Purgator

V4.90 Oferta completă de sine a Luisei pe care o face în numele tuturor. Și noi o putem face, printr-o intenție sfântă (3 Octombrie 1901)

vointadivina3Un comentariu

            După ce am primit Împărtășania, mă gândeam cum să-i ofer ceva mai special lui Isus, cum să-i demonstrez iubirea mea și să-i fac o mai mare bucurie; așadar, i-am spus: „Preaiubitul meu Isus, îți ofer inima mea, spre satisfacția și spre lauda Ta eternă și mă ofer cu totul Ție, chiar și în cele mai mici particule ale trupului meu, care să fie atât de multe ziduri pentru a le așeza în fața Ta, împiedicând orice ofensă care Ți se aduce. Și le accept pe toate asupra mea, dacă e posibil și pe placul Tău, până în ziua Judecății. Și pentru că vreau ca oferta mea să fie completă și să Te mulțumească pentru toți, intenționez ca toate acele dureri pe care le voi suporta, primind asupra mea ofensele făcute Ție[1], să Te răsplătească pentru toată acea glorie pe care sfinții din Cer ar fi trebuit să Ți-o dea când stăteau pe pământ; aceea pe care trebuia să Ți-o dea sufletele din Purgator și acea glorie pe care Ți-o datorează toți oamenii din trecut, prezent și viitor; Ți le ofer pentru toată lumea în general și pentru fiecare în special”.

            De îndată ce am terminat de spus, binecuvântatul Isus, complet emoționat pentru această ofertă, mi-a spus: „Iubita Mea, nici tu nu poți înțelege marea mulțumire pe care Mi-ai dat-o oferindu-te în acest fel; Mi-ai alinat toate rănile Mele și Mi-ai dat o satisfacție pentru toate ofensele trecute, prezente și viitoare și Eu voi ține cont pentru toată eternitatea, de cea mai prețioasă bijuterie, care Mă va glorifica veșnic. De fiecare dată când o voi privi, îți voi oferi o nouă și o mai mare glorie veșnică.

Fiica Mea, nu poate exista un obstacol mai mare care să împiedice uniunea dintre Mine și creaturi și care se opune Harului Meu, decât propria voință. Tu, oferindu-Mi inima ta spre satisfacția Mea, te-ai golit de tine însăți și golindu-te, Eu Mă voi revărsa cu totul în tine și din inima ta Îmi va ajunge o laudă readucând aceleași mulțumiri ale laudei Inimii Mele, oferită continuu Tatălui Meu pentru a satisface slava pe care nu i-o oferă lumea”.

            În timp ce spunea aceasta, vedeam că prin intermediul ofertei mele ieșeau din toate părțile [trupului] meu, atât de multe fluxuri care se revărsau peste binecuvântatul Isus și care apoi, cu un impuls și mai abundent, le-a revărsat asupra întregii Curți cerești, asupra Purgatoriului și asupra tuturor oamenilor. O, bunătate a lui Isus al meu, care accepți o astfel de ofertă sărmană, pe care ai răsplătit-o cu atât de mult har! O, minune a intențiilor sfinte și evlavioase, dacă în toate lucrările noastre, chiar și în cele banale, le-am folosi, câte înțelegeri vom face! Câte proprietăți veșnice vom dobândi! Nu am da Domnului mai multă glorie?

[1] Luisa spune: „supărările voastre”.

Matei 22,36-38: „Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?”. El i-a zis: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău! Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă.

Romani 12,1-2: Vă îndemn deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să oferiţi trupurile voastre ca jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual. Nu vă conformaţi lumii acesteia, ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii, ca să discerneţi care este voinţa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit!

