trupul

V4.83 Toate păcatele i-au fost iertate Luisei chiar și unele defecte involuntare care i-au mai rămas. Recunoștința. Durerea lui Isus pentru binele nefăcut de creaturi și golurile pe care creaturile le-au lăsat în Gloria Sa. Cum se compensează aceste goluri (4 septembrie 1901)

vointadivina3Lasă un comentariu

         Adorabilul meu Isus continua să vină, iar în această dimineață, imediat ce L-am văzut, m-am simțit nerăbdătoare să-l întreb dacă mi-a iertat toate păcatele; prin urmare i-am spus: „Iubirea mea dulce, cât de mult îmi doresc să aud din gura Ta dacă mi-ai iertat multele mele păcate”. Isus s-a apropiat de urechea mea și cu privirea Sa părea să-mi cerceteze întregul interior și mi-a spus: „Totul este iertat și te iert, nu-ți rămâne decât vreun defect trecător, pe care nu l-ai observat, și totuși te iert”.

            După aceea, părea că Isus s-ar fi așezat în spatele meu și atingându-mi rinichii cu mâna Sa, mi-i întărea. Cine poate spune ce am simțit la acea atingere? Știu să spun doar că am simțit un foc răcoritor, o puritate unită cu o tărie. Așadar, după ce mi-a atins rinichii, l-am rugat să-i facă la fel inimii și Isus a fost de acord pentru a mă mulțumi.

            După aceea, îmi părea că binecuvântatul Isus a fost obosit din cauza mea și i-am spus:„Dulcea mea Viață, ești obosit din cauza mea, nu-i adevărat?” Și El: „Da, cel puțin fii recunoscătoare pentru harurile pe care ți le dau, pentru că recunoștința este cheia pentru a deschide după bunul plac comorile pe care le conține Dumnezeu; dar să știi că ceea ce am făcut îți va servi pentru a te feri de corupție, pentru a te întări și pentru a-ți pregăti sufletul și trupul pentru gloria eternă”.

            După aceea, părea că mă poartă cu duhul și îmi arăta o multitudine de oameni, binele pe care îl puteau face și nu-l fac și, prin urmare, slava pe care Dumnezeu ar trebui să o primească și nu o primește. Iar Isus, suferind complet, a adăugat: „Iubita Mea, inima Mea arde pentru onoarea slavei Mele și pentru binele sufletelor. Pentru tot binele pe care ei îl omit, gloria Mea primește multe goluri; și sufletele lor, chiar dacă nu ar face răul, nefăcând binele pe care l-ar putea împlini, sunt ca acele camere goale care, deși frumoase, nu au nimic care să fie de admirat, care să impresioneze privirea și, prin urmare, stăpânul nu primește nicio glorie. Și dacă se face un bine și celălalt este neglijat, ele sunt ca acele camere total depopulate, unde abia se întrezărește câte un obiect în dezordine.

            Preaiubita Mea, intră în această parte a durerilor, a ardorilor pe care le simte Inima Mea pentru gloria Maiestății Divine și pentru binele sufletelor, și caută să umpli aceste goluri ale gloriei Mele. Vei putea s-o faci nelăsând să treacă niciun moment din viața ta care să nu fie unit cu a Mea, adică, în toate acțiunile tale, fie că este rugăciune sau suferință, odihnă sau muncă, tăcere sau conversație, tristețe sau bucurie, chiar și în mâncarea pe care o vei lua, pe scurt, în toate câte ți se pot întâmpla, vei avea intenția de a-Mi da toată gloria care în astfel de acțiuni ar trebui să Mi se dea și să compensezi binele pe care ar trebui să-l facă și nu-l fac, cu scopul de a reproduce intenția pentru câtă glorie nu primesc și pentru cât bine omit [oamenii]. Dacă vei face aceasta, vei umple într-un fel golul pentru slava pe care trebuie să o primesc de la creaturi, și Inima Mea va simți o răcorire pentru înflăcărările Mele și din această răcorire vor curge revărsări de haruri favorabile muritorilor, care vor insufla o mai mare tărie pentru a face bine”. După aceea, m-am regăsit în mine.

Două siluete umane stau pe un deal, privind către un cerc luminos într-un fundal albastru deschis cu puncte de diverse dimensiuni.

