[O, dulcele meu Isus, deja a trecut o oră de când Te afli în această Grădină. Iubirea a luat primatul în toate, făcându-Te să suferi totul deodată, tot ce Te vor face să suferi călăii pe tot acest parcurs în Pătimirea Ta foarte amară; ba mai mult [Iubirea], suplinește și ajunge să Te facă să suferi ceea ce [călăii] nu pot să-Ți facă, în locurile mai interne ale Persoanei Tale Divine. O, Isuse al meu, deja Te văd clătinându-Te când pășești și totuși vrei să mergi… Spune-mi, o, Binele meu, unde vrei să mergi? Ah, am înțeles! Să-i găsești pe iubiții Tăi discipoli. Și eu vreau să Te însoțesc, astfel încât, dacă Tu Te clatini, eu să Te susțin…
Dar, o, Isuse al meu, [iată] o altă amărăciune pentru Inima Ta: ei deja dorm, iar Tu, mereu milos, îi chemi, îi trezești și, cu totală iubire paternă, îi dojenești și le recomanzi vegherea și rugăciunea. Și Te întorci în Grădină dar cu o altă străpungere în Inimă… În acea străpungere văd, o, Iubirea mea, toate străpungerile făcute de sufletele consacrate Ție care, fie [din cauza] ispitelor, fie a stării sufletului, fie din lipsa mortificării, în loc să se strângă lângă Tine pentru a veghea și a se ruga, se abandonează în sinea lor și somnoroase, în loc să progreseze în iubire și uniune cu Tine, dau înapoi… Cât Te compătimesc, o, Iubitorule înflăcărat, [vreau să] repar pentru toate ne recunoștințele celor mai credincioși ai Tăi. Acestea sunt ofensele care întristează cel mai mult Inima Ta adorabilă și este atât de mare și multă amărăciunea lor încât Te face să delirezi… Dar, o, Iubire fără limite, Iubirea Ta, care deja îți fierbe în vene, învinge și uită totul… Te văd prosternat la pământ și Te rogi, Te oferi, repari și în toate cauți să-L slăvești pe Tatăl pentru ofensele aduse Lui de către creaturi. Și eu, o, Isuse al meu, mă prostern cu Tine și împreună cu Tine vreau să fac ceea ce faci Tu.
Dar, o, Isuse, încântarea inimii mele, văd, rând pe rând, toate păcatele, mizeriile noastre, slăbiciunile noastre, crimele enorme, ingratitudinile negre, ele vin spre Tine, se aruncă asupra Ta, Te strivesc, Te rănesc, Te mușcă, iar Tu ce faci? Sângele care îți fierbe în vene, înfruntă toate aceste ofense, rupe venele și iese afară din abundență, Te udă tot, curge pe pământ și dai Sânge pentru ofense, viață pentru moarte… Ah, Iubire, în ce stare Te văd că ai ajuns! Tu îți dai deja sufletul. Oh, Binele meu, Viața mea dulce, oh, nu muri! Ridică-Ți Fața de pe acest pământ pe care L-ai udat cu Sângele Tău Preasfânt! Vino în brațele mele! Fă să mor eu în locul Tău…!
Dar aud vocea tremurândă și muribundă a dulcelui meu Isus, care spune: „Tată, dacă este posibil, treacă de la Mine acest potir; dar nu a Mea, ci Voința Ta să se facă…” Este deja a doua oară când aud aceasta de la dulcele meu Isus. Dar ce mă faci să înțeleg cu aceasta „Tată dacă este posibil, să treacă de la Mine acest potir?” O, Isuse, Ți se înfățișează pe dinainte toate răzvrătirile făpturilor; acel „Fiat Voluntas Tua”, acel „Facă-se Voia Ta”, care trebuia să fie viața fiecărei creaturi, Îl vezi respins aproape de toate și, în loc să găsească viață, găsesc moarte; iar Tu, vrând să dai viață tuturor și să faci o solemnă reparare Tatălui pentru răzvrătirile făpturilor, repeți de trei ori: „Tată, dacă este posibil, treacă de la Mine acest potir, adică, sufletele, sustrăgându-se din Voința Noastră, sunt pierdute… Acest potir este foarte amar pentru Mine; de aceea NU VOINȚA MEA, ci A TA SĂ SE FACĂ”.