V4.87 Sufletul, ieșind din trup, intră în Dumnezeu, dar pentru a putea fi primit trebuie să fie similar cu El, adică, un complex de iubire pură; altfel va intra în focul Purgatorului (14 septembrie 1901)

vointadivina3Lasă un comentariu

         După ce am petrecut diferite zile de absențe [ale lui Isus], în această zi, în timp ce mă pregăteam să meditez, mintea mea a fost distrasă de altceva și, prin intermediul luminii, am înțeles că sufletul, ieșind din trup, intră în Dumnezeu și, din moment ce Dumnezeu este Iubire foarte pură, atunci intră sufletul în Dumnezeu când este un complex de iubire, pentru că Dumnezeu nu primește pe nimeni în Sine dacă nu este complet asemănător Lui, și găsindu-l, îl primește și îl face părtaș la toate darurile Sale. Deci, vom rămâne în Dumnezeu dincolo de Cer, așa cum stăm aici în propria noastră încăpere. Așadar, acestea, par că s-ar putea face chiar și pe parcursul vieții noastre, pentru a evita oboseala focului purgatorului și durerea și astfel să fim introduși imediat, fără nicio întrerupere, în Supremul nostru Bine Dumnezeu.

            Deci îmi părea că hrana focului este lemnul și suntem siguri că acel lemn se mistuie în foc când se vede că nu mai produce fum. Prin urmare, începutul și sfârșitul tuturor acțiunilor noastre trebuie să reprezinte focul iubirii lui Dumnezeu; lemnul care trebuie să alimenteze acest foc este reprezentat prin: cruci și mortificări; iar fumul care se ridică din mijlocul lemnelor și al focului îl reprezintă viciile și înclinațiile, care deseori sunt pe primul loc. Deci, când totul din noi a fost consumat în foc este semn că viciile noastre stau la locul lor și nu mai simțim înclinații către nimic care să nu se refere la Dumnezeu. Se pare că în acest fel vom fi liberi, fără niciun obstacol, pentru a locui în Dumnezeul nostru și vom ajunge chiar și aici [pe pământ] să ne bucurăm anticipat de Paradis.

V4.49 Cea mai plăcută caritate pentru Domnul este să fie ajutate în primul rând sufletele din Purgator, și în al doilea rând, pe cei care sunt în această viață mai uniți cu Isus și sunt în nevoi; în cele din urmă, să fie ajutați cei care nu sunt uniți cu Isus, în funcție de tipul de ajutor (16 ianuarie 1901)

Divine WillLasă un comentariu

            Continuând să-L văd cam furios pe lume, voiam să-L calmez, dar El m-a distras spunându-mi: „Cea mai acceptabilă caritate pentru Mine este pentru cei care Îmi sunt cei mai apropiați, așadar, cele mai apropiate de Mine sunt sufletele din purgator, pentru că sunt confirmate în harul Meu și nu există nicio opoziție între Voința Mea și a lor, ele trăiesc în mod continuu în Mine, Mă iubesc în mod arzător și sunt forțat să le văd suferind în Mine, fiind neputincioase pentru ele însele în a-și da cea mai mică alinare. Oh, cât de sfâșiată este Inima Mea de starea acelor suflete, pentru că nu sunt departe de Mine, ci aproape și nu doar aproape, ci în interiorul Meu! Și cât de plăcuți sunt Inimii Mele cei care se interesează de ele. Să presupunem că ai o mamă, o soră care ar locui cu tine într-o stare de durere, incapabile să se ajute pe sine, și un altul, străin, care ar trăi în afara casei tale, tot într-o stare de durere, dar care se poate ajuta pe sine; nu ți-ar plăcea mai mult dacă o persoană ar avea grijă să o aline pe mama sau pe sora ta, decât pe străinul care se poate ajuta pe sine?”

            Și eu: „Cu siguranță, oh Doamne”.

            Apoi a adăugat: „A doua caritate mai acceptabilă Inimii Mele este pentru cei care, deși trăiesc pe acest pământ, se aseamănă aproape cu sufletele din purgator, adică Mă iubesc, Îmi fac întotdeauna Voința, sunt interesați de lucrurile Mele de parcă ar fi proprii. Ei bine, dacă acești oameni sunt deprimați, nevoiași, aflați în stare de suferințe, iar unul se ocupă să-i aline și să-i ajute, aceasta este mai plăcut Inimii Mele, să se ocupe de ceilalți”.

