i-am văzut împreună și Isus îi spunea:

„Opera Mea este întotdeauna susținută de adevăr și chiar dacă adesea pare obscură, enigmatică, nu poți să nu spui că este adevărul și deși creatura nu înțelege lucrarea Mea cu claritate, acest lucru nu distruge adevărul, dimpotrivă, se înțelege mult mai bine că este un mod divin de a lucra, deoarece, creatura fiind limitată nu poate îmbrățișa și înțelege Infinitul; cel mult poate înțelege și îmbrățișa vreo licărire.

Multele lucruri spuse de Mine în Scriptură și modul Meu de lucru în sfinți, oare au fost înțeles foarte clar? Oh, câte lucruri au rămas în întuneric și neînțelese! Câte minți ale celor învățați și înțelepți au obosit să le interpreteze? Și ce au mai înțeles? Se poate spune că nimic în comparație cu ceea ce rămâne de știut. Acest lucru poate aduce prejudicii adevărului? Deloc, de fapt îl face să strălucească mai mult. De aceea ochiul tău trebuie să vadă dacă există adevărata virtute, dacă se simte că există adevăr în toate, deși uneori poate fi în întuneric și, la urma urmei, trebuie să fii liniștită și în sfânta pace”.

            Spunând acestea, a dispărut și m-am întors în mine.

V3.96 Problema Luisei, de a accepta Vrerea Domnului în ceea ce privește pedepsele. Pacea se găsește doar în Vrerea Sa. Goliciunea sufletelor, redusă la o stare monstruoasă (16 iulie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață, adorabilul meu Isus nu venea. După o lungă așteptare a venit și mi-a spus: „Fiica Mea, cel mai bun lucru este să te reașezi în Mine și în Vrerea Mea, astfel că reașezându-te în Mine, Eu, fiind pace, chiar dacă M-ai vedea trimițând pedepse, ai rămâne în pace, fără să te simți tulburată”.

            Iar eu: „Ah, Doamne, mereu vorbești de pedepse. Potolește-te o dată și nu mai flagela. Și apoi, în ce privește aceasta, nu pot să mă așez în Vrerea Ta”.

            Și El a adăugat: „Nu Mă pot liniști. Ce ai spune dacă ai vedea o persoană goală care, în loc să-și acopere goliciunea, s-ar îngriji să se orneze cu tot felul de lucruri banale, lăsând cele mai necesare părți expuse goliciunii?”

            Și eu: „M-aș îngrozi să o văd și cu siguranță aș critica-o aspru”.

            Și El: „Ei bine, așa sunt sufletele, complet dezbrăcate, nu mai au virtuți ca să le acopere, așadar este necesar să le lovesc, să le biciuiesc, să le dezbrac, să le fac să reintre în ele însele și să le facă să aibă grijă să-și acopere goliciunea sufletelor lor, mai necesare decât trupul. Și dacă Eu nu aș face aceasta, aș avea grijă, ca persoana pe care o învinovățeai, pentru banalitățile, care sunt lucrurile referitoare la trup, nu aș fi atent la lucrul cel mai esențial, care este sufletul, pe care l-au redus atât de monstruos, încât nu se mai recunoaște”.

            După aceea îmi părea că ținea în mână o coardă și, punând-o, în jurul gâtului meu, mă lega și apoi îl lega pe al Său de aceeași coardă, apoi la fel a făcut cu inima și cu mâinile, și cu aceasta părea că m-ar lega cu totul de Vrerea Sa. Făcând acestea, a dispărut.

V3.83 Pacea este un semn că ne aflăm în Dumnezeu. Scopul privațiunilor sufletului (17 iunie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Întrucât în această dimineață binecuvântatul Isus nu venea, în interiorul meu simțeam o umbră de tulburare cu privire la motivul pentru care nu venea; de aceea, când a venit, mi-a spus: „Fiica Mea, a fi cuprins în Dumnezeu și a nu ieși din limitele păcii, este același lucru. Dacă tu simți puțină tulburare, este semn că ieși puțin dinlăuntrul lui Dumnezeu, pentru că a fi cuprins în El și a nu avea pacea desăvârșită, este imposibil, cu atât mai mult cu cât limitele păcii sunt interminabile; într-adevăr, ceea ce aparține lui Dumnezeu este în totalitate pace”.

            Apoi a adăugat: „Nu știi că privațiunile servesc sufletului ca iarna pentru plante, care își adâncesc rădăcinile și mai mult, le întăresc și le fac să înverzească și să înflorească în luna mai?”

