Continuând starea de privațiune, în această dimineață părea că L-am văzut pentru puțin timp, împreună cu Regina Mamă și de vreme ce adorabilul Isus avea coroana de spini, i-am luat-o și L-am compătimit total; și în timp ce făceam aceasta, mi-a spus: „Ai milă împreună [cu Mine] de Maica Mea, căci suferința Mea este motivul durerilor Ei, compătimind-o pe Ea, Mă compătimești pe Mine însumi”.

            După aceea îmi părea că mă aflu pe muntele Calvar în momentul răstignirii Domnului nostru și, în timp ce suferea răstignirea, nu știu cum, vedeam în Isus, toate generațiile trecute, prezente și viitoare, și Isus, avându-ne pe noi toți în Sine, simțea toate ofensele făcute de fiecare dintre noi și suferea pentru toți în general și pentru fiecare individ în mod particular, astfel că am văzut și păcatele mele și durerile pe care le suferea pentru mine în mod distinct, dar vedeam și remediul pe care îl administra pentru relele noastre și pentru mântuirea noastră veșnică, pentru fiecare dintre noi, fără excepția vreunuia.

Acum, cine poate spune tot ce vedeam în binecuvântatul Isus, de la primul la ultimul om? Când eram în afara mea, vedeam lucrurile clare și distincte; dar aflându-mă în interiorul meu, le văd pe toate confuze. Așa că, pentru a evita absurditățile, pun punct.