[Iubirea mea dulce, mereu nemulțumit în Iubirea Ta, văd că în timp ce termini ultima cină legală împreună cu dragii Tăi discipoli, Te ridici de la masă și unit cu ei înalți un imn de mulțumire Tatălui, pentru că v-a dat hrana, voind să repari în acest fel lipsa tuturor mulțumirilor pe care nu le dau creaturile, pentru multele mijloace pe care ni le dă pentru menținerea vieții trupești. De aceea Tu, o, Isuse, în ceea ce faci, atingi sau vezi, ai mereu pe buze cuvântul „Mulțumiri să-Ți fie aduse Ție, o, Tată…” Și eu, o, Isuse, unită cu Tine, iau cuvântul chiar de pe buzele Tale și voi spune mereu și în toate: „Îți mulțumesc pentru mine și pentru toți”, pentru a continua repararea lipsurilor mulțumirilor.
Spălarea picioarelor
Dar, o, Isuse al meu, Iubirea Ta pare că nu se poate opri… Văd că îi faci pe iubiții Tăi discipoli să se așeze din nou; iei un vas cu apă, Te încingi cu un ștergar alb și Te prosternezi la picioarele Apostolilor, într-un gest atât de umil, încât atragi atenția întregului Cer și îl faci să rămână în extaz. Chiar și Apostolii rămân aproape nemișcați, văzându-Te prosternat la picioarele lor… Dar spune-mi, Iubirea mea, ce vrei? Ce intenționezi cu acest act atât de umil? Umilință nemaivăzută și care niciodată nu se va vedea!
„Ah, fiica Mea, vreau toate sufletele și, prosternat la picioarele lor, ca un sărman cerșetor, le cer, insist și plângând, le întind curse de iubire pentru a le avea…! Vreau, prosternat la picioarele lor, cu acest vas de apă amestecat cu lacrimile Mele, să le spăl de orice imperfecțiune și să-i pregătesc pentru a Mă primi pe Mine în Sacrament… Acest act de a Mă primi în Euharistie îl am atât de mult în inima Mea, încât nu vreau să încredințez această misiune îngerilor și nici măcar Mamei Mele dragi, ci Eu însumi vreau să le purific chiar și fibrele cele mai intime, pentru a-i pregăti să primească Rodul Sacramentului; iar în Apostoli, intenționam să pregătesc toate sufletele. Intenționez să repar toate faptele sfinte și administrarea Sacramentelor, mai ales făcută Preoții cu spirit de mândrie, (fapte) goale de spirit divin și dezinteres… Ah, câte opere bune ajung la Mine, mai mult pentru a Mă dezonora decât pentru a-Mi da onoare! Mai mult pentru a-Mi da amărăciune decât pentru a Mă mulțumi! Mai mult pentru a-Mi da moarte decât pentru a-Mi da viață!
Acestea sunt ofensele care Mă îndurerează cel mai mult… Ah, da, fiica Mea, numără toate ofensele cele mai intime care Îmi sunt aduse și să-mi dai reparare cu propriile Mele reparări; consolează Inima Mea amărâtă!”
O, Suferindul Meu Bine, îmi însușesc Viața Ta și împreună cu Tine intenționez să repar toate aceste ofense. Vreau să intru în cele mai intime ascunzișuri ale Inimii Tale Divine și să repar cu însăși inima Ta ofensele cele mai intime și mai secrete pe care le primești de la cei mai dragi ai Tăi. Vreau, o, Isuse al meu, să Te urmez în toate și împreună cu Tine vreau să vizitez toate sufletele care trebuie să Te primească în Euharistie și să intru în inimile lor și să-mi așez mâinile mele împreună cu ale Tale, pentru a le purifica. Oh, o, Isuse, cu această apă și cu lacrimile Tale, cu care ai spălat picioarele Apostolilor, să spălăm sufletele care trebuie să Te primească, să purificăm inimile lor, să le înflăcărăm, să scuturăm praful cu care s-au murdărit, astfel ca primindu-Te, Tu să poți găsi în ele mulțumirile în locul amărăciunilor Tale.