            Isus s-a retras și aflându-mă în mine, îmi părea că nu ar fi fost lucruri conform adevărului. Deci, la întoarcerea Sa, adorabilul meu Isus m-a făcut să înțeleg că ceea ce îmi spusese era conform adevărului; rămânea de spus doar despre membrele separate de El, care sunt păcătoșii, că oricine s-ar ocupa să reunească aceste membre, ar fi foarte acceptabil Inimii Sale. Diferența este aceasta: dacă un păcătos ar fi deprimat într-o nenorocire, și vreunul s-ar ocupa să nu-l convertească, ci doar să-l aline și să-l ajute în mod material, Domnului i-ar plăcea mai mult dacă acest lucru s-ar face celor care sunt în ordinea harului, pentru că dacă aceștia suferă, este întotdeauna un produs al iubirii lui Dumnezeu față de ei sau al iubirii lor față de Dumnezeu, iar dacă păcătoșii suferă, Domnul vede în ei amprenta vinovăției și a încăpățânatei lor voințe.

            Așa mi s-a părut că înțeleg; în rest las judecata celor care au dreptul să mă judece, indiferent dacă este sau nu este în funcție de adevăr[1].

[1] Luisa relatează ca martor, dar se lasă în mâinile judecătorului pentru orice interpretare.

V4.32 Isus a primit de la Mama Sa un „lapte” din care El devine un izvor imens pentru toți oamenii. Anunțul Marelui Război european în viitor. Pedeapsa pagubelor sufletelor din Purgatoriu (14 noiembrie 1900)

Divine WillLasă un comentariu

            În această dimineață, iubitorul meu Isus, când a venit, m-a purtat cu duhul și mi-a cerut alinare pentru durerile Sale. Neavând nimic, am spus: „Iubirea mea preadulce, dacă Regina Mamă ar fi aici, te-ar putea alina cu laptele Ei, pentru că, în ceea ce mă privește, nu am decât mizerii”. Între timp a venit Preasfânta Regină, eu imediat i-am spus: „Isus simte nevoia de alinare, dă-i laptele tău preadulce, și așa va fi alinat”.

            Așadar, Mama noastră dragă i-a dat laptele Ei și Iubitul meu Isus a fost complet revigorat. Apoi, întorcându-se spre mine, mi-a spus: „Mă simt alinat; vino aproape de buzele Mele și bea o parte din laptele pe care l-am primit de la Mama Mea, ca să ne putem înviora împreună”.

            Așa am făcut; dar cine poate spune virtutea acelui lapte fierbinte care provenea de la Isus? Era foarte abundent, încât părea un izvor imens, care nu s-ar diminua deloc[1], chiar dacă toți oamenii ar bea.

            După aceea, am înconjurat puțin pământul și îmi părea că într-un loc stăteau niște oameni așezați la o măsuță și spuneau: „Va fi război în Europa și ce este mai dureros este că va fi produs de semeni”. Isus asculta acest lucru, dar nu spunea nimic despre asta; prin urmare, nu știu sigur dacă va fi, sau nu, deoarece judecățile umane sunt schimbătoare și ceea ce spun astăzi, mâine le anulează. Apoi m-a purtat într-o grădină unde era o imensă clădire, de parcă ar fi fost o mănăstire populată cu foarte mulți oameni greu de numărat. La vederea acelor oameni, adorabilul meu Isus s-a întors cu spatele, m-a îmbrățișat, punându-și capul Său lângă gâtul meu și, sprijinindu-se de umărul meu, mi-a spus: „Preaiubita Mea, nu Mă lăsa să-i văd, altfel aș suferi mult”.