Dar în timp ce spui aceasta, amărăciunea Ta este atât de mare, încât Te [ajungi] să Te reduci la extreme, agonizezi și ești în momentul de a-Ți da ultima suflare. O, Isuse al meu, Binele meu, din moment ce ești în brațele mele, vreau și eu să mă unesc cu Tine, vreau să-Ți [dau] reparări și să Te compătimesc pentru toate lipsurile, pentru păcatele care se fac împotriva Vrerii Tale Preasfinte, și împreună să Te rog, ca în toate să fac mereu Preasfânta Ta Voință. Voința Ta să fie respirația mea, aerul meu; Voința Ta să fie bătaia inimii mele, inima mea, gândul meu, viața și moartea mea… Dar oh, nu muri! Unde voi merge fără Tine? Cui mă voi adresa? Cine îmi va mai da ajutor? Totul se va termina pentru mine! Oh, nu mă lăsa, ține-mă cum vrei, cum Îți place mai mult, dar ține-mă cu Tine, mereu cu Tine! Să nu fie niciodată ca eu să fiu despărțită de Tine, nici măcar pentru o clipă! Lasă-mă mai degrabă să Te îndulcesc, să-Ți aduc reparări și să Te compătimesc pentru toți, deoarece văd că toate păcatele, de orice fel ar fi, Ți [se așază ca] o greutate deasupra.
De aceea, Iubirea mea, sărut capul Tău Preasfânt… Dar ce văd? Toate gândurile rele, iar Tu simți dezgust pentru ele. Pentru capul Tău Preasfânt, fiecare gând rău este un spin care Te înțeapă cu asprime… Ah, nu are de-a face cu coroana de spini pe care iudeii Ți-o vor pune! Câte coroane de spini Îți pun pe capul adorabil gândurile rele ale creaturilor, încât sângele se prelinge peste tot de pe frunte și din păr! Isuse, Te compătimesc și aș vrea să-Ți pun la fel de multe coroane de slavă; iar pentru a Te îndulci, îți ofer toate inteligențele angelice și însăși inteligența Ta, ca să-Ți dau o compătimire și o reparare pentru toți.]
O, Isuse, sărut ochii Tăi miloși și în ei văd toate privirile rele ale creaturilor, care fac să curgă pe Fața Ta lacrimi de Sânge… Te compătimesc și aș vrea să îndulcesc vederea Ta, punându-Ți dinainte toate încântările care se pot găsi în Cer și pe pământ.
Isuse, Binele meu, sărut urechile Tale Preasfinte… Dar ce aud? Aud în ele ecoul insultelor îngrozitoare, strigătele de răzbunare și de blesteme… Nu există voce care să nu răsune în puritatea auzului Tău… O, Iubire nesătulă, Te compătimesc și vreau să Te consolez, făcând să răsune în ele [urechile Tale] toate armoniile Cerului, vocea preadulce a Mamei [Tale] dragi, înfocatele intonații ale Magdalenei și ale tuturor sufletelor iubitoare.
Isuse, Viața mea, vreau să imprim pe Fața Ta, a cărei frumusețe este de neegalat, un sărut mai fierbinte… Ah, aceasta este Fața înaintea căreia, îngerii nu îndrăznesc să-și ridice privirea, atât este de mare frumusețea care îi captivează! Și totuși, creaturile o murdăresc cu scuipături, o lovesc cu palme și o calcă în picioare… Iubirea mea, câtă îndrăzneală! Aș vrea să strig atât de tare, încât să-i pun pe fugă! Te compătimesc, și pentru a repara toate aceste insulte, merg să cer Preasfintei Treimi, sărutul Tatălui și al Duhului Sfânt, mângâierile incomparabile ale mâinilor Lor creatoare; merg și la Mama Cerească, astfel încât să-mi dea sărutările sale, mângâierile sale de mamă, adorațiile sale profunde; merg apoi, la toate sufletele consacrate Ție și îți ofer totul, ca să-Ți [dau] reparare pentru toate ofensele care se aduc Feței Tale Preasfinte.
Dulcele meu Bine, sărut gura Ta Preasfântă, amărâtă oribilele blasfemii, de greața provocată de excesul băuturilor și de lăcomie, de discursurile obscene, de rugăciunile făcute rău, de învățăturile rele, de tot ce face rău omul, cu limba… Isuse, Te compătimesc și vreau să îndulcesc gura Ta, oferindu-Ți toate laudele îngerești și tot ce fac fiii Tăi buni folosind bine limba lor.
Iubirea mea asuprită, sărut gâtul Tău, pe care Îl văd încărcat de funii și lanțuri, pentru legăturilor și păcatele creaturilor… Te compătimesc, iar pentru a Te ușura, îți ofer uniunea indisolubilă a Persoanelor Divine, iar eu, contopindu-mă în această Uniune, îmi întind brațele mele către Tine și formând un lanț dulce de iubire în jurul gâtului Tău, vreau să îndepărtez legăturile funiilor, care aproape Te sufocă, și pentru a Te alina, Te strâng puternic la inimă…
Tărie Divină, sărut umerii Tăi Preasfinți. Îi văd sfâșiați și aproape rupți în bucăți, din cauza cărnii[1] scandalurilor și exemplelor rele ale creaturilor… Te compătimesc, iar pentru a Te alina, îți ofer exemplele Tale preasfinte, exemplele Reginei Mame, exemplele sfinților Tăi, iar eu, o, Isuse al meu, făcând să treacă sărutările mele pe fiecare din aceste răni, vreau să închid în ele sufletele care din cauza scandalurilor Ți-au fost smulse din Inimă și așa să lipesc carnea de Preasfânta Ta Umanitate.
