sufletul

V4.58 Numai Crucea îl face pe Dumnezeu cunoscut sufletului și dacă sufletul este cu adevărat al lui Dumnezeu. Crucea durerii și crucea iubirii (8 martie 1901)

Divine WillLasă un comentariu

            Continuau sărmana mea stare și tăcerea binecuvântatului Isus, iar în această dimineață, mă aflam mai deprimată ca niciodată. Când a venit, Isus mi-a spus: „Fiica Mea, nici lucrările, nici predicile, nici chiar puterea minunilor, nu M-au făcut cunoscut cu claritate ca fiind Dumnezeu, dar când am fost așezat pe cruce și înălțat pe ea ca pe propriul Meu tron, atunci am fost recunoscut ca Dumnezeu; doar crucea a revelat lumii și întregului iad cine eram Eu cu adevărat; deci toți au fost cutremurați și L-au recunoscut pe Creatorul lor. Prin urmare, crucea este cea care îl descoperă pe Dumnezeu sufletului și face cunoscut dacă sufletul este cu adevărat al lui Dumnezeu. Se poate spune că prin cruce se descoperă toate părțile intime ale sufletului și îi dezvăluie lui Dumnezeu și oamenilor cine este ea”.

            Apoi a adăugat: „Pe două cruci Eu mistuiesc sufletele: una este de durere, cealaltă este de iubire; în Cer cele nouă coruri angelice Mă iubesc, dar fiecare are propria misiune distinctă, așa cum rolul special al Serafimilor este iubirea, iar corul lor este așezat în partea din față pentru a primi reverberațiile[1] iubirii Mele, astfel iubirea Mea și a lor, săgetându-se reciproc, armonizează continuu, Eu, le dăruiesc sufletelor pe pământ atribuții distincte: pe un suflet îl fac martir al durerii, pe altul al iubirii, amândouă fiind maestre iscusite pentru a le sacrifica și a le face demne de complăcerile Mele”.

[1] Reverberațiile: rezonanță, repercusiune, ecou, difuziune.

V3.93 Diferența dintre a trăi pentru Dumnezeu și a trăi în Dumnezeu (continuare) (10 iulie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Aflându-mă în aceeași confuzie, s-a arătat ca un fulger și mi-a dat de înțeles că nu am scris tot ce mi-a spus El cu o zi înainte, adică, sufletul nu trebuie să trăiască numai pentru Dumnezeu, ci în Dumnezeu.

            Așadar, binecuvântatul Isus, mi-a repetat diferența dintre a trăi pentru Dumnezeu și trăirea în Dumnezeu, spunându-mi: „Trăind pentru Dumnezeu, sufletul poate fi supus tulburărilor, amărăciunilor, să fie inconstant, să simtă greutatea viciilor, să se amestece în lucrurile pământești. Dar trăind în Dumnezeu, nu, ci este cu totul diferit, deoarece principalul lucru pentru a face ca o persoană să poată intra să locuiască într-o altă persoană, înseamnă să înlăture tot ce este al ei, adică să se detașeze de orice, să lase propriile vicii, într-un cuvânt, să lase totul pentru a găsi totul în Dumnezeu.

Când, sufletul nu numai că s-a detașat, ci s-a subțiat bine-bine, atunci poate intra prin ușa îngustă a Inimii Mele pentru a trăi în Mine, în felul Meu și din propria Mea viață, întrucât Inima Mea este foarte largă, atât de mult încât nu există nicio limită pentru hotarele ei, totuși ușa este foarte îngustă și doar cei care sunt detașați complet, pot intra în Ea. Și acesta este un motiv, pentru care Eu fiind Preasfânt, nu aș permite niciodată să trăiască în Mine orice ar fi străin de sfințenia Mea. Prin urmare, fiica Mea, încearcă să trăiești în Mine și vei poseda Paradisul anticipat”.

             Cine poate spune cât de mult înțelegeam despre această trăire în Dumnezeu? Dar apoi a dispărut și eu am rămas în aceeași stare a mea.

–––––––––––

Luca 13,24: „Străduiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, căci vă spun, mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea! 

Matei 7,13-14: Intraţi pe poarta strâmtă, pentru că largă este poarta şi lată calea ce duce spre pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea! Dar cât de strâmtă este poarta şi cât de îngustă calea care duce la viaţă! Şi puţini sunt cei care o găsesc.

V3.92 Sufletul nu trebuie să trăiască doar pentru Dumnezeu, ci în Dumnezeu: aceasta este adevărata virtute, care dă sufletului aceeași formă a Persoanei Divine în care locuiește (9 iulie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Continuă aceeași stare și poate chiar mai rău, iar dacă uneori se arată (Isus), este ca o umbră și fulgere și aproape întotdeauna în tăcere. În această dimineață, mă aflam în culmea suferinței și a naivității din cauza somnului continuu, iar de îndată ce s-a arătat, mi-a spus:

„Curaj, fiica Mea, sufletul care este cu adevărat al Meu, nu trebuie doar să trăiască pentru Dumnezeu, ci în Dumnezeu. Tu încearcă să trăiești în Mine, că în Mine vei găsi recipientul tuturor virtuților, și plimbându-te printre ele, te vei hrăni cu parfumul lor, atât de mult încât să fii plină de ele, și tu însăți nu vei face altceva decât să trimiți lumină și parfum ceresc, pentru că a trăi în Mine este adevărata virtute și are virtutea de a da sufletului aceeași formă a Persoanei Divine în care își găsește locuința Sa și îl transformă în aceleași virtuți divine cu care se hrănește”.

            După aceea, ca fulgerul a dispărut, iar sufletul meu, alergând după acel fulger, s-a trezit în afara mea, dar deja fugise și nu am putut să-L mai găsesc și am suferit amărăciunea de a vedea doar grindină îngrozitoare, care a făcut un mare dezastru, [am văzut] fulgere, de parcă ar fi produs incendii și alte lucruri care erau pregătite. Văzând acestea, m-am trezit în mine, mai suferindă decât înainte.