            Și eu L-am strâns și, apropiindu-mă de unul dintre acele suflete, am spus: „Spuneți-mi măcar cine sunteți?” Și el a răspuns: „Cu toții suntem suflete din Purgator și eliberarea noastră este legată de satisfacția acelor moșteniri evlavioase, pe care le-am lăsat succesorilor noștri și, deoarece aceștia nu sunt mulțumiți, suntem obligați să rămânem aici, departe de Dumnezeul nostru. Ce durere este pentru noi, pentru că Dumnezeu este pentru noi o Ființă necesară, de care nu putem duce lipsă. Experimentăm o moarte continuă, care ne martirizează în modul cel mai nemilos și, dacă nu murim, este pentru că sufletul nostru nu este supus morții; așadar, oricât de îndurerați suntem, fiind lipsiți de obiectivul care ne formează întreaga viață, îl implorăm pe Dumnezeu să-i determine pe muritori să simtă o parte minimă a durerilor noastre, privându-i de ceea ce este necesar pentru menținerea vieții trupești, ca ei să poată învăța în mod independent cât de dureros este să fii lipsit de ceea ce este absolut necesar”.

            După aceea, Domnul m-a dus în altă parte, iar eu, simțind compasiune pentru acele suflete, am spus: „Cum! O, bunul meu Isus, Ți-ai întors fața de la acele suflete binecuvântate care tânjeau după Tine, în timp ce ar fi fost suficient doar să Te arăți și să eliberezi acele suflete de dureri și să devină fericite? Și El: „Ah, fiica Mea, dacă M-aș fi arătat lor, ei nu ar fi fost în măsură să reziste prezenței Mele, deoarece nu sunt curățați complet și în loc să vină în brațele Mele, s-ar fi retras derutați și Eu n-aș fi făcut altceva decât să măresc martiriul Meu și pe al lor. De aceea am făcut așa”.

            Spunând acestea, a dispărut.

[1] Adică, nu ar diminua deloc.

1 Corinteni 3,1-4: Iar eu, fraţilor, n-am putut să vă vorbesc ca unor [oameni] spirituali, ci ca unor [oameni] de carne, ca unor copilaşi în Cristos. V-am dat să beţi lapte, nu mâncare [solidă], pentru că încă nu [o] puteaţi [primi], ba nici acum nu puteţi, pentru că sunteţi încă [oameni] de carne. Într-adevăr, când între voi există invidie şi ceartă, nu sunteţi oare [oameni] de carne şi nu umblaţi în felul oamenilor? Când unul spune: „Eu sunt al lui Paul”, iar altul: „Eu al lui Apólo”, nu sunteţi voi oameni?

Evrei 5,11-14: În această privinţă, am avea multe de spus şi greu de exprimat, întrucât aţi devenit nepăsători la cele auzite. Într-adevăr, voi, care de atâta timp trebuia să fiţi învăţători, aveţi din nou nevoie ca cineva să vă înveţe principiile de la început ale cuvântului lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, şi nu de mâncare solidă. Cine se hrăneşte cu lapte nu este deprins cu învăţătura dreptăţii, pentru că este un copil. Dar mâncarea solidă este a celor desăvârşiţi, care, prin deprindere, au simţurile obişnuite să deosebească binele de rău.

Isaia 55,1: Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la apă, chiar şi cel care nu are argint! Veniţi, cumpăraţi şi mâncaţi! Veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, dar fără argint şi fără plată!

Leviticus 20,22-24: Să ţineţi toate legile mele şi toate poruncile mele şi să le împliniţi ca să nu vă verse din gura ei ţara în care vă duc ca să locuiţi în ea! Să nu umblaţi după obiceiurile poporului păgân pe care îl alung dinaintea voastră! Căci ei au făcut toate aceste lucruri şi m-am dezgustat de ei şi v-am spus: ‹Voi veţi moşteni ţara lor şi eu v-o voi da ca să o moşteniţi: este o ţară în care curge lapte şi miere›.