Dar, afectuosul meu Bine, în timp ce intenționezi să speli picioarele Apostolilor, Te privesc și văd o altă durere care străpunge Inima Ta Preasfântă. Acești Apostoli îți reprezintă pe toți viitorii fii ai Bisericii, și fiecare dintre ei [reprezintă] seria durerilor Tale… În unii, slăbiciunile; în alții, înșelăciunile; în acesta, ipocriziile; în acela, iubirea neînfrânată pentru interese; în Sfântul Petru, lipsa fermității și toate ofensele capilor Bisericii; în Sfântul Ioan, ofensele celor mai fideli ai Tăi; în Iuda, pe toți apostații, cu toată seria celor mai grave rele pe care aceștia le comit… Ah, durerea Ta este sufocată de durere și de iubire, într-atât încât, neputând să le conții, Te oprești la picioarele fiecărui Apostol și izbucnești în plâns, Te rogi și repari pentru fiecare dintre aceste ofense și ceri pentru toți remediul potrivit…
Isuse al meu, mă unesc cu Tine; îmi însușesc rugăciunile Tale, reparările Tale și remediile Tale potrivite pentru fiecare suflet. Vreau să amestec lacrimile mele cu ale Tale, astfel încât, Tu, niciodată să nu mai rămâi singur, ci mereu să mă ai cu Tine, pentru a împărți împreună durerile Tale.
Dar, Iubirea mea dulce, în timp ce continui să speli picioarele Apostolilor, văd că deja ești la picioarele lui Iuda. Îți simt respirația îngreunată… Dar, în timp ce speli acele picioare, văd nu doar că plângi, dar gemi și le săruți, le strângi la Inimă și, neputând să vorbești, pentru că vocea Îți este sufocată de plâns, îl privești cu ochii plini de lacrimi și îi spui cu Inima: „Fiul Meu, oh, te rog cu vocea lacrimilor, nu te duce în iad! Dă-Mi sufletul tău, pe care ți-l cer, prosternat la picioarele tale. Spune-Mi ce vrei? Ce pretinzi? Totul îți voi da, numai să nu te pierzi. Oh, cruță-Mi Mie această durere, Dumnezeul Tău!”
Și Te întorci să strângi din nou acele picioare la Inima Ta. Dar, văzând împietrirea inimii lui Iuda, Inima Ta este în suferințe, Inima Ta Te sufocă și ești pe punctul de a leșina… Inima și Viața mea, permite-mi să Te susțin în brațele mele! Înțeleg că acestea sunt stratagemele Tale iubitoare, pe care le folosești cu fiecare păcătos încăpățânat.
Oh, Te rog, Inima mea, în timp ce Te compătimesc și repar ofensele pe care le primești de la sufletele care se încăpățânează și nu vor să se convertească, să înconjurăm împreună pământul, iar unde sunt păcătoșii încăpățânați, să le dăm lor lacrimile Tale pentru a-i înduioșa, sărutările și îmbrățișările Tale de iubire, pentru a-i înlănțui de Tine, astfel ca să nu-Ți mai poată scăpa, și astfel să Te consoleze pentru durerea și pierderea lui Iuda.
