spini

V3.63 Luisa este asistenta lui Isus acoperit cu răni. Resemnarea la Vrerea Divină (23 aprilie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață, aflându-mă în afara mea, îl vedeam pe dulcele meu Isus care suferea mult; L-am implorat să-mi împărtășească din durerile Sale și El mi-a spus: „Și tu suferi; mai degrabă mă așez în locul tău, iar tu să ai rolul de a-mi fi infirmieră”.

            Părea că Isus s-ar fi așezat în patul meu și eu, alături de El, am început să-I văd din nou capul și i-am îndepărtat unul câte unul spinii care i-au rămas înfipți. Apoi m-am apropiat de trupul Său și i-am examinat toate rănile Sale, i le sărutam și îi ștergeam sângele; dar nu știam cum să le ung pentru a atenua suferințele și am văzut că ieșea din mine un ulei. Eu l-am luat și am uns rănile lui Isus, dar cu o oarecare teamă, pentru că nu înțelegeam ce ar însemna acel ulei care ieșea din mine. Dar binecuvântatul Isus m-a făcut să înțeleg că resemnarea la Vrerea Divină înseamnă uleiul care, în timp ce unge și diminuează durerile noastre, în același timp unge și atenuează durerile rănilor lui Isus. Deci, după ce am stat o bucată de timp pentru a îndeplini această atribuție față de dragul meu Isus, a dispărut și am revenit în mine.

V3.39 Secolul al XX-lea va fi cunoscut pentru mândrie, care este cea mai mare nebunie, înseamnă să-ți pierzi capul; în schimb, pentru Isus, ceea ce contează este inima (19 februarie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață adorabilul meu Isus a venit și m-a transportat cu duhul. Vedeam multă lume, toți în mișcare; îmi părea, dar nu pot spune cu siguranță, dacă era război sau o revoluție, iar Domnului nostru nu-i făceau altceva decât să-i împletească coroane de spini; în timp ce am fost foarte atentă să-i îndepărtez una, îi înfigeau pe cap alta și mai dureroasă. Ah, da, arăta că secolul nostru va fi renumit pentru mândrie. Cea mai mare nenorocire este să-ți pierzi mințile, pentru că după ce s-a pierdut capul cu tot cu creier, toate celelalte membre devin incapabile sau devin proprii lor dușmani dar și pentru ceilalți, așa că, se întâmplă ca persoana să cedeze intrarea liberă tuturor celorlalte vicii.

            Răbdătorul meu Isus tolera toate acele coroane de spini, iar eu abia am avut timp să i le îndepărtez, așa că s-a întors spre ei și le-a spus: „Veți muri, unii în război, unii în închisori și alții în cutremure și puțini veți rămâne. Mândria a modelat cursul acțiunilor vieții voastre și mândria vă va da moartea”.

            După aceea, binecuvântatul Isus m-a scos din mijlocul acelor oameni și devenind Copil, îl purtam în brațe ca să-l las să se odihnească. El, cerându-mi alinare, voia să soarbă de la mine: eu, temându-mă că ar fi diavolul, l-am însemnat de mai multe ori cu semnul crucii și apoi i-am spus: „Dacă ești cu adevărat Isus, să recităm împreună Bucură-te Maria către Regina noastră Mamă”, iar Isus a recitat prima parte și eu Sfânta Maria. Mai târziu, El însuși a vrut să recite Pater Noster. Oh, cât de mișcătoare era rugăciunea Sa, era atât de emoționant încât inima părea să se topească.

Apoi a adăugat: „Fiică, viața Mea a fost dăruită din Inimă, în mod distinct față de ceilalți; acesta este un motiv pentru care sunt cu totul inimă pentru suflete și pentru că sunt înclinat să vreau inima și nu tolerez nici măcar o umbră a ceea ce nu este al Meu. Așadar, între tine și Mine vreau totul în mod distinct pentru Mine, iar ceea ce vei acorda creaturilor nu va fi altceva decât revărsarea iubirii noastre”.