În această dimineață, simțindu-mă foarte mâhnită, mă vedeam atât de rea, încât aproape că nu îndrăzneam să merg în căutarea supremului și unicului meu Bine, dar Domnul, fără să se uite la mizeriile mele, a binevoit totuși să vină, spunându-mi:

„Fiica Mea, pe Mine Mă dorești; ei bine, Eu am venit. Bucură-te, să stăm împreună, dar să stăm în tăcere”.

După un timp, m-a purtat cu duhul și vedeam că Biserica sărbătorea ziua Floriilor, și Isus, rupând tăcerea, mi-a spus: „Câtă nestatornicie, câtă instabilitate! Așa cum astăzi au strigat „osana”, proclamându-Mă regele lor, în altă zi au strigat „răstignește-L, răstignește-L”.

Fiica Mea, lucrul care Îmi provoacă cea mai mare neplăcere este inconstanța și nestatornicia, deoarece acesta este un semn că adevărul nu a intrat în posesia sufletului, de asemenea, poate fi că ei [oamenii] chiar și în lucruri ale religiei își găsesc satisfacțiile lor, propriul confort și interes, sau pentru că se află într-o grupare; [dar] mâine pot fi lipsiți de aceste lucruri și pot fi găsiți în mijlocul altor grupări și iată că astfel duc în eroare religia și, fără regret, intră în alte secte.

Pentru că atunci când adevărata lumină a Adevărului intră într-un suflet și în posesia unei inimi, nu este supusă inconstanței, dimpotrivă, sacrifică totul din iubire pentru el și pentru a se face condusă numai de el și cu suflet invincibil disprețuiește tot restul ce nu aparține Adevărului”.

Și în timp ce spunea acestea, plângea pentru starea generației actuale, mai rea decât cea de atunci, supusă inconstanței, după cum bate vântul.