Instituirea Euharistiei
Isuse al meu, bucuria și încântarea mea, văd că Iubirea Ta aleargă și fuge cu repeziciune. Te ridici, îndurerat cum ești, și aproape alergi spre altar unde sunt pregătite pâinea și vinul pentru consacrare. Te văd, Inima mea, că iei un aspect cu totul nou și nemaivăzut. Persoana Ta Divină ia un aspect delicat, iubitor, afectuos, ochii Tăi strălucesc de lumină, mai mult decât ar fi fost sori; fața Ta îmbujorată este strălucitoare; buzele Tale surâzătoare sunt arse de iubire; mâinile Tale creatoare se pregătesc pentru actul de a crea… Te văd, Iubirea mea, în întregime transformat; Divinitatea pare ca și cum s-ar revărsa din Umanitate. Isuse, Inima și Viața mea, acest aspect al Tău nemaivăzut, atrage atenția Apostolilor; sunt prinși de o dulce încântare și nici măcar nu îndrăznesc să respire. Mama Ta dulce aleargă în spirit la picioarele altarului, să admire miracolele Iubirii Tale. Îngerii coboară din Cer și se întreabă între ei: „Ce este? Ce este?” Sunt adevărate nebunii, adevărate excese! Un Dumnezeu care creează, nu Cerul sau pământul, ci pe sine însuși… Și unde? În interiorul materiei fără valoare, în puțină pâine și puțin vin…
Și în timp ce toți sunt în jurul Tău, o, Iubire neîndestulată, văd că iei pâinea în mâini, o oferi Tatălui și aud vocea Ta preadulce care spune: „Tată Sfânt, Îți mulțumesc că Îl asculți mereu pe Fiul Tău. Tată Sfânt participă împreună cu Mine. Tu, într-o zi, M-ai trimis din Cer pe pământ pentru a Mă Întrupa în sânul Mamei Mele, pentru a veni să-i mântuiesc pe fiii noștri; acum permite-Mi să Mă Întrupez în fiecare ostie, spre a continua mântuirea lor și pentru a fi Viața fiecărui fiu al Meu… Vezi, o, Tată? Puține ore rămân din Viața Mea: cine va avea inima să-i lase pe fiii Mei orfani și singuri? Mulți sunt dușmanii lor, întunericul, viciile, slăbiciunile la care sunt expuși. Cine îi va ajuta? Oh, Te implor, să rămân în fiecare ostie, pentru a fi viață în fiecare și pentru a pune dușmanii pe fugă, să fiu pentru ei lumină, tărie și ajutor în toate… Altfel unde vor merge? Cine îi va ajuta? Lucrările Noastre sunt veșnice, Iubirea Mea este irezistibilă; nu pot și nici nu vreau să-i las pe fiii Mei”.
Tatăl se înduioșează auzind vocea tandră și afectuoasă a Fiului. Coboară din Cer; este deja pe altar, cu Duhul Sfânt, pentru a participa [împreună] cu Fiul. Iar Isus, cu vocea sonoră și emoționată, pronunță cuvintele Consacrării și, fără să se lase pe sine însuși, se creează pe sine însuși în acea pâine și vin. Apoi Îi împărtășești pe Apostolii Tăi; și cred că Mama noastră Cerească nu a rămas uitată, fără să Te primească… Ah, Isuse, Cerurile se închină și toți îți transmit un act de adorație, în noua Ta stare de profundă anihilare!
Dar, o, dulce Isuse, în timp ce iubirea Ta rămâne mulțumită și satisfăcută, neavând altceva de făcut, văd, o, Binele meu, pe acest altar, în mâinile Tale, toate ostiile consacrate care se vor perpetua până la sfârșitul secolelor, iar în fiecare ostie [văd] desfășurată întreaga și dureroasa Ta Pătimire, deoarece creaturile, la excesele Iubirii Tale, îți pregătesc excese de nerecunoștință și de enorme crime… Iar eu, Inima inimii mele, vreau să fiu mereu cu Tine în fiecare tabernacol, în toate pixidele și în fiecare ostie consacrată, care va exista până la sfârșitul lumii, pentru a exprima actele mele de reparare, în funcție de ofensele pe care le primești.]
