Continuând să vină adorabilul meu Isus, m-a făcut părtașă la diferite dureri ale Pătimirii Sale și apoi Domnul m-a purtat cu duhul în afara mea, arătându-mi satele vecine. Îmi părea că ar fi fost Andria, deoarece, dacă Domnul nu ar folosi atotputernicia Sa, ca pe o pedeapsă pentru ei, lucrurile ar deveni grave și mult mai mult de-a atât, părea că a existat o incitare din partea unor preoți la aceste revolte, care Îl amărau și mai mult pe Domnul nostru. Așadar, după ce am vizitat diferite biserici împreună cu binecuvântatul Isus, făcând acte de reparare și adorație pentru toate profanările care se comit în biserici, Isus mi-a spus: „Fiica Mea, lasă-mă să torn puțin, fiindcă sunt atât de multe amărăciunile, încât nu le pot înghiți singur, iar Inima Mea nu le poate îndura”.

            Astfel a turnat și a dispărut de la mine, revenind alte dăți fără să-mi mai spună nimic.