Aflându-mă în starea mea obișnuită, adorabilul meu Isus nu venea, iar eu simțeam că mor din cauza absenței Sale. Totuși a venit cu întârziere și mișcat din compasiune față de mine, sărutându-mă, mi-a spus:

„Fiica Mea, este necesar uneori să nu vin, altfel cum aș revărsa dreptatea Mea? Iar oamenii, văzând că nu îi pedepsesc, nu ar face altceva decât să se încurajeze din ce în ce mai mult; de aceea sunt necesare războaiele și masacrele; începutul și mijlocul vor fi foarte dureroase, dar sfârșitul va fi foarte mulțumitor; și apoi tu știi că primul lucru este resemnarea față de Voința Mea”.