Așadar, Inima mea, mă așez lângă Tine și sărut fruntea Ta maiestuoasă; dar sărutându-Te, simt înțepăturile spinilor Tăi. O, Isuse al meu, în această ostie sfântă, spinii nu Te ocolesc. Văd că făpturile, vin înaintea Ta și, în loc să-Ți dea omagiul gândurilor lor bune, Îți trimit gândurile lor rele, iar Tu, din nou pleci capul ca atunci când Pătimeai, primești și tolerezi spinii acestor gânduri rele. O, Iubirea mea, mă apropii de Tine pentru a împărți cu Tine durerile Tale; așez toate gândurile mele în mintea Ta, pentru a respinge acești spini care Te îndurerează atât de mult, iar fiecare gând al meu să treacă prin fiecare gând al Tău, să-Ți aducă actul de reparare pentru fiecare gând rău și astfel să îndulcesc gândurile Tale triste.
Isuse, Binele meu, sărut ochii Tăi frumoși. Văd privirea Ta iubitoare întoarsă spre cei care vin în prezența Ta, nerăbdător să ai schimbul privirilor lor de iubire; dar câți vin înaintea Ta și, în loc să Te privească și să Te caute pe Tine, privesc lucruri care îi fac neatenți și Te lipsesc pe Tine de gustul pe care îl simți în schimbul privirilor de iubire! Tu plângi, iar eu, sărutându-Te, simt buzele mele scăldate de lacrimile Tale. Isuse al meu nu plânge; vreau să așez ochii mei în ai Tăi pentru a împărți împreună cu Tine aceste dureri ale Tale, și să plâng cu Tine, voind să repar toate privirile neatente ale creaturilor; Îți ofer privirile mele mereu fixate în Tine.
Isuse, Iubirea mea, sărut urechile Tale Preasfinte și văd că intenționezi să asculți ce vor creaturile de la Tine, pentru a le consola; în schimb, ele fac să-Ți ajungă la urechi rugăciuni recitate rău, pline de neîncredere, rugăciuni făcute din obișnuință, iar auzul Tău în această ostie sfântă este mai molestat decât în însăși Patima Ta.
O, Isuse al meu, vreau să iau toate armoniile Cerului și să le așez în urechile Tale pentru a-Ți oferi reparări. Vreau să-mi așez urechile mele în ale Tale, nu doar pentru a împărți împreună aceste dureri, ci pentru a-Ți ofer actul meu continuu de reparare și de a Te consola.
Isuse, Viața mea, sărut Fața Ta Preasfântă; o văd însângerată, învinețită și umflată. O, Isuse, făpturile vin înaintea acestei ostii sfinte, iar cu atitudinile lor indecente și cu discursurile lor rele, în loc să Te onoreze Îți dau palme și Te scuipă, iar Tu, la fel ca [în timpul] Pătimirii, le primești cu toată pacea și răbdarea și înduri totul. O, Isuse, vreau să așez fața mea lângă a Ta, nu doar pentru a Te săruta și pentru a primi palmele care Îți vin de la făpturi, dar vreau să cufund [fața] mea în însăși Fața Ta, pentru a împărți cu Tine toate durerile Tale. Și cu mâinile mele, intenționez să Te mângâi, îndepărtându-Ți scuipatul, și să Te strâng puternic la inima mea; iar din ființa mea vreau să fac multe bucățele minuscule, pe care să le așez înaintea Ta ca statui îngenunchiate și toate mișcările mele intenționez să fie prosternări continue pentru a repara dezonorările pe care le primești din partea tuturor creaturilor.
Isuse al meu, sărut gura Ta preasfântă și văd că, ajungând în inimile creaturilor, ești constrâns să Te lași pe multe limbi mușcătoare, impure, rele… Oh, cât ești de amărât! Te simți ca intoxicat de aceste limbi, dar este și mai rău când cobori în inimile lor. O, Isuse, dacă ar fi posibil, aș vrea să mă aflu în gura fiecărei creaturi, pentru a te îndulci și a repara toate ofensele pe care le primești de la ele.
