V4.76 Așa cum lucrarea lui Dumnezeu este în conformitate cu adevărul, tot așa trebuie să fie lucrarea sufletului, chiar dacă făptura înțelege anumite lucruri (27 iulie 1901)

            Confesorul avea anumite îndoieli și când a venit binecuvântatul Isus, i-am văzut împreună și Isus îi spunea:

„Opera Mea este întotdeauna susținută de adevăr și chiar dacă adesea pare obscură, enigmatică, nu poți să nu spui că este adevărul și deși creatura nu înțelege lucrarea Mea cu claritate, acest lucru nu distruge adevărul, dimpotrivă, se înțelege mult mai bine că este un mod divin de a lucra, deoarece, creatura fiind limitată nu poate îmbrățișa și înțelege Infinitul; cel mult poate înțelege și îmbrățișa vreo licărire.

Multele lucruri spuse de Mine în Scriptură și modul Meu de lucru în sfinți, oare au fost înțeles foarte clar? Oh, câte lucruri au rămas în întuneric și neînțelese! Câte minți ale celor învățați și înțelepți au obosit să le interpreteze? Și ce au mai înțeles? Se poate spune că nimic în comparație cu ceea ce rămâne de știut. Acest lucru poate aduce prejudicii adevărului? Deloc, de fapt îl face să strălucească mai mult. De aceea ochiul tău trebuie să vadă dacă există adevărata virtute, dacă se simte că există adevăr în toate, deși uneori poate fi în întuneric și, la urma urmei, trebuie să fii liniștită și în sfânta pace”.

            Spunând acestea, a dispărut și m-am întors în mine.

V3.92 Sufletul nu trebuie să trăiască doar pentru Dumnezeu, ci în Dumnezeu: aceasta este adevărata virtute, care dă sufletului aceeași formă a Persoanei Divine în care locuiește (9 iulie 1900)

            Continuă aceeași stare și poate chiar mai rău, iar dacă uneori se arată (Isus), este ca o umbră și fulgere și aproape întotdeauna în tăcere. În această dimineață, mă aflam în culmea suferinței și a naivității din cauza somnului continuu, iar de îndată ce s-a arătat, mi-a spus:

„Curaj, fiica Mea, sufletul care este cu adevărat al Meu, nu trebuie doar să trăiască pentru Dumnezeu, ci în Dumnezeu. Tu încearcă să trăiești în Mine, că în Mine vei găsi recipientul tuturor virtuților, și plimbându-te printre ele, te vei hrăni cu parfumul lor, atât de mult încât să fii plină de ele, și tu însăți nu vei face altceva decât să trimiți lumină și parfum ceresc, pentru că a trăi în Mine este adevărata virtute și are virtutea de a da sufletului aceeași formă a Persoanei Divine în care își găsește locuința Sa și îl transformă în aceleași virtuți divine cu care se hrănește”.

            După aceea, ca fulgerul a dispărut, iar sufletul meu, alergând după acel fulger, s-a trezit în afara mea, dar deja fugise și nu am putut să-L mai găsesc și am suferit amărăciunea de a vedea doar grindină îngrozitoare, care a făcut un mare dezastru, [am văzut] fulgere, de parcă ar fi produs incendii și alte lucruri care erau pregătite. Văzând acestea, m-am trezit în mine, mai suferindă decât înainte.

V3.3 Pentru a discerne dacă este Domnul sau diavolul care lucrează în suflet, este necesar să se privească efectele interioare (4 noiembrie 1899)

            Din moment ce în această dimineață binecuvântatul Isus nu venea, demonul încerca să ia forma Sa și să se arate; iar eu, nesimțind efectele obișnuite, am început să am dubii și mi-am făcut semnul crucii, mai întâi mie apoi lui, iar demonul, văzându-se, însemnat, tremura; imediat l-am respins fără să-l privesc. După puțin timp, a venit dragul meu Isus și, temându-mă să nu fie încă o dată duhul cel rău, am încercat să-L resping și să invoc ajutorul lui Isus și al Reginei Mame; dar El, pentru a mă asigura că nu e demonul, mi-a spus:

„Fiica Mea, atenția ta, în a te asigura dacă sunt Eu sau nu, trebuie să fie în baza efectelor interioare, dacă se orientează spre virtuți sau spre vicii, dat fiind că, natura Mea este virtute, îi fac moștenitori pe fiii Mei, doar cu virtute. Și aceasta o poți înțelege din natura umană, care fiind din carne, dacă se întâmplă să aibă vreo rană, carnea se preschimbă în putreziciune și se poate spune că nu mai este carne; tot astfel și natura Mea, dacă ar putea să rețină în sine umbra viciului, ar înceta să mai fie Dumnezeul care este, ceea ce nu se poate întâmpla niciodată”.