V4.90 Oferta completă de sine a Luisei pe care o face în numele tuturor. Și noi o putem face, printr-o intenție sfântă (3 Octombrie 1901)

            După ce am primit Împărtășania, mă gândeam cum să-i ofer ceva mai special lui Isus, cum să-i demonstrez iubirea mea și să-i fac o mai mare bucurie; așadar, i-am spus: „Preaiubitul meu Isus, îți ofer inima mea, spre satisfacția și spre lauda Ta eternă și mă ofer cu totul Ție, chiar și în cele mai mici particule ale trupului meu, care să fie atât de multe ziduri pentru a le așeza în fața Ta, împiedicând orice ofensă care Ți se aduce. Și le accept pe toate asupra mea, dacă e posibil și pe placul Tău, până în ziua Judecății. Și pentru că vreau ca oferta mea să fie completă și să Te mulțumească pentru toți, intenționez ca toate acele dureri pe care le voi suporta, primind asupra mea ofensele făcute Ție[1], să Te răsplătească pentru toată acea glorie pe care sfinții din Cer ar fi trebuit să Ți-o dea când stăteau pe pământ; aceea pe care trebuia să Ți-o dea sufletele din Purgator și acea glorie pe care Ți-o datorează toți oamenii din trecut, prezent și viitor; Ți le ofer pentru toată lumea în general și pentru fiecare în special”.

            De îndată ce am terminat de spus, binecuvântatul Isus, complet emoționat pentru această ofertă, mi-a spus: „Iubita Mea, nici tu nu poți înțelege marea mulțumire pe care Mi-ai dat-o oferindu-te în acest fel; Mi-ai alinat toate rănile Mele și Mi-ai dat o satisfacție pentru toate ofensele trecute, prezente și viitoare și Eu voi ține cont pentru toată eternitatea, de cea mai prețioasă bijuterie, care Mă va glorifica veșnic. De fiecare dată când o voi privi, îți voi oferi o nouă și o mai mare glorie veșnică.

Fiica Mea, nu poate exista un obstacol mai mare care să împiedice uniunea dintre Mine și creaturi și care se opune Harului Meu, decât propria voință. Tu, oferindu-Mi inima ta spre satisfacția Mea, te-ai golit de tine însăți și golindu-te, Eu Mă voi revărsa cu totul în tine și din inima ta Îmi va ajunge o laudă readucând aceleași mulțumiri ale laudei Inimii Mele, oferită continuu Tatălui Meu pentru a satisface slava pe care nu i-o oferă lumea”.

            În timp ce spunea aceasta, vedeam că prin intermediul ofertei mele ieșeau din toate părțile [trupului] meu, atât de multe fluxuri care se revărsau peste binecuvântatul Isus și care apoi, cu un impuls și mai abundent, le-a revărsat asupra întregii Curți cerești, asupra Purgatoriului și asupra tuturor oamenilor. O, bunătate a lui Isus al meu, care accepți o astfel de ofertă sărmană, pe care ai răsplătit-o cu atât de mult har! O, minune a intențiilor sfinte și evlavioase, dacă în toate lucrările noastre, chiar și în cele banale, le-am folosi, câte înțelegeri vom face! Câte proprietăți veșnice vom dobândi! Nu am da Domnului mai multă glorie?


[1] Luisa spune: „supărările voastre”.


Matei 22,36-38: „Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?”. El i-a zis: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău! Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă.

Romani 12,1-2: Vă îndemn deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să oferiţi trupurile voastre ca jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual. Nu vă conformaţi lumii acesteia, ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii, ca să discerneţi care este voinţa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit!

V4.6 Isus își revarsă amărăciunile în Luisa. Puținii buni din aceste vremuri vor fi ca Isus, Mielul condus la măcel (14 septembrie 1900)

            În această dimineață, adorabilul meu Isus nu venea, dar după o lungă așteptare, s-a arătat din interiorul meu și, sprijinindu-și capul Său Preasfânt pe inima mea, o înconjura cu brațele Sale. Era în întregime îndurerat, serios, încât impunea tăcere, întorcând spatele lumii. După ce a stat puțin într-o tăcere absolută, pentru că aspectul în care se arăta te determina să nu îndrăznești să spui un cuvânt, schimbându-și atitudinea respectivă, mi-a zis:

„Mă hotărâsem să nu torn, dar lucrurile au ajuns într-o asemenea situație încât, dacă nu aș revărsa, ar izbucni imediat fel de fel de ciocniri, ar unelti revoluții și ar provoca masacre sângeroase”.

Și eu: „Da, Doamne, revarsă; aceasta e unica mea dorință, să-ți reverși furia Ta asupra mea și să salvezi creaturile”.

            Așa că a turnat puțin. Apoi, de parcă s-ar fi ușurat, a adăugat: „Fiica Mea, ca un miel m-am lăsat condus la măcel și am stat mut în fața celui care M-a sacrificat. Așa se va întâmpla cu acei puțini buni din aceste timpuri; dar acesta este eroismul adevăratei virtuți”.

            Din nou a adăugat: „Am turnat, da, am turnat; vrei tu să torn încă puțin și în felul acesta să fiu mai relaxat?” Și eu: „Domnul meu, nici măcar nu mă întreba, sunt la dispoziția Ta, poți face din mine tot ce vrei”.

            Așadar, a turnat din nou și a dispărut, lăsându-mă în suferință, dar mulțumită, gândindu-mă că am făcut să fie mai domoale durerile iubitului meu Isus.