Extenuatul meu Bine, sărut gâtul Tău Preasfânt. Îl văd obosit, epuizat și complet ocupat în lucrarea Ta de iubire; spune-mi, ce faci? Iar Tu: „Fiica Mea, în această ostie lucrez de dimineața până seara formând lanțuri de iubire; și în timp ce sufletele vin la Mine, Eu le înlănțui de Inima Mea; dar știi tu ce fac ele? Multe se dezleagă și le rup în bucăți cu putere, și, cum aceste lanțuri sunt legate de Inima Mea, Eu rămân torturat și delirez. Apoi ele, rupând lanțurile Mele, fac zadarnică lucrarea Mea, căutând lanțurile făpturilor; și asta o fac chiar și în prezența Mea, folosindu-se de Mine pentru a-și atinge scopul lor. Aceasta Mă îndurerează atât de mult, încât Îmi dă o febră intensă, făcându-Mă să leșin și să delirez…”
O, Isuse, cât Te compătimesc! Iubirea Ta este pusă la grea încercare, iar eu, pentru a Te alina pentru ofensele pe care le primești din partea acestor suflete, Te rog, să înlănțui inima mea cu aceste lanțuri rupte de ele, pentru a putea să-Ți dau în locul lor, schimbul meu de iubire.
Isuse al meu, Săgetătorul meu Divin, sărut pieptul Tău. Este atât de mare focul pe care Îl conții în El, încât, pentru a da puțină răcoare flăcărilor Tale și voind să Te oprești puțin din lucrarea Ta, începi să Te joci cu sufletele care vin la Tine, (lansând) spre ele săgeți de iubire care ies din pieptul Tău. Jocul Tău este să creezi săgeți, scântei, fulgere, iar când acestea ating sufletele, Tu sărbătorești. Dar multe, o, Isuse, Ți le resping, trimițându-Ți în schimb săgeți de răceală, scântei de indiferență, fulgere de nerecunoștință, iar Tu rămâi atât de trist, încât ești de plâns… O, Isuse, iată pieptul meu gata nu doar să primească săgețile Tale destinate mie, dar și cele pe care Ți le resping alte suflete, și așa nu vei mai fi învins în jocul Tău de iubire; vreau să repar pentru răceala, indiferența, și nerecunoștințele pe care le primești din partea lor.
O, Isuse, sărut mâna Ta stângă și intenționez să repar toate atingerile ilegale sau condamnabile, făcute în prezența Ta, și Te rog, să mă ții mereu strânsă la Inima Ta.
O, Isuse, sărut mâna Ta dreaptă și intenționez să repar toate sacrilegiile, mai ales liturghiile rău celebrate. De câte ori, Iubirea mea, Tu ești constrâns să cobori din Cer în mâinile preoților nedemni și, deși simți dezgust să Te afli în acele mâini, Iubirea Te constrânge să rămâi; ba chiar, în anumiți preoți, Tu găsești pe acei preoți ai Pătimirii Tale, care cu enormele lor crime și sacrilegii, reînnoiesc actul uciderii lui Dumnezeu! Isuse, mă înspăimântă să mă gândesc la așa ceva! Cu toate acestea, așa cum [în timpul] Patimilor stăteai în mâinile iudeilor, tot astfel Te afli în acele mâini nedemne, precum un mielușel blând, așteptând din nou moartea Ta. O, Isuse, cât suferi! Tu ai vrea o mână iubitoare care să Te elibereze din acele mâini sângeroase. O, Isuse, când Te vei afla în asemenea mâini, Te rog, să mă chemi aproape de Tine, și pentru a Te adăposti Te voi acoperi cu puritatea îngerilor, Te voi parfuma cu virtuțile Tale pentru a atenua greața pe care o simți aflându-Te în acele mâini, iar inima mea Ți-o voi oferi drept scăpare și refugiu. Iar în timp ce vei sta în mine, eu Te voi ruga pentru preoți, pentru ca toți să fie miniștri Tăi demni.
O, Isuse, sărut piciorul Tău stâng și intenționez să repar pentru aceia care te primesc din obișnuință și fără dispozițiile necesare.