1 Petru 2,1-4: Aşadar, îndepărtând toată răutatea şi orice înşelăciune, ipocrizie, invidie şi orice vorbire de rău, ca nişte copii de curând născuţi, să doriţi laptele spiritual, curat, ca să creşteţi prin el spre mântuire dacă într-adevăr aţi gustat cât de bun este Domnul. Apropiaţi-vă de el, piatra cea vie, aruncată de oameni, dar aleasă şi preţuită de Dumnezeu. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v-am pus deoparte dintre popoare.

V3.50 Sufletele din Purgator trăiesc în Adevăr, nefiind posibil de a fi înșelate, și locuind în Dumnezeu, fiecare act al voinței lor încetează (11 martie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Totul continuă aproape mereu la fel. În această dimineață L-am văzut pe bunul Isus mai îndurerat ca de obicei, amenințând oamenii cu moartea și vedeam în anumite țări că mulți mureau. Apoi am trecut prin Purgator și, cunoscând o prietenă decedată, am întrebat-o despre diverse lucruri referitoare la starea mea, mai ales dacă starea mea este Voința lui Dumnezeu, dacă este adevărat că vine Isus, sau este diavolul, pentru că i-am spus: „De vreme ce te afli în fața Adevărului și cunoști clar lucrurile, fără să poți fi înșelată, îmi poți spune adevărul în ceea ce mă privește?” Iar ea, mi-a spus: „Nu te teme, starea ta este Voința lui Dumnezeu și Isus te iubește foarte mult, de aceea binevoiește să se manifeste ție”.

            Și eu, expunându-i anumite îndoieli, am rugat-o să binevoiască să vadă înaintea luminii adevărului dacă erau adevărate sau false și dacă ar vrea din caritate să vină să-mi spună; iar dacă ar face asta, eu ca răsplată aș da să se celebreze o Liturghie în amintirea ei. Și ea a adăugat: „Dacă Domnul vrea [se poate], deoarece noi suntem atât de cufundați în Dumnezeu încât nu putem nici măcar să ne mișcăm genele, dacă nu avem consimțământul Lui. Noi trăim în Dumnezeu, ca o persoană care trăiește într-un alt trup, care poate gândi, vorbi, privi, munci, merge, atât cât îi este permis de acel trup care îl înconjoară din exterior, fiindcă pentru noi nu este ca pentru voi, care aveți liberul arbitru și propria voință; pentru noi toată voința a încetat, voința noastră este doar Voința lui Dumnezeu, din Aceea trăim, în Aceea găsim toată mulțumirea, iar Ea ne formează tot binele și slava noastră”.

            Și arătând o mulțumire nespusă referitor la această Voință a lui Dumnezeu, ne-am despărțit.

V3.15 Doar Isus are în puterea Sa suferința pentru a manifesta mai mult iubirea. Acceptă ca Luisa să meargă în Purgator din iubire pentru El (28 noiembrie 1899)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Iubitul meu Isus, a venit complet binevoitor. Părea ca un prieten intim, care îl sărbătorește pe celălalt prieten ca să-i dovedească iubirea lui. Primele cuvinte pe care mi le-a spus au fost:

„Iubita Mea, dacă ai ști cât te iubesc! Mă simt atras foarte tare să te iubesc. Propriile Mele întârzieri, când [trebuie] să vin, sunt noi cauze care Mă forțează și Mă determină să vin să te umplu cu noi haruri și carisme cerești. Dacă tu ai putea înțelege cât te iubesc, iubirea ta abia s-ar sesiza în comparație cu a Mea”.

