Iubitul meu Isus, a venit complet binevoitor. Părea ca un prieten intim, care îl sărbătorește pe celălalt prieten ca să-i dovedească iubirea lui. Primele cuvinte pe care mi le-a spus au fost:

„Iubita Mea, dacă ai ști cât te iubesc! Mă simt atras foarte tare să te iubesc. Propriile Mele întârzieri, când [trebuie] să vin, sunt noi cauze care Mă forțează și Mă determină să vin să te umplu cu noi haruri și carisme cerești. Dacă tu ai putea înțelege cât te iubesc, iubirea ta abia s-ar sesiza în comparație cu a Mea”.

            Și eu:„Dulcele meu Isus, este adevărat ceea ce spui, dar și eu simt că Te iubesc foarte mult și, dacă Tu spui că iubirea mea în comparație cu a Ta abia se distinge, este pentru că, puterea Ta este fără limite pe când a mea e limitată, iar eu pot să fac ceea ce Tu îmi acorzi; aceasta este foarte adevărat, pentru că atunci când vreau să sufăr foarte mult ca să-Ți dovedesc tot mai mult iubirea mea, dacă Tu nu-mi acorzi durerile, atunci nu stă în puterea mea să-mi provoc suferința și sunt constrânsă să mă resemnez în suferință, și să fiu acea ființă inutilă care am fost întotdeauna. În schimb, suferința pentru Tine era în puterea Ta, și în orice mod vrei să-Ți manifești iubirea, o poți face. Iubitul meu, dă-mi puterea, și apoi îți voi arăta câte știu să fac din iubire pentru Tine, pentru că acea măsură pe care o voi primi de la Tine, ți-o voi restitui la fel”.

            El asculta cu maximă plăcere absurditățile rostite de mine și voind să mă pună la încercare, m-a purtat cu duhul în apropierea unui spațiu adânc, plin cu foc lichid și tenebros; doar văzându-l, provoca oroare și spaimă.

Isus mi-a spus: „Aici este purgatorul și multe suflete sunt înghesuite în acest foc. Vei merge în acest loc să suferi pentru a elibera acele suflete care îmi plac Mie, și aceasta o vei face din iubire pentru Mine”.

            Eu, imediat, deși tremurând puțin, i-am spus:„Sunt gata din iubire pentru Tine să fac tot, dar trebuie să vii cu mine, altfel, dacă mă lași, nu mai poți fi găsit și apoi mă faci să plâng foarte mult”.

            Și El: „Și dacă Eu vin cu tine, care ar fi purgatorul tău? Acele dureri, dacă Eu aș fi prezent, s-ar preschimba pentru tine, în bucurii și mulțumiri”.

            Și eu: „Singură nu vreau să merg, și apoi, în timp ce mergem în acel foc, Tu vei sta în spatele meu, astfel nu Te voi vedea și voi accepta această suferință”.

            Așadar, m-am dus în acel loc plin de întunecimi dense, iar El mă urma din spate, și eu, de teamă că m-ar lăsa, i-am luat mâinile, ținându-le strâns pe umerii mei. Ajungând acolo jos, cine poate descrie durerile pe care le sufereau acele suflete?

            Este cu siguranță de nedescris că acele persoane încă mai sunt îmbrăcate cu trup omenesc. Deci, mergând eu în acel foc, el se dizolva și întunericul se diminua; multe suflete ieșeau, iar altele erau alinate. După ce am stat aproximativ un sfert de oră, am ieșit și Isus se lamenta foarte mult; eu am spus imediat: „Spune-mi Binele meu, de ce Te lamentezi? Draga mea viață, oare eu am fost cauza pentru că nu am vrut să merg singură în acel loc de dureri? Spune-mi, spune-mi, ai suferit mult văzând acele suflete care se chinuie? Ce simți?”

            Și Isus: „Iubita Mea, Mă simt preaplin de amărăciuni și, neputând să le mai conțin, sunt pe cale să le revărs pe pământ”.

            Și eu: „Nu, nu, Iubirea mea dulce, le vei turna în mine, e adevărat?”

            Și apropiindu-mă de gura Lui a turnat un lichid foarte amar, atât de abundent, încât nu puteam să-l conțin, și mă rugam ca El însuși să-mi dea puterea pentru a putea conține [lichidul], iar, ceea ce nu L-am lăsat pe Domnul nostru să facă, aș fi făcut eu, l-aș fi revărsat pe pământ, și acest fapt mi-ar fi provocat multă durere. Dar se pare că mi-a dat forță, deși au fost atât de multe suferințe, încât mă simțeam fără puteri, dar Isus, luându-mă în brațele Sale, mă susținea și îmi zicea: „Pentru tine este nevoie să cedezi din obligație. Devii atât de insistentă, încât Mă simt aproape constrâns să te mulțumesc”.