suflete victima

V4.106 Patima lui Isus are un dublu scop, față de Dumnezeu și față de creaturi. Cine participă la durerile Sale se aseamănă cu Umanitatea Sa și participă la scopurile Sale, la roadele și la gloria Sa (8 februarie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață, venind, adorabilul meu Isus mi-a împărtășit o parte din Patima Sa. Deci, în timp ce mă aflam suferindă, pentru a mă încuraja, Domnul mi-a spus:

„Fiica Mea, prima semnificație a Pătimirii conține glorie, laudă, onoare, mulțumire, reparare către Divinitate. A doua este mântuirea sufletelor și toate harurile necesare pentru a atinge același scop. Prin urmare, viața celui care participă la durerile Pătimirii Mele conține în sine aceleași semnificații; și nu doar atât, ci ia aceeași formă a Umanității Mele și, din moment ce această Umanitate este unită cu Divinitatea, chiar și sufletul care participă la durerile Mele este în contact cu Divinitatea și poate obține ceea ce își dorește.

Într-adevăr, durerile lui sunt ca niște chei pentru a deschide comorile divine. Aceasta [se întâmplă] atâta timp cât trăiește aici jos [pe pământ], și apoi îi este rezervată chiar și în Cer, o glorie distinctă pentru sine, care îi este dată de Umanitatea și de Divinitatea Mea, ca să semene cu propria Mea lumină, ba chiar o glorie mai specială pentru întreaga curte cerească, care i se va da prin acest suflet, pentru ceea ce i-am comunicat; deoarece, cu cât mai mult sufletele s-au asemănat Mie în dureri, cu atât mai multă lumină și glorie va ieși din interiorul Divinității, și iată că întreaga curte cerească va participa la această glorie”.

            Binecuvântat să fie întotdeauna Domnul, și totul pentru gloria și onoarea Sa.

V4.1 Iubirea are nevoie să fie alimentată cu speranță constantă (5 septembrie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            De vreme ce în zilele trecute adorabilul meu Isus nu se arăta atât de mult, mă simțeam descurajată[1], [trăind cu] speranța de a-L avea din nou; așadar am crezut că totul se terminase pentru mine din cauza lipsei vizitelor Domnului nostru și a stării de victimă. În această dimineață când a venit, binecuvântatul Isus, purta o coroană îngrozitoare de spini, s-a așezat aproape de mine dorind să-i ofer alinare și plângându-se; i-am luat-o [coroana] încet-încetișor și, pentru a-i oferi mai multă mulțumire, am așezat-o pe capul meu.

            Apoi mi-a zis: „Fiica Mea, adevărata iubire este când e susținută de speranță perseverentă, pentru că, dacă astăzi se speră și mâine nu, iubirea se îmbolnăvește și, din moment ce iubirea este hrănită de speranță, cu cât mai multă hrană îi administrează, cu atât ea devine mai puternică, mai robustă și mai vie. Și dacă acest lucru lipsește, mai întâi se îmbolnăvește sărmana iubire și apoi, rămânând singură, fără sprijin, ajunge să moară complet. Prin urmare, ori cât de mari ar fi dificultățile tale, niciodată, nici măcar pentru o clipă, nu trebuie să te îndepărtezi de speranță cu teama de a Mă pierde. Într-adevăr, trebuie să te asiguri că speranța, depășind totul, te unește întotdeauna cu Mine și atunci iubirea va avea viață perpetuă”.

            După aceea a continuat să vină fără să-mi spună nimic.

[1] Luisa spune: „neîncrezătoare”.

V3.70 Luisa, împreună cu un alt suflet victimă din America, previne în mare măsură un flagel (17 mai 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Continuă aceeași stare de lipsă și abandon. Prin urmare, trezindu-mă în afara mea, vedeam o inundație, amestecată cu grindină, și părea că diferite orașe ar fi fost inundate, cu pagube notabile. În timp ce vedeam aceasta, eram într-o mare întristare, pentru că voiam să împiedic acea inundație, dar pentru că eram singură, și nu-l aveam cu mine pe Isus, îmi simțeam sărmanele brațe slăbite pentru a putea face acest lucru. Spre surprinderea mea, am văzut venind o fecioară, (îmi părea că este din America) [și împreună] am reușit să împiedicăm în mare parte acel flagel care ne amenința.

            După aceea, apropiindu-ne, am văzut-o pe acea fecioară cu însemnele pătimirii și încoronată cu spini, la fel ca și mine, iar o persoană care părea a fi un Înger, spunea: „O, puterea sufletelor victime! Ceea ce nu ne este dat nouă îngerilor să facem, pot face ele cu suferințele lor. Oh, dacă oamenii ar ști binele care vine de la ele, pentru că ele susțin binele public și particular, nu ar face altceva decât să implore de la Dumnezeu să multiplice aceste suflete pe pământ!”

            Apoi, după ce ne-am spus că ne vom prezenta reciproc Domnului, ne-am despărțit.