Chinuitul meu Isus, sărut pieptul Tău, pe care îl văd rănit de răcelile, necorespunderile și de nerecunoștințele creaturilor căldicele… Te compătimesc, iar pentru a Te îndulci, îți ofer Iubirea reciprocă a Tatălui, a Ta și a Duhului Sfânt, corespunderea perfectă a Persoanelor Divine, iar eu, o, Isuse al meu, cufundându-mă în Iubirea Ta, vreau să Te adăpostesc pentru a putea respinge aceste răni pe care făpturile Ți le fac cu păcatele lor; luând Iubirea Ta, vreau să-i rănesc cu ea, pentru a nu mai îndrăzni să Te ofenseze și vreau s-o revărs pe pieptul Tău, pentru a Te îndulci și reînsănătoși.
O, Isuse al meu, sărut mâinile Tale creatoare… Văd toate acțiunile rele ale făpturilor, care ca la fel de multe cuie, străpung mâinile Tale Preasfinte; astfel că Tu rămâi străpuns nu cu trei cuie, precum pe Cruce, ci cu atât de multe cuie pentru câte fapte rele comit făpturile. Te compătimesc, iar pentru a Te îndulci, îți ofer toate operele sfinte, curajul martirilor în a-și da sângele și viața din iubire pentru Tine. Pe scurt, aș vrea, o, Isuse al meu, să-Ți ofer toate operele bune pentru a îndepărta toate cuiele operelor rele.
O, Isuse, sărut picioarele Tale Preasfinte, mereu neobosite în căutare de suflete; în ele cuprinzi toți pașii creaturilor, dar multe dintre acestea simți că îți scapă, iar Tu ai vrea să le oprești… La fiecare pas rău al lor, simți că Ți se înfige un cui, iar Tu vrei să Te servești chiar de cuiele lor pentru a-i țintui în Iubirea Ta; și este atât de mare și multă durerea pe care o simți și efortul pe care Îl faci pentru a-i țintui în Iubirea Ta, încât tremuri tot… Totul meu și Mulțumirea mea, Te compătimesc, iar pentru a Te consola îți ofer pașii tuturor sufletelor credincioase, care își expun viața pentru mântuirea sufletelor.
O, Isuse, sărut Inima Ta… Tu continui să agonizezi, nu pentru ceea ce îți vor face iudeii, dar pentru durerea pe care Ți-o provoacă toate ofensele creaturilor. În aceste ore, Tu vrei să dai primatul Iubirii, al doilea loc tuturor păcatelor, pentru care Tu ispășești, repari, Îl glorifici pe Tatăl și calmezi Dreptatea Divină, iar al treilea loc Îl dai iudeilor. Aceasta înseamnă că Patima pe care Te vor face să o suferi iudeii, nu va fi altceva decât reprezentarea foarte amară a dublei pătimiri, pe care Te fac să o suferi, Iubirea și păcatul. Și de aceea, văd totul concentrat în Inima Ta: lancea Iubirii, lancea păcatului și o aștepți pe a treia, lancea iudeilor, iar Inima Ta sufocată de Iubire, suferă mișcări violente, afecțiuni nerăbdătoare de Iubire, dorințe care Te consumă și palpitații înfocate, care ar vrea să dea viață fiecărei inimi.
Tocmai aici, în Inimă, simți toată durerea pe care Ți-o provoacă creaturile, care cu dorințele lor rele, cu afecțiuni dezordonate, bătăi de inimă imorale, în loc să dorească Iubirea Ta, caută alte iubiri. Cât suferi, Isuse! Te văd că nu mai reziști, inundat de valurile nelegiuirilor noastre. Te compătimesc și vreau să îndulcesc amărăciunea Inimii Tale, triplu străpunsă, oferindu-Ți dulcețurile veșnice ale Paradisului și preadulcea Iubire a Mamei Tale dragi.
Iar acum, o, Isuse al meu, fă ca din această Inimă a Ta, să ia viață sărmana mea inimă, astfel încât să trăiască numai cu Inima Ta, iar la fiecare ofensă pe care o vei primi, inima mea să fie mereu gata să-Ți ofere alinare, confort și un act de iubire neîntrerupt.
[1] Cărnii: este vorba despre păcatele care se fac cu trupul.
Voința Divină 