Voința Divină

Dulcele meu Bine, privindu-Te, inima mea nu mai rezistă să vadă cum continui să agonizezi. Sângele Îți curge șiroaie din tot Trupul, într-o asemenea abundență încât, neținându-Te pe picioare, ai căzut într-o baltă de [sânge]… O, Isuse, Iubirea mea, mi se rupe inima văzându-Te atât de slăbit și epuizat! Fața Ta adorabilă și mâinile Tale creatoare se sprijină pe pământ și se mânjesc de sânge… Pare că, în schimbul râurilor de nelegiuiri pe care Ți le trimit creaturile, Tu vrei să dai râuri de sânge pentru a face ca aceste păcate să rămână înecate în el și astfel, să dai cu el fiecăruia decretul iertării Tale. Dar, oh, o, Isuse al meu, ridică-Te, este prea mult ceea ce suferi; este suficient până aici pentru Iubirea Ta!

Iar în timp ce se pare că binevoitorul meu Isus, moare în propriul sânge, Iubirea îi dă o nouă viață. Îl văd mișcându-se cu dificultate, se ridică și, atât de udat de sânge și de noroi, pare că vrea să meargă și neavând putere, se târăște cu dificultate… Dulcea mea Viață, lasă-mă să Te port în brațele mele… Poate mergi la dragii Tăi discipoli? Dar care este durerea adorabilei Tale Inimi, găsindu-i din nou adormiți…! Și Tu, cu vocea tremurândă și slăbită, îi chemi: „Fiii Mei, nu dormiți! Ora este aproape. Nu vedeți în ce stare am ajuns? Oh, ajutați-Mă, nu Mă abandonați în aceste ore extreme!”

Și aproape clătinându-Te, ești pe cale să cazi lângă ei, în timp ce Ioan întinde brațele pentru a Te susține… Ești atât de nerecunoscut, încât dacă nu ar fi fost pentru suavitatea și dulceața vocii Tale, nu Te-ar fi recunoscut. Apoi, recomandându-le rugăciunea și vegherea, Te reîntorci în Grădină, dar cu o a doua străpungere în Inimă. În această străpungere, văd, Binele meu, toate păcatele acelor suflete care, în încercările întunecate ale nopții, fără să țină cont de manifestările concrete ale favorurilor Tale transformate în daruri, sărutări și mângâieri, uitând Iubirea Ta și darurile Tale, au rămas ațipite și adormite, pierzând astfel spiritul rugăciunii continue și al vegherii.

Isuse al meu, este adevărat că, după ce Te-au văzut pe Tine, după ce au gustat darurile Tale, este nevoie de mare putere să rămână lipsiți de ele și să reziste; doar un miracol poate face ca astfel de suflete să reziste la încercări.

De aceea, în timp ce Te compătimesc pentru aceste suflete, ale căror neglijențe, nechibzuințe și ofense, sunt cele mai amare Inimii Tale, Te rog, dacă ele ar ajunge să facă un singur pas, care ar putea [să-Ți provoace] cea mai mică neplăcere, Tu să le încercuiești cu atât de multe Haruri încât să le oprești să nu piardă spiritul rugăciunii continue.

Dulcele meu Isus, în timp ce Te reîntorci în Grădină, pare că nu mai poți; ridici spre Cer Fața îmbibată de Sânge și de pământ și repeți pentru a treia oară: „Tată, dacă este posibil, treacă de la Mine acest potir… Tată Sfânt, ajută-Mă! Am nevoie de mângâiere! Este adevărat că, pentru păcatele luate asupra Mea, sunt grețos, respingător, ultimul dintre oameni înaintea Maiestății Tale infinite; Dreptatea Ta este indignată de Mine… Dar privește-Mă, o, Tată, sunt tot Eu, Fiul Tău, care formez o singură Ființă cu Tine. Oh, ajută-Mă, [ai] milă, o, Tată! Nu Mă lăsa fără mângâiere!”

Apoi Dulcele meu Bine îmi pare că Te aud chemând-o pe draga Ta Mamă în ajutor: „Dulce Mamă, strânge-Mă în brațele tale, cum Mă strângeai [când eram] Copil! Dă-Mi acel lapte pe care L-am supt de la Tine, pentru a Mă reîmprospăta și îndulci amărăciunile agoniei Mele.

