V4.5 Luisa nu reușește să îndure suferința lui Isus și de aceea se simte vinovată, dar Isus o mângâie. Adevăratul motiv este că vor fi revoluții și comploturi împotriva Bisericii (12 septembrie 1900)

            Continua aproape la fel. Venind în această dimineață, și-a vărsat amărăciunile Sale și eu am rămas[1] în mare suferință, încât am început să-L rog pe Domnul să-mi dea putere și să mă aline puțin, pentru că nu puteam să rezist. Atunci am fost luminată și anume că păcătuiam făcând aceasta; și apoi, ce va spune binecuvântatul Isus? În timp ce cu alte ocazii L-am rugat atât de mult să toarne, încât de data aceasta a turnat fără să fie rugat, iar eu voiam alinare! Pare că devin mai rea, iar răutatea mea ajunge atât de departe, încât nici în fața Lui nu mă abțin să comit greșeli și păcate. Așadar, neștiind ce să fac pentru a repara, am hotărât de data aceasta în interiorul meu, să fac un sacrificiu mai mare și să-mi acord o penitență, încât natura mea să nu îndrăznească să caute iarăși alinare; să renunț la venirea Domnului nostru și, dacă ar fi venit, ar fi trebuit să-i spun: „Nu veni, Iubire; ai milă de mine și alină-mă”.

            Așa am făcut, am petrecut câteva ore într-o suferință densă, fără Isus; cât de amar m-a costat! Dar Isus, având compasiune pentru mine a venit, fără ca eu să-L caut, iar eu imediat i-am spus: „Ai răbdare, nu veni, pentru că nu vreau alinare”.

Și El: „Fiica Mea, sunt mulțumit de sacrificiul tău, dar ai nevoie de alinare, altfel leșini”. Iar eu: „Nu, Doamne, nu vreau alinare”. Dar El, apropiindu-se de gura mea, a turnat aproape cu forța din gura Sa câteva picături de lapte dulce, care mi-au atenuat suferința. Cine poate spune confuzia și îmbujorarea pe care le-am simțit în fața Lui, așteptându-mă la un reproș? Dar Isus, ca și cum nu mi-ar fi simțit neatenția, s-a arătat mai binevoitor, mai dulce.

Eu, văzându-L așa, am zis: „Adorabilul meu Isus, o dată ce ai turnat în mine și eu sufăr, nu trebuie să salvezi lumea? Este adevărat?” Și El: „Fiica Mea, crezi că Eu am turnat totul în tine? Și apoi, cum ai putea înfrunta toată pedeapsa pe care o voi revărsa asupra lumii? Tu însăți ai văzut că pentru puținul pe care L-am turnat, nu puteai rezista, și dacă nu aș fi venit să te ajut, ai fi fost terminată. Acum, ce ar fi fost dacă aș fi turnat totul în tine? Draga Mea, ți-am dat cuvântul Meu, te voi mulțumi în parte”.

            După aceea, m-a dus cu duhul în afara mea în mijlocul oamenilor și continuam să văd multele rele, mai ales cum complotau pentru a se revolta împotriva Bisericii și a societății, pentru a-i ucide pe Sfântul Părinte și pe preoți. Eu îmi simțeam sufletul sfâșiat văzând acestea și mă gândeam: „Dacă ar ajunge să îndeplinească aceste comploturi – și asta să nu se întâmple niciodată – atunci ce va fi? Câte rele vor veni?”

            Și foarte necăjită, m-am uitat la Isus, și El mi-a zis: „Și ce zici despre revolta care s-a întâmplat aici?” Și eu: „Ce revoltă? În zona mea nu s-a întâmplat nimic”. Și El: „Nu-ți amintești revolta din Andria?” „Ba da, Doamne”. Și El: „Ei bine, pare că nu este nimic, dar nu este așa [în realitate]. Aceea [din Andria] a fost o ocazie pentru a incita de asemenea și alte țări să se revolte și să verse sânge, provocând ofense persoanelor sacre și sanctuarelor Mele; și pentru că fiecare vrea să arate care e mai bun, să atragă spre rău, se vor lua la întrecere pentru a vedea cine poate face mai mult [rău]”. Și eu: „Ah, Doamne, dă pacea Bisericii și nu permite multe nenorociri!” Și voind să spun mai mult, a dispărut, lăsându-mă complet îndurerată și îngrijorată.


[1] Luisa spune deseori „am fost lăsată”, în loc să spună „am rămas”. Nu va fi repetată nici această notă.

Title: Those who oppose the legitimate teaching authority of the Church and develop a habit of defiance are, perhaps without realising it, defying Christ Himself


Code: T-04172A-CW


Artist: Elizabeth Wang

V3.6 Luisa, din ascultare, nu se conformează Dreptății Divine (cum fac în schimb un preot sfânt și o fecioară din Peru), ci trebuie, ca victimă, să o contrazică (11 noiembrie 1899)

            Aflându-mă în starea mea obișnuită, m-am trezit în afara mea și îmi părea că înconjuram pământul. Oh, cât era de inundat de tot felul de nelegiuiri, îți face oroare să te gândești la aceasta! Deci, în timp ce înconjuram, am ajuns într-un loc unde am găsit un preot care trăia o viață sfântă, și într-un alt loc, o fecioară cu o viață aspră și sfântă. Ne-am unit toți trei și am început să vorbim despre multele pedepse pe care Domnul le dă și de multe altele pe care le ține pregătite.

            Eu le-am spus: „Și voi ce faceți? V-ați conformat oare Justiției divine?” Și aceia: „Văzând necesitatea critică a acestor vremuri triste, [văzând] că omul nu s-ar supune nici măcar dacă ar apărea un Apostol, nici dacă Domnul ar trimite un alt sfânt Vincent Ferrer, care cu minuni și semne miraculoase l-ar putea duce la convertire, văzând omul ajuns la o asemenea încăpățânare și la un fel de nebunie, încât chiar prin puterea acelor miracole l-ar face și mai neîncrezător, tot așa și noi ne-am conformat dreptății, fiind învăluiți de această necesitate critică, pentru binele oamenilor și pentru a opri această mare putreziciune care inundă fața pământului și pentru gloria Dumnezeului nostru atât de insultat. Doar ne rugăm și ne oferim ca victime, pentru ca aceste pedepse să reușească la convertirea popoarelor. Și tu, ce faci? Nu te-ai conformat cu noi?”

            Și eu: „Ah, nu, nu pot, pentru că ascultarea nu vrea, deși Isus vrea să mă conformez, dar din moment ce ascultarea nu vrea, trebuie să învingă peste toate, prefer să mă contrazic cu binecuvântatul Isus, ceea ce mă îndurerează foarte mult”. Și aceia: „Când este ascultarea, desigur că nu este nevoie să fii de acord”.

            După aceasta, aflându-mă în mine, imediat L-am văzut pe preaiubitul Isus și, pentru că voiam să știu din ce parte [a lumii] ar fi acel preot și acea fecioară, El mi-a spus că erau din Peru.