            Și eu:„Dulcele meu Isus, este adevărat ceea ce spui, dar și eu simt că Te iubesc foarte mult și, dacă Tu spui că iubirea mea în comparație cu a Ta abia se distinge, este pentru că, puterea Ta este fără limite pe când a mea e limitată, iar eu pot să fac ceea ce Tu îmi acorzi; aceasta este foarte adevărat, pentru că atunci când vreau să sufăr foarte mult ca să-Ți dovedesc tot mai mult iubirea mea, dacă Tu nu-mi acorzi durerile, atunci nu stă în puterea mea să-mi provoc suferința și sunt constrânsă să mă resemnez în suferință, și să fiu acea ființă inutilă care am fost întotdeauna. În schimb, suferința pentru Tine era în puterea Ta, și în orice mod vrei să-Ți manifești iubirea, o poți face. Iubitul meu, dă-mi puterea, și apoi îți voi arăta câte știu să fac din iubire pentru Tine, pentru că acea măsură pe care o voi primi de la Tine, ți-o voi restitui la fel”.

            El asculta cu maximă plăcere absurditățile rostite de mine și voind să mă pună la încercare, m-a purtat cu duhul în apropierea unui spațiu adânc, plin cu foc lichid și tenebros; doar văzându-l, provoca oroare și spaimă.

Isus mi-a spus: „Aici este purgatorul și multe suflete sunt înghesuite în acest foc. Vei merge în acest loc să suferi pentru a elibera acele suflete care îmi plac Mie, și aceasta o vei face din iubire pentru Mine”.

            Eu, imediat, deși tremurând puțin, i-am spus:„Sunt gata din iubire pentru Tine să fac tot, dar trebuie să vii cu mine, altfel, dacă mă lași, nu mai poți fi găsit și apoi mă faci să plâng foarte mult”.

            Și El: „Și dacă Eu vin cu tine, care ar fi purgatorul tău? Acele dureri, dacă Eu aș fi prezent, s-ar preschimba pentru tine, în bucurii și mulțumiri”.

            Și eu: „Singură nu vreau să merg, și apoi, în timp ce mergem în acel foc, Tu vei sta în spatele meu, astfel nu Te voi vedea și voi accepta această suferință”.

            Așadar, m-am dus în acel loc plin de întunecimi dense, iar El mă urma din spate, și eu, de teamă că m-ar lăsa, i-am luat mâinile, ținându-le strâns pe umerii mei. Ajungând acolo jos, cine poate descrie durerile pe care le sufereau acele suflete?

            Este cu siguranță de nedescris că acele persoane încă mai sunt îmbrăcate cu trup omenesc. Deci, mergând eu în acel foc, el se dizolva și întunericul se diminua; multe suflete ieșeau, iar altele erau alinate. După ce am stat aproximativ un sfert de oră, am ieșit și Isus se lamenta foarte mult; eu am spus imediat: „Spune-mi Binele meu, de ce Te lamentezi? Draga mea viață, oare eu am fost cauza pentru că nu am vrut să merg singură în acel loc de dureri? Spune-mi, spune-mi, ai suferit mult văzând acele suflete care se chinuie? Ce simți?”

            Și Isus: „Iubita Mea, Mă simt preaplin de amărăciuni și, neputând să le mai conțin, sunt pe cale să le revărs pe pământ”.

            Și eu: „Nu, nu, Iubirea mea dulce, le vei turna în mine, e adevărat?”

            Și apropiindu-mă de gura Lui a turnat un lichid foarte amar, atât de abundent, încât nu puteam să-l conțin, și mă rugam ca El însuși să-mi dea puterea pentru a putea conține [lichidul], iar, ceea ce nu L-am lăsat pe Domnul nostru să facă, aș fi făcut eu, l-aș fi revărsat pe pământ, și acest fapt mi-ar fi provocat multă durere. Dar se pare că mi-a dat forță, deși au fost atât de multe suferințe, încât mă simțeam fără puteri, dar Isus, luându-mă în brațele Sale, mă susținea și îmi zicea: „Pentru tine este nevoie să cedezi din obligație. Devii atât de insistentă, încât Mă simt aproape constrâns să te mulțumesc”.