            După aceea, m-a purtat cu duhul și, după ce i-am încredințat diferite necesități, a dispărut și m-am regăsit în mine, cu dorința de a mă păstra mereu în interiorul lui Dumnezeu, ca să mă pot regăsi în hotarele păcii.

If we look towards Christ with our hearts and minds uncluttered, we can forget ourselves in the joy of knowing Him. We can lean on His Heart and wait for deliverance, full of His joy and peace.

Code: T-00154-CW, Artist: Elizabeth Wang.

V3.58 A nu se abandona în Dumnezeu înseamnă încălcarea drepturilor Divinității Sale (9 aprilie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață, după ce am primit Împărtășania, m-am trezit într-o mare de amărăciuni, pentru că nu-L vedeam pe supremul meu bine Isus. Îmi simțeam tot interiorul alarmat, dar într-o clipă s-a arătat și mi-a spus, chiar certându-mă: „Nu știi că a nu te abandona în Mine este dorința de a încălca drepturile Divinității Mele, provocându-Mi un mare afront? De aceea, abandonează-te și liniștește-ți interiorul în Mine și vei găsi pacea; și găsind pacea, mă vei găsi pe Mine”. Acestea fiind spuse, a dispărut ca fulgerul, fără să se mai arate.

            Ah, Doamne, ține-mă complet abandonată și foarte strânsă în brațele Tale, ca să nu pot scăpa niciodată, altfel voi evada mereu!

V3.42 „A sosit timpul, sfârșitul este aproape, dar timpul este incert”. Semnul de a ști dacă o stare este Voința lui Dumnezeu (23 februarie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață, după ce am pierdut speranța că binecuvântatul Isus ar veni, dintr-o dată a venit, mi-a reînnoit durerile răstignirii și mi-a spus: „A sosit timpul, se apropie sfârșitul, dar ora este incertă”. Și eu, indiferentă la semnificația cuvintelor pe care le spunea, am rămas în îndoială dacă ar trebui să le atribui răstignirii complete sau pedepselor și i-am spus: „Doamne, cât de mult mă tem că starea mea nu este Voința lui Dumnezeu!”

            Și El: „Semnul cel mai sigur de a ști dacă o stare este Voința Mea este când cineva simte puterea de a susține acea stare”.

            Și eu: „Dacă ar fi Voința Ta, această schimbare nu s-ar întâmpla, căci Tu nu vii ca înainte”.

            Și El: „Atunci când o persoană devine familiară, în acea familie nu se mai folosesc atât de mult acele ceremonii, acele atitudini care erau folosite înainte, ca atunci când era o străină. La fel fac și Eu. Dar acesta nu reprezintă un semn că nu este voința acelei familii de a o păstra cu sine și nici că nu o iubesc mai mult decât înainte. De aceea fii liniștită, lasă totul în grija Mea și nu-ți mai chinui creierul și nici nu-ți tulbura pacea inimii; la timpul potrivit vei cunoaște lucrarea Mea”.

Matei 24,3-14: Pe când şedea pe Muntele Măslinilor, au venit la el discipolii şi i‑au zis aparte: „Spune-ne! Când se vor întâmpla toate acestea şi care este semnul venirii tale şi al sfârşitului lumii?”. 

4 Isus, răspunzând, le-a zis: „Vedeţi să nu vă înşele cineva! 

5 Căci mulţi vor veni în numele meu spunând: «Eu sunt Cristosul» şi-i vor înşela pe mulţi. 

6 Atunci aveţi să auziţi vorbindu-se despre războaie şi zvonuri de războaie. Nu vă înspăimântaţi, căci trebuie să fie toate, dar nu este încă sfârşitul! 

7 Se va ridica un neam împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii şi vor fi foamete şi cutremure în diferite locuri. 

8 Dar toate acestea sunt [doar] începutul durerilor.

9 Atunci vă vor da la tortură şi vă vor ucide; veţi fi urâţi de toate neamurile din cauza numelui meu. 

10 Atunci mulţi se vor scandaliza, se vor trăda unii pe alţii şi se vor urî între ei. 

11 Mulţi profeţi falşi se vor ridica şi vor înşela pe mulţi. 

12 Din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci. 

13 Însă cine va rămâne statornic până la sfârşit, acela va fi mântuit.

14 Şi această evanghelie a împărăţiei va fi predicată în toată lumea, ca mărturie pentru toate neamurile. Atunci va veni sfârşitul.

Luca 21,25: Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor.