După ce am primit Împărtășania, Îl vedeam pe dulcele meu Isus care mă invita să ies cu El, cu condiția că, dacă trebuia să mergem împreună și L-aș vedea pe Isus forțat de păcate să trimită pedepse, nu trebuia să mă opun Lui să nu le trimită. Cu această condiție am ieșit, înconjurând pământul.

            Mai înainte de toate am văzut nu foarte departe de noi, totul uscat, mai ales în anumite locuri; așadar m-am adresat Lui și am spus: „Doamne, cum vor face acești sărmani dacă le lipsește mâncarea pentru a se hrăni? Oh, Tu poți totul, așa cum ai uscat totul, tot așa poți face totul să reînverzească”. Și cum avea coroana de spini, am întins mâna, spunându-i: „Binele meu, ce Ți-au făcut acești oameni? Poate că ți-au pus această coroană de spini? Ei bine, dă-mi-o mie, că astfel vei rămâne liniștit și le vei da hrana pentru a nu pieri”. Și luându-i-o, mi-am așezat-o pe cap.

            În timp ce făceam acest lucru, Isus mi-a spus: „Este clar că nu te pot purta cu Mine, pentru că a te purta și a nu putea face nimic, este același lucru”. Și eu: „Doamne, nu am făcut nimic, iartă-mă dacă știi că am greșit, dar oh, ia-mă cu tine!” Și El: „Modul tău de a acționa Mă leagă cu totul”.

            Și eu: „Nu eu fac asta, tu însuți mă faci să lucrez în acest fel, pentru că fiind cu Tine, văd că toate lucrurile sunt ale Tale și, dacă eu nu am grijă de lucrurile Tale, pare că nu am grijă de Tine. Prin urmare trebuie să mă ierți dacă acționez așa, pentru că o fac din iubire pentru Tine și de aceea nu trebuie să mă îndepărtezi”.

            Apoi am continuat să înconjurăm. Am făcut tot posibilul să nu-i spun nimic, să nu pedepsească în vreun loc, pentru a nu-i da ocazia să mă trimită înapoi și astfel să pierd prezența Sa iubitoare, dar acolo unde nu puteam, începeam să mă opun. Am ajuns într-un loc în Italia unde se complota ceva, din care trebuia să vină o mare instabilitate, dar nu am înțeles ce va fi, și am spus: „Doamne, nu îngădui asta, sărmanii oameni! Ce vor face?”

            Văzând că sunt neliniștită și că voiam să-L opresc, Isus, mi-a spus cu autoritate: „Retrage-te, retrage-te!” Și smulgându-și o centură de cuie și ace, pe care le avea încarnate în trupul Lui și din cauza cărora suferea mult, a adăugat: „Retrage-te și ia această centură cu tine, pentru că îmi vei da multă alinare”. Și eu: „Da, mi-o voi pune eu în locul tău, dar lasă-mă în pace”. Și El: „Nu, retrage-te!”

            Și a spus-o cu o așa mare autoritate încât, incapabilă să rezist, m-am trezit într-o clipă în mine și nu am putut înțelege ce ar însemna acel complot.