V3.96 Problema Luisei, de a accepta Vrerea Domnului în ceea ce privește pedepsele. Pacea se găsește doar în Vrerea Sa. Goliciunea sufletelor, redusă la o stare monstruoasă (16 iulie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață, adorabilul meu Isus nu venea. După o lungă așteptare a venit și mi-a spus: „Fiica Mea, cel mai bun lucru este să te reașezi în Mine și în Vrerea Mea, astfel că reașezându-te în Mine, Eu, fiind pace, chiar dacă M-ai vedea trimițând pedepse, ai rămâne în pace, fără să te simți tulburată”.

            Iar eu: „Ah, Doamne, mereu vorbești de pedepse. Potolește-te o dată și nu mai flagela. Și apoi, în ce privește aceasta, nu pot să mă așez în Vrerea Ta”.

            Și El a adăugat: „Nu Mă pot liniști. Ce ai spune dacă ai vedea o persoană goală care, în loc să-și acopere goliciunea, s-ar îngriji să se orneze cu tot felul de lucruri banale, lăsând cele mai necesare părți expuse goliciunii?”

            Și eu: „M-aș îngrozi să o văd și cu siguranță aș critica-o aspru”.

            Și El: „Ei bine, așa sunt sufletele, complet dezbrăcate, nu mai au virtuți ca să le acopere, așadar este necesar să le lovesc, să le biciuiesc, să le dezbrac, să le fac să reintre în ele însele și să le facă să aibă grijă să-și acopere goliciunea sufletelor lor, mai necesare decât trupul. Și dacă Eu nu aș face aceasta, aș avea grijă, ca persoana pe care o învinovățeai, pentru banalitățile, care sunt lucrurile referitoare la trup, nu aș fi atent la lucrul cel mai esențial, care este sufletul, pe care l-au redus atât de monstruos, încât nu se mai recunoaște”.

            După aceea îmi părea că ținea în mână o coardă și, punând-o, în jurul gâtului meu, mă lega și apoi îl lega pe al Său de aceeași coardă, apoi la fel a făcut cu inima și cu mâinile, și cu aceasta părea că m-ar lega cu totul de Vrerea Sa. Făcând acestea, a dispărut.

V3.62 Corpurile noastre sunt vase sacre în care locuiește Dumnezeu; de aceea, din când în când trebuie să fie desprăfuite. Crucea sigilează uniunea dintre Dumnezeu și suflet cu mai multă siguranță decât Euharistia (21 aprilie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Aflându-mă în aceeași stare a mea, ba chiar cu puțină teamă pentru un lucru ce nu este necesar să spun aici, dulcele meu Isus, când a venit, mi-a spus: „Vasele sacre sunt cele care trebuie desprăfuite din când în când; trupurile voastre sunt la fel de multe vase sacre, în care îmi găsesc locuința, de aceea este necesar câteodată să le desprăfuiesc, adică să le vizitez cu câteva chinuri, în așa fel încât Eu să stau cu mai multă onoare. De aceea fii calmă”.

            Apoi, după ce am primit Împărtășania și mi-a reînnoit durerea răstignirii, a adăugat: „Fiica Mea, cât de prețioasă este Crucea! Vezi puțin: Sacramentul Trupului Meu, oferindu-se sufletului, îl unește cu Mine, îl transformă, încât devine una cu Mine, dar consumându-se speciile [sacramentale], uniunea contractată încetează în mod real, dar nu și Crucea, care îl ia pe Dumnezeu și îl unește cu sufletul pentru totdeauna și cu o mai mare certitudine, sigilând totul. Prin urmare, Crucea îl pecetluiește pe Dumnezeu în suflet, în modul în care nu există niciodată separare între Dumnezeu și sufletul răstignit”.

2 Corinteni 4,6-7: Într-adevăr, Dumnezeu, care a zis: „Să strălucească lumina din întuneric!”, el însuşi a strălucit în inimile noastre pentru luminarea cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos.

Dar noi avem această comoară în vase de lut, pentru ca puterea neobişnuită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. 

Isaia 64,7: Acum, Doamne, tu eşti tatăl nostru; noi suntem lutul, iar tu olarul. Noi toţi suntem lucrarea mâinii tale.

Ieremia 18,5-6: Atunci, cuvântul Domnului a fost către mine: Oare nu pot eu să fac cu voi, casă a lui Israél, aşa cum face acest olar? Iată, ca lutul în mâna olarului sunteţi voi în mâna mea, casă a lui Israél? 

Christ comes to His people on Earth. We call Him, through His own words, spoken by the priest, and He is here, in the Blessed Sacrament. Artist: Elizabeth Wang. Code: T-00113-BW.