Totul continuă aproape mereu la fel. În această dimineață L-am văzut pe bunul Isus mai îndurerat ca de obicei, amenințând oamenii cu moartea și vedeam în anumite țări că mulți mureau. Apoi am trecut prin Purgator și, cunoscând o prietenă decedată, am întrebat-o despre diverse lucruri referitoare la starea mea, mai ales dacă starea mea este Voința lui Dumnezeu, dacă este adevărat că vine Isus, sau este diavolul, pentru că i-am spus: „De vreme ce te afli în fața Adevărului și cunoști clar lucrurile, fără să poți fi înșelată, îmi poți spune adevărul în ceea ce mă privește?” Iar ea, mi-a spus: „Nu te teme, starea ta este Voința lui Dumnezeu și Isus te iubește foarte mult, de aceea binevoiește să se manifeste ție”.

            Și eu, expunându-i anumite îndoieli, am rugat-o să binevoiască să vadă înaintea luminii adevărului dacă erau adevărate sau false și dacă ar vrea din caritate să vină să-mi spună; iar dacă ar face asta, eu ca răsplată aș da să se celebreze o Liturghie în amintirea ei. Și ea a adăugat: „Dacă Domnul vrea [se poate], deoarece noi suntem atât de cufundați în Dumnezeu încât nu putem nici măcar să ne mișcăm genele, dacă nu avem consimțământul Lui. Noi trăim în Dumnezeu, ca o persoană care trăiește într-un alt trup, care poate gândi, vorbi, privi, munci, merge, atât cât îi este permis de acel trup care îl înconjoară din exterior, fiindcă pentru noi nu este ca pentru voi, care aveți liberul arbitru și propria voință; pentru noi toată voința a încetat, voința noastră este doar Voința lui Dumnezeu, din Aceea trăim, în Aceea găsim toată mulțumirea, iar Ea ne formează tot binele și slava noastră”.

            Și arătând o mulțumire nespusă referitor la această Voință a lui Dumnezeu, ne-am despărțit.