Întrucât în această dimineață binecuvântatul Isus nu venea, în interiorul meu simțeam o umbră de tulburare cu privire la motivul pentru care nu venea; de aceea, când a venit, mi-a spus: „Fiica Mea, a fi cuprins în Dumnezeu și a nu ieși din limitele păcii, este același lucru. Dacă tu simți puțină tulburare, este semn că ieși puțin dinlăuntrul lui Dumnezeu, pentru că a fi cuprins în El și a nu avea pacea desăvârșită, este imposibil, cu atât mai mult cu cât limitele păcii sunt interminabile; într-adevăr, ceea ce aparține lui Dumnezeu este în totalitate pace”.

            Apoi a adăugat: „Nu știi că privațiunile servesc sufletului ca iarna pentru plante, care își adâncesc rădăcinile și mai mult, le întăresc și le fac să înverzească și să înflorească în luna mai?”

            După aceea, m-a purtat cu duhul și, după ce i-am încredințat diferite necesități, a dispărut și m-am regăsit în mine, cu dorința de a mă păstra mereu în interiorul lui Dumnezeu, ca să mă pot regăsi în hotarele păcii.