Aflându-mă în aceeași confuzie, s-a arătat ca un fulger și mi-a dat de înțeles că nu am scris tot ce mi-a spus El cu o zi înainte, adică, sufletul nu trebuie să trăiască numai pentru Dumnezeu, ci în Dumnezeu.

            Așadar, binecuvântatul Isus, mi-a repetat diferența dintre a trăi pentru Dumnezeu și trăirea în Dumnezeu, spunându-mi: „Trăind pentru Dumnezeu, sufletul poate fi supus tulburărilor, amărăciunilor, să fie inconstant, să simtă greutatea viciilor, să se amestece în lucrurile pământești. Dar trăind în Dumnezeu, nu, ci este cu totul diferit, deoarece principalul lucru pentru a face ca o persoană să poată intra să locuiască într-o altă persoană, înseamnă să înlăture tot ce este al ei, adică să se detașeze de orice, să lase propriile vicii, într-un cuvânt, să lase totul pentru a găsi totul în Dumnezeu.

Când, sufletul nu numai că s-a detașat, ci s-a subțiat bine-bine, atunci poate intra prin ușa îngustă a Inimii Mele pentru a trăi în Mine, în felul Meu și din propria Mea viață, întrucât Inima Mea este foarte largă, atât de mult încât nu există nicio limită pentru hotarele ei, totuși ușa este foarte îngustă și doar cei care sunt detașați complet, pot intra în Ea. Și acesta este un motiv, pentru care Eu fiind Preasfânt, nu aș permite niciodată să trăiască în Mine orice ar fi străin de sfințenia Mea. Prin urmare, fiica Mea, încearcă să trăiești în Mine și vei poseda Paradisul anticipat”.

             Cine poate spune cât de mult înțelegeam despre această trăire în Dumnezeu? Dar apoi a dispărut și eu am rămas în aceeași stare a mea.

–––––––––––

Luca 13,24: „Străduiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, căci vă spun, mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea! 

Matei 7,13-14: Intraţi pe poarta strâmtă, pentru că largă este poarta şi lată calea ce duce spre pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea! Dar cât de strâmtă este poarta şi cât de îngustă calea care duce la viaţă! Şi puţini sunt cei care o găsesc.