În această dimineață, după ce am primit Împărtășania, m-am trezit într-o mare de amărăciuni, pentru că nu-L vedeam pe supremul meu bine Isus. Îmi simțeam tot interiorul alarmat, dar într-o clipă s-a arătat și mi-a spus, chiar certându-mă: „Nu știi că a nu te abandona în Mine este dorința de a încălca drepturile Divinității Mele, provocându-Mi un mare afront? De aceea, abandonează-te și liniștește-ți interiorul în Mine și vei găsi pacea; și găsind pacea, mă vei găsi pe Mine”. Acestea fiind spuse, a dispărut ca fulgerul, fără să se mai arate.

            Ah, Doamne, ține-mă complet abandonată și foarte strânsă în brațele Tale, ca să nu pot scăpa niciodată, altfel voi evada mereu!