Dă-mi Inima ta, care forma toată mulțumirea Mea… Mama Mea, Magdalena, dragilor Apostoli, voi toți care Mă iubiți, ajutați-Mă, mângâiați-Mă! Nu Mă lăsați singur în aceste momente extreme; faceți-Mi toți coroană în jurul Meu; dați-Mi drept mângâiere compania voastră, iubirea voastră!”

Isuse, Iubirea mea, cine poate să reziste văzându-Te în aceste [momente] extreme? Care inimă va fi atât de împietrită, încât să nu se frângă văzându-Te atât de înecat în Sânge? Cine nu va vărsa torente de lacrimi amare, auzind accentele Tale dureroase care caută ajutor și mângâiere?

Isuse al meu, consolează-Te, deja văd că Tatăl îți trimite un Înger [să-Ți ofere] mângâiere și ajutor, prin urmare, să ieși din această stare de agonie, pentru a Te putea da în mâinile iudeilor; iar în timp ce vei sta cu Îngerul, eu voi înconjura Cerul și pământul, Tu îmi vei permite să iau acest Sânge pe care L-ai vărsat, încât să-L pot da tuturor oamenilor drept garanție a mântuirii fiecăruia, aducându-Ți în schimb, drept mângâiere, afecțiunile, bătăile inimii, gândurile, pașii și operele lor.

Mama mea Cerească, vin la tine pentru a merge împreună la toate sufletele, dându-le lor Sângele lui Isus. Dulce Mamă, Isus vrea mângâiere și cea mai mare mângâiere pe care i-o putem da, este să-i aducem suflete… Magdalena, însoțește-ne! Voi toți Îngerii, veniți să vedeți în ce stare a ajuns Isus! El vrea mângâiere de la toți, este atât de doborât de durerea în care se găsește, încât nu refuză pe nimeni.

Isuse al meu, în timp ce bei potirul plin de amărăciuni intense, pe care Tatăl Ceresc Ți l-a trimis, aud că suspini mai mult, gemi, delirezi și cu vocea sufocată spui: „Suflete, suflete, veniți, dați-Mi alinare! Luați loc în Umanitatea Mea; vă vreau, vă aștept! Oh, nu fiți surde la glasul Meu, nu faceți zadarnice dorințele Mele arzătoare, Iubirea Mea, durerile Mele! Veniți suflete, veniți…!”

Extaziatule Isus, fiecare geamăt și suspin al Tău este o rană pentru inima Mea, care nu îmi dă pace; de aceea îmi însușesc Sângele Tău, Vrerea Ta, zelul Tău arzător, Iubirea Ta și, înconjurând Cerul și pământul, vreau să merg la toate sufletele, pentru a le da lor Sângele Tău ca garanție a mântuirii lor, pentru a le aduce la Tine, pentru a calma dorințele, extazierile Tale și pentru a îndulci amărăciunile agoniei Tale. Și în timp ce voi face aceasta, Tu însoțește-mă cu privirea Ta.

Mama mea, vin la tine pentru că Isus vrea suflete, vrea mângâiere. Așadar, dă-mi mâna ta de mamă și să înconjurăm împreună toată lumea, în căutare de suflete. Să închidem în Sângele Său afecțiunile, dorințele, gândurile, operele și pașii tuturor creaturilor, să așezăm în sufletele lor flăcările Inimii Sale, încât să se predea și, astfel închise în Sângele Său și transformate în flăcările Sale, le vom conduce în jurul lui Isus, pentru a îndulci durerile agoniei Sale foarte amare.

Îngerul meu păzitor, precede-ne tu; mergi și pregătește sufletele care trebuie să primească acest Sânge, astfel ca nicio picătură să nu rămână fără afecțiunile Sale abundente… Mama mea, repede, să înconjurăm! Văd privirea lui Isus care ne urmărește; aud gemetele Sale repetate care ne stimulează să grăbim misiunea noastră.

