După ce am petrecut câteva zile de privațiune, [Isus] s-a arătat cel mult ca o umbră și fulger, și îmi simțeam toate puterile adormite, încât eu însămi nu înțelegeam ce se întâmplă în interiorul meu. În această somnolență, o singură durere s-a trezit în interiorul meu și îmi părea că mi s-a întâmplat ca celui care își pierde vederea în timp ce doarme, sau este dezbrăcat de toate bogățiile lui, deci săracul nu poate nici să sufere, nici să se apere, nici să folosească vreun mijloc pentru a scăpa de neșansele lui. Săracul, în ce stare de compătimire se află! Care este cauza? Somnul; pentru că, dacă ar fi treaz, cu siguranță ar ști să se apere de nenorocirile lui. Aceasta este starea mea sărmană; nu îmi este permis să trimit nici măcar un geamăt, un oftat, să vărs o lacrimă, pentru că l-am pierdut din vedere pe Cel care este toată iubirea mea, tot binele meu, și care formează toată mulțumirea mea. Se pare că pentru a nu fi îndurerată de privarea Sa, m-a adormit și m-a lăsat. Ah, Doamne, trezește-mă Tu, ca să-mi văd mizeriile și măcar să știu ce îmi lipsește.

            În timp ce eram în această stare, din interiorul meu l-am simțit pe binecuvântatul Isus, care se lamenta continuu. Gemetele acelea mi-au rănit auzul și trezindu-mă puțin, am spus: „Singurul și unicul meu Bine, simt din plângerile Tale prea marea suferință în care Te afli. Acest lucru se întâmplă pentru că vrei să suferi singur și nu vrei să mă faci părtașă la durerile Tale; într-adevăr, pentru a nu mă avea în compania Ta, m-ai adormit și m-ai lăsat fără să mai înțeleg nimic. Înțeleg de unde vin toate acestea: [ca Tu] să fii mai liber pentru a pedepsi. Ah, ai milă de mine, căci fără Tine sunt oarbă, și în ce Te privește pe Tine, este mereu bine în toate circumstanțele să ai pe cineva care să-ți țină companie, care să Te aline și astfel să-Ți înlăture furia. Deocamdată ești statornic în a trimite flageluri, dar când vei vedea imaginile Tale pierind din cauza nenorocirilor, vei avea mai multe lamentări decât acum și poate îmi vei spune: „Ah, dacă ai fi fost mai implicată să Mă liniștești, dacă ai fi luat asupra ta durerile creaturilor, nu mi-aș fi văzut propriile membre atât de sfâșiate”. „Este adevărat, prearăbdătorul meu Isus? Oh, calmează-Te puțin și lasă-mă să sufăr în locul Tău!”

            În timp ce spuneam acestea, El se lamenta continuu, aproape că dorea să fie compătimit şi ușurat, dar parcă voia să i se smulgă această ușurare cu forța, așadar, la insistența exigențelor mele, și-a întins în interiorul meu mâinile şi picioarele pironite şi mi-a împărtășit ceva din durerile Sale.

            După aceea, dând puțin răgaz lamentărilor Sale, mi-a spus: „Fiica Mea, sunt vremurile triste care Mă obligă să fac aceasta, pentru că oamenii au devenit atât de lacomi și mândri, încât fiecare crede că este „dumnezeu” pentru sine și dacă Eu n-aș pune mâna pe flageluri, le-aș face un rău sufletelor, pentru că numai crucea este hrana umilinței. Deci, dacă nu aș face aceasta, aș fi Eu însumi [Cel] care să-i fac să le lipsească mijlocul pentru a se umili și să-i opresc din nebunia lor ciudată, deși majoritatea Mă ofensează tot mai mult; dar îmi place să Mă comport ca un tată care frânge pâinea, ca să mănânce toți; dacă unii copii nu vor s-o ia, cu siguranță ei o folosesc pentru a o arunca în fața tatălui; ce vină are bietului tată? Așa sunt și Eu. Prin urmare, ai milă de Mine în suferințele Mele”.

            Spunând acestea, a dispărut, lăsându-mă pe jumătate trează și pe jumătate adormită, eu însămi neștiind nici dacă trebuie să mă trezesc cu adevărat, nici dacă trebuie să adorm din nou.

Title: At the Easter Vigil, Christ leaned over my chair, showing how delighted He was to be with me, and at my desire to please Him, to live at peace with everyone, and to make Him widely known and loved.

Code: T-04454A-BW-X1, Artist: Elizabeth Wang.