Copilul Isus

V4.41 Minunea Nașterii lui Isus. Luisa este chemată să-L primească pe Isus după ce Îl primește Mama Sa. Scopul Crucii lui Isus încă de la Întruparea și Nașterea Sa (25 decembrie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

Aflându-mă în starea mea obișnuită, m-am trezit în afara mea și după ce am înconjurat, m-am regăsit într-o peșteră și am văzut-o pe Regina Mamă, care era în momentul de a-L aduce la lumină pe Pruncușorul Isus. Ce minune splendidă! Îmi părea că atât Mama, cât și Fiul erau transmutați într-o lumină foarte pură, dar în acea lumină se putea vedea foarte bine natura umană a lui Isus, care conținea în sine Divinitatea, care i-a servit ca un văl pentru a-i acoperi Divinitatea, încât, prin ruperea vălului naturii umane, era Dumnezeu și acoperit cu acel văl, era om; și iată minunea minunilor: Dumnezeu și om, om și Dumnezeu, care fără să-i lase pe Tatăl și pe Duhul Sfânt, vine să locuiască cu noi și ia trup omenesc, pentru că adevărata iubire nu se desparte niciodată.

Deci, îmi părea, că Mama și Fiul, în acel moment foarte fericit, au rămas spiritualizați, și fără cel mai mic obstacol, Isus a ieșit din sânul matern, revărsându-se amândoi într-un exces de iubire, adică acele preasfinte trupuri transformate în Lumină și, fără cea mai mică piedică, Isus, Lumina, a ieșit din interiorul luminos al Mamei, rămânând sănătoși și intacți atât Unul cât și Cealaltă, revenind apoi la starea naturală. Dar cine poate spune frumusețea Pruncușorului, care în acel moment al nașterii a răspândit chiar și în exterior, razele Divinității? Cine poate să spună frumusețea Mamei, care a rămas complet absorbită în acele raze divine?

Și Sfântul Iosif? Îmi părea că nu era prezent în actul nașterii, dar se afla într-o altă parte a peșterii, cu totul absorbit în acel profund Mister și, dacă nu vedea cu ochii trupului, vedea foarte bine cu ochii sufletului, pentru că era captivat într-un extaz sublim.

Așadar, în momentul în care Pruncușorul a ieșit la lumină, aș fi vrut să zbor pentru a-L lua în brațele mele, dar îngerii m-au împiedicat, spunându-mi că era onoarea Mamei de a-L lua mai întâi în brațe. Deci, Preasfânta Fecioară, parcă cutremurată, a revenit în sine și din mâinile unui Înger L-a primit în brațe pe Fiul, Ea L-a îmbrățișat atât de strâns în căldura iubirii în care se afla, încât părea că a vrut să-L introducă din nou în sânul Ei, apoi, voind să dea o izbucnire de iubire arzătoare, L-a așezat la pieptul Ei și L-a alăptat. În acest timp, eram nerăbdătoare, așteptând să fiu chemată, pentru a nu primi o altă mustrare de la îngeri.

Deci Regina mi-a spus: „Vino, vino să-L iei pe Preaiubitul tău, bucură-te și tu de El și manifestă-i iubirea ta”. Și spunând așa, m-am apropiat și Mama mi L-a dat în brațe. Cine poate spune mulțumirea mea, sărutările, strângerile, gingășiile? După ce m-am manifestat puțin, i-am spus: „Dragul meu, ai supt lapte de la Mama noastră, dă-mi și mie”.

Iar El, complet binevoitor, a turnat o parte din acel lapte din gura Sa într-a mea, iar după aceea mi-a spus: „Iubita Mea, Eu am fost conceput [să fiu] unit cu durerea, m-am născut pentru durere și am murit în durere, iar cu acele trei cuie cu care M-au răstignit, am pironit cele trei puteri: intelectul, memoria și voința acelor suflete care doresc să Mă iubească, rămânând atrase de Mine în întregime, pentru că prin păcat au devenit infirme și dispersate de Creatorul lor, fără nicio înfrânare”.

Și în timp ce spunea aceasta, a aruncat o privire către lume și a început să plângă pentru mizeriile ei. Văzându-L plângând, i-am spus: „Iubitule Prunc, nu distruge cu plânsul Tău o noapte atât de fericită pentru cine Te iubește. În loc să izbucnești în plâns, [mai bine] să începem să cântăm”. Și spunând așa, am început să cânt; Isus s-a liniștit din plâns auzindu-mă cântând, iar eu mi-am terminat strofa; El a cântat-o pe a Sa cu o voce la fel de puternică și armonioasă, încât toate celelalte voci dispăreau, auzindu-i vocea Sa foarte dulce. După aceasta, L-am rugat pe Pruncușorul Isus pentru Confesorul meu, pentru cei care îmi aparțin și la sfârșit pentru toți, iar El părea complet binevoitor. În acel moment a dispărut, iar eu m-am reîntors în mine.