Și iată, Mamă, la primii pași suntem deja la ușa caselor unde zac infirmii… Câți izbucnesc în blasfemii, înjură, disperă și chiar încearcă să-și ia viața! Ah, Mamă, aud gemetele lui Isus, care vede cum sunt schimbate în ofense cele mai dragi preferințe ale Sale de iubire, prin care face să sufere sufletele, pentru a le face să devină asemănătoare cu El. Să le dăm lor Sângele Său, astfel ca să le dea ajutoarele necesare și cu Lumina Sa să-le facă să înțeleagă binele care există în suferință, obținând în acest fel asemănarea cu Isus…

Intrăm în camerele muribunzilor… Mama mea, ce teroare, câte suflete sunt gata să cadă în iad! Câte, după o viață de păcat, vor să dea ultima durere acelei Inimi străpunse de repetate ori, încoronând ultima respirație cu un act de disperare… Alții, atașați de legăturile pământești, nu știu să se resemneze și să facă ultimul pas… Mamă Sfântă, să dăm fiecărui muribund Sângele lui Isus, care, punând pe fugă diavolii, să-i pregătească să primească ultimele sacramente, pentru o bună și sfântă moarte. Să le dăm lor pentru alinare agonia lui Isus și, când El îi va judeca, îi va găsi acoperiți cu Sângele Său, abandonați în brațele Sale și tuturor le va da iertarea Sa.

O, Mamă, vezi pământul este plin de suflete care sunt gata să cadă în păcat, iar Isus izbucnește în plâns văzând cum Sângele Său va fi profanat. Ar fi nevoie de un miracol pentru a le opri căderea. De aceea să le dăm lor Sângele lui Isus; în el vor găsi puterea și harul de a nu cădea în păcat.

Încă un alt pas, o, Mamă: iată suflete deja căzute în păcat. Isus le iubește, dar le privește îngrozit pentru că sunt înnoroiate, iar agonia Sa devine mai intensă. Să le dăm Sângele lui Isus, care conține Viața, pentru a învia și să învie mai frumoase, astfel încât să facă să surâdă tot Cerul și pământul.

  Să mai mergem, o, Mamă, la acele suflete care păcătuiesc și fug de Isus, la cele care Îl ofensează și ajung la disperare [crezând că nu vor mai putea primi] iertarea Sa. Să le dăm și lor Sângele Său, astfel încât, să șteargă pecetea pierzării și să o imprime pe cea a mântuirii, să așeze în inimile lor, după păcat, atâta încredere și iubire, încât să le facă să alerge la picioarele lui Isus și îmbrățișându-le, să nu se mai detașeze niciodată.

Vezi, o, Mamă, sunt [și] suflete bune, nevinovate, dar în jurul lor găsesc multe primejdii și scandaluri; să pecetluim și să înconjurăm nevinovăția lor cu Sângele lui Isus, ca un zid de apărare, pentru ca păcatul să nu intre în ele; cu acesta să le păstrezi nevinovate și curate punând pe fugă pe cei care ar vrea să le infecteze, astfel ca Isus să găsească în ele complăcerile și odihna Sa.

Iar acum, Mamă, să alergăm la aceia care nu împărtășesc Credința Sfintei Biserici Catolice și la aceia care nici nu sunt creștini, mai ales la aceia care se află pe punctul de a muri… Isus, care este Viața tuturor, nu primește în schimb nici măcar un mic act de iubire, nu este cunoscut de propriile Sale făpturi. O, Mamă, să le dăm lor Sângele Său, să-i punem pe toți în el și să-i ducem pe toți în jurul Lui, ca pe niște fii orfani și exilați care îl găsesc pe Tatăl lor; astfel, Isus se va simți mângâiat în amara Sa agonie…

O, Mamă, să luăm Sângele Său și să-L dăm tuturor: celor întristați pentru a primi mângâiere, săracilor pentru a iubi comoara sărăciei lor, celor ispitiți pentru a fi victorioși, celor neîncrezători pentru ca în ei să triumfe Credința, celor care insultă pentru a înlocui insultele lor cu binecuvântări, Preoților, pentru a înțelege misiunea lor și a fi miniștri demni ai lui Isus…

Să-L dăm și sufletelor din purgator, care plâng atât de mult și cer acest Sânge pentru eliberarea lor… Iar acum să zburăm în Cer, să dăm Sângele lui Isus tuturor Îngerilor și Sfinților, pentru a avea o mai mare slavă, să-i mulțumească lui Isus și să se roage pentru noi… Iar acum permite, o, Mamă, să-ți dăm și ție acest Sânge, spre o mai mare slavă a ta, să te inunde cu o nouă lumină și cu noi mulțumiri, iar de la tine să coboare la toate făpturile, pentru a le da tuturor haruri de mântuire.

