În această dimineață, când a venit iubitul meu Isus, am început să spun: „Doamne, ce faci? Se pare că mergi prea departe cu Dreptatea”. Și în timp ce voiam să spun în continuare pentru a scuza mizeriile umane, Isus mi-a impus tăcerea, spunându-mi: „Taci, dacă vrei să mai rămân cu tine. Vino să săruți și să saluți cu adorațiile tale obișnuite, toate membrele Mele suferinde”.

            Așadar, am început de la cap și apoi treptat către celelalte membre. Oh, câte răni adânci conțineau acel preasfânt trup, încât doar privindu-le era îngrozitor! De îndată ce am terminat, a dispărut, lăsându-mă cu foarte puțină suferință și cu teamă. Cine știe cum se va revărsa peste oameni, pentru că nu a vrut să-și reverse amărăciunile Sale asupra mea!

            După un timp a venit Confesorul și i-am povestit ce am spus mai sus, și El mi-a zis: „Astăzi, pentru ascultare absolută, când îți faci meditația, trebuie să-L rogi ca El să te facă să suferi răstignirea și să nu mai trimită flageluri”.

            Așadar, când am făcut meditația, L-am rugat, în funcție de cum am primit ascultarea. Când tocmai a apărut, dar fără să mă bage în seamă, fie se arăta întorcând spatele oamenilor, fie dormea ca să nu fie deranjat de mine; ce știu eu? Simțeam că crăp, pentru că nu îi păsa ca eu să ascult. Deci am prins curaj și mi-am pus toată încrederea în sfânta ascultare, l-am luat de braț și mișcându-L ca să-L trezesc, i-am spus: „Doamne, ce faci? Aceasta este iubirea pe care o ai față de această virtute a Ta preaiubită, ascultarea? Acestea sunt laudele pe care le-ai adus de atâtea ori? Acestea sunt onorurile pe care le-ai oferit, până în momentul de a spune că Te simți cutremurat și nu poți rezista virtuții, [care este] ascultarea, şi subjugat de sufletul care se dăruieşte acestei virtuţi, acum pare că nu-ți pasă să mă faci să ascult?”

            În timp ce spuneam aceasta și alte lucruri, încât m-aș lungi prea mult dacă aș vrea să le scriu, binecuvântatul Isus s-a cutremurat și, parcă lovit de o durere intensă, a izbucnit într-un plâns neîntrerupt și suspinând, a spus: „Nici Eu nu vreau să trimit  flageluri, este dreptatea care Mă silește aproape cu forța, dar tu, cu această vorbire, vrei să Mă înțepi pe viu și să atingi un loc foarte delicat pentru Mine și mult iubit de Mine, atât de mult încât nu mi-am dorit altă onoare sau alt titlu decât acesta de ascultător. Și iată, ca să-ți arăt că nu este [adevărat] că nu-mi pasă să te fac să asculți, în ciuda faptului că justiția Mă obligă să nu o fac, îți împărtășesc durerile crucii doar în parte”.

            În timp ce făcea aceasta, a dispărut, lăsându-mă mulțumită pentru că m-a făcut să ascult, dar [m-a lăsat] cu o neplăcere în suflet, de parcă eu aș fi fost cauza cu vorbirea mea de a-L face pe Domnul să plângă. Ah, Doamne, Te rog, iartă-mă!

Title: Christ spoke to me about the devout remembrance of His Passion which has been made by so many of His followers during the past two thousand years. He said, about the ‘Stations of the Cross’ which I had just prayed, „You comfort my heart by your devotion”. From the Cross, He could see and hear His friends of future ages comforting Him, including ourselves today.

Code: T-08281-CW, Artist: Elizabeth Wang