Sufletul: Iată-mă din nou pe genunchii tăi materni, pentru a asculta lecțiile tale. Mamă Cerească, această sărmană fiică se încredințează puterii tale. Sunt prea sărmană, recunosc, dar mai știu că Tu mă iubești ca o Mamă, aceasta îmi ajunge pentru a mă arunca în brațele tale, ca tu să ai compasiune pentru mine și deschizându-mi urechile inimii, mă vei face să aud vocea ta preadulce pentru a-mi da lecțiile tale sublime. Tu, Mamă sfântă, vei purifica inima mea cu atingerea degetelor tale materne, ca să se poată închide în ea roua cerească a învățăturilor tale cerești.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea, ascultă-mă, dacă tu ai ști cât te iubesc, ai avea mai multă încredere în Mama ta și ai face tot posibilul să nu-ți scape nici un singur cuvânt de-al meu. Trebuie să știi că nu te-am scris doar în Inima mea, dar înăuntrul acestei Inimi am o fibră maternă care mă determină să o iubesc pe fiica mea mai mult decât o mamă. De aceea vreau să te fac să auzi marele miracol pe care l-a făcut FIATUL Suprem în mine, iar tu, imitându-mă, să poți să-mi dai marea onoare de a fi fiica mea regină. Cât suspină Inima mea, cufundată în iubire, de a avea în jurul meu distinsa mulțime a micuțelor regine!

Așadar, ascultă-mă draga mea fiică: de îndată ce Voința Divină s-a revărsat asupra germenului meu uman pentru a împiedica tristele efecte ale păcatului, Divinitatea a surâs, a sărbătorit văzând în germenul meu acel germen uman pur și sfânt, așa cum a ieșit din mâinile Sale creatoare atunci când a creat omul. Iar FIATULDivin a făcut al doilea pas în mine, cu aducerea acestui germen uman al meu, purificat și sfințit de El, înaintea Divinității, ca să se reverse torențial asupra micimii mele în actul de a fi zămislită; iar Divinitatea, văzând în mine lucrarea lor creativă, frumoasă și curată, a surâs cu plăcere și voind să mă sărbătorească, Tatăl Ceresc a revărsat asupra mea mări de putere, Fiul, mări de înțelepciune, Duhul Sfânt, mări de iubire.

   Prin urmare, am rămas zămislită în lumina nesfârșită a Voinței Divine și în mijlocul acestor mări divine pe care micimea mea nu le putea conține, formam valuri foarte înalte pentru a le trimite din nou Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt, ca omagii de iubire și glorie. Iar Trinitatea era numai ochi asupra mea și pentru a nu se lăsa cucerită de mine în iubire, zâmbindu-mi și mângâindu-mă, îmi trimitea alte mări care mă înfrumusețau atât de mult deoarece, așa cum mica mea umanitate a fost formată, am dobândit virtutea fermecătoare de a-L încânta pe Creatorul meu. Și într-adevăr se lăsa captivat, în așa fel încât între mine și Dumnezeu era mereu sărbătoare și nu ne-am refuzat nimic unul altuia. Eu nu i-am refuzat niciodată nimic și nici El mie. Dar știi tu cine mă însuflețea cu această forță încântătoare? Voința Divină, cea care domnea în mine ca și viață. De aceea puterea Ființei Supreme era a mea, așadar aveam o putere egală de-a ne încânta reciproc.

Deci, fiica mea, ascult-o pe Mama ta. Să știi că Eu te iubesc mult de tot și aș vrea să văd sufletul tău plin de însele mările mele care sunt imense și vor să se reverse, dar pentru a face aceasta trebuie să te eliberezi de vrerea ta, încât Vrerea Divină să poată face al doilea pas asupra ta și să devină ca un principiu de viață în sufletul tău, în acest mod chemi atenția Tatălui Ceresc, a Fiului și a Duhului Sfânt să se reverse asupra ta cu mările Lor abundente; dar pentru a face aceasta vor să găsească în tine însăși Voința lor, pentru că nu vor să încredințeze voinței tale omenești mările Lor de putere, de înțelepciune, de iubire și de o frumusețe de nedescris.

Draga mea fiică, ascultă de Mama ta, pune mâna pe inima ta și spune-mi secretele tale: de câte ori ai fost nefericită, torturată, mâhnită pentru că ai făcut voința ta? Să știi că tu ai dat deoparte o Voință Divină și ai căzut în labirintul relelor. Ea voia să te facă pură și sfântă, fericită și frumoasă, de o frumusețe fermecătoare, iar tu, făcând voința ta, ai pornit la război împotriva Ei și cu durere ai dat-o afară din locuința Sa dragă care este sufletul tău. Ascultă fiica Inimii mele, aceasta este o durere pentru Mama ta, pentru că nu vede în tine Soarele FIATULUI Divin ci vede întunericul dens al nopții voinței tale omenești. Dar sus, curaj: dacă tu îmi promiți că îmi vei da voința ta în mâinile mele, Eu, Mama ta Cerească te voi lua în brațele mele, te voi așeza pe genunchii mei și voi așeza din nou în tine Viața Voinței Divine, iar tu pentru multele mele lacrimi, vei forma surâsul meu, sărbătoarea mea, zâmbetul și sărbătoarea Preasfintei Treimi.

Sufletul: Mamă Cerească, știind că mă iubești atât de mult, te rog să nu permiți ca eu să cobor de pe genunchii tăi materni și când vezi că eu aș vrea să fac voința mea, veghează sărmanul meu suflet; și închizându-mă în Inima ta, puterea iubirii tale să ardă vrerea mea. Așa voi schimba lacrimile tale în zâmbete de mulțumiri.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei ori pe genunchii mei, încredințându-mi vrerea ta și spunându-mi: „Mama mea, această voință a mea vreau să fie a ta, pentru ca Tu să mi-o schimbi cu Voința Divină”.

Iaculatorie: „Suverană Regină, cu imperiul tău divin umilește voința mea, încât să se nască în mine germenul Voinței Divine”!