V3.76 În timp ce Luisa se simte tristă pentru oamenii pedepsiți, nimeni (cu excepția ei) nu acordă nicio atenție Pruncului Isus care plânge (29 mai 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Continuând să fiu în aceeași stare, mă simțeam complet deprimată și aveam nevoie de sprijin total pentru a putea suporta privarea de supremul meu Bine. Binecuvântatul Isus, având milă de mine, și-a arătat Fața pentru câteva minute, din interiorul inimii mele1, dar nu cu claritate, și vrând să-i aud glasul foarte suav, mi-a zis: „Curaj, fiica Mea, încă puțin, lasă-Mă să termin de pedepsit și apoi voi veni ca înainte”.

            În timp ce spunea așa, în mintea mea îmi spuneam: „Care sunt pedepsele pe care ai început să le trimiți?” Și El a adăugat: „Ploaia fără încetare este mai mult decât grindina, care distruge și va aduce consecințe triste asupra oamenilor”.

            Spunând acestea, a dispărut și m-am trezit în afara mea, într-o grădină, și de acolo se vedeau culturile și viile uscate, iar în sinea mea spuneam: „Săracii oameni, săracii oameni, ce vor face?”

            În timp ce spuneam astfel, în acea grădină era un băiețel care plângea și striga atât de tare, încât asurzea Cerul și pământul, dar nimeni nu avea nicio milă pentru el, deși toți l-au auzit plângând atât de mult, nu le păsa și îl lăsau abandonat și singur. Mi-a trecut un gând prin minte: „Cine știe dacă nu este Isus?” Dar nu eram sigură. Așadar, apropiindu-mă de el, i-am spus: „De ce plângi, copilașule drag? Vrei să vii cu mine, văzând că toți te-au lăsat în prada lacrimilor și a durerii? Ce te apasă atât de mult încât te face să strigi atât de tare?”

            Dar ce! Cine putea să-l liniștească? Suspinând, abia a putut răspunde da, că voia să vină. Așa că l-am luat de mână ca să vină cu mine și, chiar în clipa de a face aceasta, m-am regăsit în mine însămi.

  1. Luca 17,20-21: 20 Întrebat de farisei când vine împărăţia lui Dumnezeu, [Isus], răspunzând, le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în mod vizibil. 21 Nici nu poţi spune: «Iat-o aici!» sau: «Iat-o acolo!», căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru!”.

    Romani 14,17: Căci împărăţia lui Dumnezeu nu constă în mâncare şi băutură, ci în dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.  ↩︎

V3.40 Nimeni nu posedă nici lumină, nici parfum de virtute, care să nu provină de la Isus (20 februarie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Binevoitorul meu Isus continuă să vină. După ce am primit Împărtășania, El mi-a reînnoit durerile răstignirii și eu am rămas atât de amorțită încât simțeam nevoia de alinare, dar nu am îndrăznit să o cer. După un timp s-a întors sub forma unui Copil și m-a sărutat de mai multe ori; de pe buzele Sale foarte pure curgea lapte, iar eu am băut acel lapte foarte dulce cu înghițituri mari.

            Deci, în timp ce făceam asta, mi-a spus: „Eu sunt floarea Edenului ceresc și este atât de mult parfumul pe care îl răspândesc, încât tot Cerul este atras de parfumul Meu și Eu sunt lumina care emană lumină tuturor, încât îi păstrez cufundați, iar toți sfinții Mei iau de la Mine luminile lor mici și nu există lumină în Cer care să nu fi fost luată din această lumină [a Mea]”.

            Ah, da, nici măcar nu există parfum de virtute fără Isus și nu există lumină fără [lumina] Lui chiar dacă s-ar merge în cele mai înalte ceruri!

PSALMUL 27 (26) Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme?

PSALMUL 97 (96) Dumnezeu este lumina şi bucuria celor drepţi.

 1 Ioan 1,5-7: Şi aceasta este vestea pe care am auzit-o de la el şi v-o vestim: Dumnezeu este lumină şi nu este întuneric în el. Dacă spunem că avem comuniune cu el, dar umblăm în întuneric, minţim şi nu înfăptuim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, aşa cum el este în lumină, avem comuniune unii cu alţii şi sângele lui Isus, Fiul său, ne curăţă de orice păcat.