O, Isuse, sărut piciorul Tău drept și intenționez să repar pentru aceia care Te primesc pentru a Te insulta. Oh, când vor îndrăzni să facă aceasta, Te rog, să reînnoiești miracolul pe care l-ai făcut cu Longin, însănătoșindu-l din nou și convertindu-l doar cu atingerea sângelui care a izvorât din Inima Ta străpunsă de lancea lui… Astfel, la atingerea sacramentelor Tale, schimbă ofensele în iubire, iar pe ofensatori în iubitori.
O, Isuse, sărut Inima Ta, în care se revarsă toate ofensele, iar eu intenționez să-Ți dau reparări în toate, să-Ți dau un schimb de iubire pentru toți și să împart mereu cu Tine durerile Tale. O, cerescule Săgetător, dacă vreo ofensă scapă reparărilor mele, Te rog să mă întemnițezi în Inima și în Voința Ta, astfel încât, nimic să nu-mi poată scăpa. O voi ruga pe dulcea Mamă să mă țină mereu împreună cu Ea, pentru a repara totul și pentru toți; Te sărutăm împreună și făcându-Ți zid de apărare, îți vom îndepărta valurile de amărăciuni pe care le primești din partea făpturilor…
Oh, o, Isuse, amintește-Ți că și eu sunt o sărmană prizonieră; este adevărat că închisorile Tale sunt mai restrânse, de dimensiunea mică a unei ostii. De aceea închide-mă în Inima Ta și, cu lanțurile iubirii Tale, nu doar să mă întemnițezi, ci leagă unul câte unul gândurile mele, afecțiunile, dorințele, imobilizează mâinile și picioarele mele la Inima Ta, astfel încât, eu să nu mai am alte mâini și alte picioare decât pe ale Tale. Așadar, Iubirea mea, închisoarea mea va fi Inima Ta, lanțurile mele vor fi formate de iubire, flăcările Tale vor fi hrana mea, respirația Ta va fi a mea, porțile care mă vor împiedica să ies vor fi Voința Ta Preasfântă; și astfel, nu voi vedea decât flăcări, nu voi atinge decât foc, care, în timp ce îmi va da viață, [de fapt] mi va da moarte, ca aceea pe care Tu o înduri în ostia sfântă, și așa Îți voi da viața mea; iar în timp ce eu voi rămâne prizonieră în Tine, Tu Îți vei găsi locuința în mine. Nu este aceasta intenția Ta, închizându-Te în ostie; aceea de a fi eliberat (din ostie) de sufletele care Te primesc, luând viață în ele? Iar acum, în semn de iubire, binecuvântează-mă și sărută-mă, iar eu, Te îmbrățișez și rămân în Tine.
[O, Inima mea dulce, văd, că, după ce ai instituit Preasfântul Sacrament și ai văzut imensa nerecunoștință și ofensele făpturilor față de excesiva Ta Iubire, deși rămâi rănit și amărât, totuși nu dai înapoi, ci dimpotrivă, vrei să îneci totul în imensitatea Iubirii Tale.
Te văd, o, Isuse, că Te dăruiești pe Tine însuți Apostolilor Tăi și apoi adaugi că, ceea ce ai făcut Tu, trebuie să facă ei, oferindu-le puterea de a consacra; și de aceea îi numești preoți și institui și alte sacramente. Astfel că la toate Te gândești și repari totul: predicile făcute rău, sacramentele administrate și primite fără dispoziție, și de aceea sunt fără efecte, vocațiile greșite ale preoților, atât din cauza lor, cât și din a celor care îi numesc, nefolosind toate mijloacele pentru a cunoaște adevăratele vocații… Ah, nimic nu-Ți scapă, o, Isuse! Iar eu intenționez să Te urmez și să repar toate aceste ofense.
Apoi, după ce ai împlinit totul, îi aduni pe Apostolii Tăi și pornești spre Grădina Ghetsemani, pentru a începe dureroasa Ta Pătimire. Te voi urma în toate, ținându-Ți o fidelă companie.]
Voința Divină 