În sfârșit, dă-mi Tu și mie acest Sânge; Tu știi cât de mult am nevoie. Purifică-mă cu el, reînsănătoșește-mă, îmbogățește-mă, fă să circule în venele mele și să-mi dea toată Viața lui Isus, să coboare în inima mea și să mi-o transforme în însăși Inima lui Isus și să mă înfrumusețeze atât de mult, încât Isus să poată găsi în mine mulțumirea Sa.

Agonizantule Isus, în timp ce pare că viața Ta se stinge, aud deja respirația îngreunată a agoniei, văd ochii Tăi acoperiți de apropierea morții, iar toate Preasfintele Tale Membre abandonate, simt că adeseori nu mai respiri, iar eu simt că îmi explodează inima de durere; Te îmbrățișez și Te simt înghețat; Te scutur și nu dai semne de Viață! Isuse, ești mort? Îndurerată Mamă, Îngeri ai Cerului, veniți să-L plângeți pe Isus, și nu permiteți ca eu să continui să trăiesc fără El, căci deja nu mai pot! Îl strâng puternic și aud că respiră din nou și [apoi] iar nu mai dă semne de viață, iar eu Îl strig: „Isuse, Isuse, Viața mea, nu muri! Deja aud zgomotul făcut de dușmanii Tăi care vin să Te prindă; cine Te va apăra în starea în care Te afli?”

Iar El, cutremurat, pare că reînvie din moarte la viață; mă privește și îmi spune: „Fiică, ești aici? Așadar ai fost spectatoarea durerilor Mele și a multelor Mele morți pe care Le-am îndurat? O, fiică, să știi că în aceste trei ore de o foarte amară agonie, am închis în Mine toate viețile făpturilor și am suferit toate durerile lor și chiar însăși moartea lor, dând fiecăruia propria Mea Viață. Agonia Mea va susține agonia lor; amărăciunile Mele și moartea Mea se vor schimba pentru ele în izvoare de dulcețuri și de viață. Cât Mă costă sufletele! Cel puțin dacă aș fi fost răsplătit! Așadar, ai văzut că, în timp ce muream Mă reîntorceam să respir; erau morțile făpturilor pe care le simțeam în Mine.”

Chinuitul meu Isus, din moment ce ai vrut să închizi în Tine și viața mea, prin urmare și moartea mea, Te rog, pentru această foarte amară agonie, să vii să mă asiști în momentul morții. Ți-am dat inima mea ca adăpost și odihnă, brațele mele pentru a Te susține, iar toată ființa mea la dispoziția Ta și, oh, cu câtă bunăvoință m-aș da în mâinile dușmanilor Tăi, pentru a putea muri eu în locul Tău. O, Viața inimii mele, vino în acel moment (al morții mele) să-mi înapoiezi ceea ce Ți-am dat: compania Ta, Inima Ta drept pat și odihnă, brațele Tale pentru sprijin, respirația Ta îngreunată pentru a ușura dificultățile mele, astfel că voi respira prin intermediul respirației Tale, care, precum aerul purificator, mă va purifica de orice pată, și mă va pregăti să pot intra în veșnica Beatitudine…

Într-adevăr, dulcele meu Isus, vei dărui sufletului meu toată Preasfânta Ta Umanitate, astfel că, mă vei privi prin Tine însuți, și văzându-Te pe Tine însuți, nu vei găsi nimic pentru a mă judeca; apoi mă vei uda cu Sângele Tău, mă vei îmbrăca cu purul veșmânt al Preasfintei Tale Voințe, mă vei împodobi cu Iubirea Ta și, dându-mi ultimul sărut, mă vei face să-mi iau zborul de pe pământ spre Cer. Și ceea ce vreau pentru mine, Te rog, să dai tuturor celor în agonie… Dar dușmanii Tăi sunt deja aproape, iar Tu vrei să mă lași pentru a Te duce înaintea lor… Iar eu, strângându-mă puternic la Inima Ta, nu Te voi lăsa niciodată, Te urmez, iar Tu binecuvântează-mă.